101 matches
-
folosească informațiile din trecut, poate, până la un punct, să anticipeze reacțiile altora și să acționeze în consecință, însă nu se poate raporta nici la trecut, nici la viitor în afara relației stimul-răspuns și în afara îndeplinirii nevoilor sale primare. Răspunsurile de tip pavlovian de care sunt capabile animalele nu țin de o conștientizare a memoriei și a situațiilor, ci sunt doar "aduse automat și pentru o scurtă perioadă de timp atunci când stimulul care a creat respectivul răspuns condiționat reapare pentru a determina o
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
nu trebuie să rămână o poveste cantonată În spațiul catolic. Așa cum voi Încerca să arăt la sfârșit, efectele sale pozitive se pot Întinde și asupra ortodoxiei, dacă ortodoxia va ști să discearnă cu maturitate, evitând, pe de o parte, imitația pavloviană (care ar duce la dramele trăite deja de Occident), iar pe de altă parte, hipercriticismul infantil (care ar echivala, În ultimă instanță, cu baterea pasului pe loc). Dincolo de teza principală a textului, Îmi propun să schițez, pentru cititorul mai puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
solemn, umflate. Dacă reputația de serial deștept pe care și-a cucerit-o Sex and the City are vreo explicație, din această versiune cinematografică nu se înțelege care ar fi aia. Filmul n-are umor, are un set de tehnici pavloviene de provocare a rîsului (unul dintre laitmotivele comice e un cățel în călduri, care se freacă de tot ce-i iese în cale). Dar nu alea sînt cele mai rele. Rău de tot e amestecul de autocompătimire și condescendență pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ei ezită să se angajeze la o clarificare definitivă a chestiunii marxiste;” În socialism, individul resimte un puternic sentiment al neputinței, o dezrădăcinare dureroasă și, chiar mai chinuitor, o totală lipsă de perspective. Viața decurge mecanic, un lanț de reflexe pavloviene, fără speranța unei schimbări autentice în viitorul apropiat. Ființa umană este puternic dirijată, recompensată și pedepsită, asemenea unui copil debil. Infantilizarea întregii societăți este rezultatul final al pedagogiei marxist-leniniste. În această atmosferă de corupție și falsitate, sensul vieții dispare. Putem
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
GÂNDACUL INSTITUTUL EUROPEAN 2009 Adevărul e că, deși m-am decis, acum, când e vorba să trec la fapte, m-am cam blocat. Pur și simplu nu știu cum să încep. Dacă mă gândesc însă că noi, oamenii în general, suntem mai pavlovieni decât câinele rusului, cred că o să-i dau drumul după cum urmează: Mă numesc Dan C. Mihăilescu. A! Nu, nu-i nicio legătură între mine și criticul cu același nume. M-am obișnuit să precizez inițiala din mijloc fiindcă la noi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
un caracter neutru și nu angajează nici o răspundere din partea individului. În plus, îl pune la adăpost și îi oferă succes imediat. Manipularea managerială presupune „administrarea” continuă a unui volum de informații, de regulă stereotip, creându-se „modele condiționate” de factură pavloviană, care vor fi preluate ca „modele de comportament” stabile. Această „constantă comportamentală” este rezultatul „efectului de îngheț” (T. Moriorty). În sistemul complex de măsuri de „presiune socială” exercitată de putere prin intermediul „tehnicilor de manipulare” trebuie să vedem o formă de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
un mecanism de condiționare, conduite reflexe, inițial condiționate prin asociație (stimul-răspuns) și ulterior devenite, prin „însușire repetată”, forme de conduită automată, nereflexivă. În felul acesta, mecanismele psihologice ale manipulării prin persuasiune devin modele similare cu „reflexele condiționate” de factură experimental pavloviană. Interiorizarea „condiționării” ajunge cu timpul „obișnuită” și ulterior „necesitate” în sensul de dependență de stimul (manipulare). Între instituțiile sociale (grupurile de putere) și mase (grupele de indivizi) se interpun „obiectele de consum”. Viața se centrează și se reduce la nevoi
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
forma unor „scenarii” bine planificate și strict controlate de către organele puterii sau de către organizațiile interesate (economice, financiare, sociale etc.). Aceste „scenarii”, de regulă tematice, se repetă în mod invariabil, realizând prin aceasta persuasiunii, prin mecanismele de „condiționare sistematică” de factură pavloviană a maselor. În urma acestor acțiuni repetate stereotip, masele sfârșesc prin a le adopta necondiționat, automat, devenind absolut dependente de „informații”, „obiecte de consum”, „situații sociale” etc. În locul „modelelor valorice tradiționale” sunt întâi oferite, apoi impuse prin persuasiune și ulterior adoptate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
tot mai subțire. Avem totuși, volens-nolens, o cale. Remarcabilă a fost, în context, prestația Băncii Naționale, pe fondul unei economii reale precare și al celebrelor falimente bancare din anii 1990-2000. Suntem conduși prin monedă și avem, în acest sens, reflexe pavloviene. Din păcate, s-au degradat foarte mult sistemul educațional și cel de sănătate, înflorind, în schimb domeniul imobiliar și mass-media. Una peste alta, am devenit impotenți economic, deși talentați individual, dezagregați social, culpabili moral, corupți politic, decadenți cultural ș.a.m.
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
da, se deduce, pe mâna NKVD-ului. Pentru a se mula pe psihologia lui Bezdomnîi, atunci când i se înfățișează întâia oară, Koroviev se preface a fi un vigilent cetățean sovietic: este, însă, un fals vigilent cetățean sovietic, întrucât ridiculizează reacțiile pavloviene de om nou comunist pe care le are Ivan Bezdomnîi. Care sunt pedepsele pe care le vor primi Berlioz și Bezdomnîi de la Satana? Pentru că este ateu absolut, Berlioz va muri, fiindu-i tăiat capul de o vatmaniță comsomolistă, după cum precizează
Diavolii și cetățenii sovietici by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11082_a_12407]
-
având pe chip grimasa misteriosului Daniel Moraru părăsind platoul de filmare a serialului ,Zambaccianul". Însă începe reportajul despre pătrunderea jurnaliștilor în apartamentul atât de râvnit de procurori și, apropo de, zice Haralampy: -Mă, parcă-i văd pe domnii procurori salivând pavlovian în timp ce Adrian Năstase își arată câtorva privilegiați mini Louvru-l. Adevărul e că și eu sunt convins că, după oricare din tablouri se află cel puțin o ascunzătoare cu seiful aurăriilor... - Lasă, îl liniștesc, uite că vorbește dom' președinte Emil Boc
Promovarea de la "prostănac" la "arogant" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10816_a_12141]
-
fiecăruia. Procedeul este ciudat, fiindcă atît editorul Steidl cît mai ales autorul Grass șunt reputați pentru convingerile lor de stînga... Dar ce oferă cititorului lectură acestei cărți? Titlul Mein jahrhundert a veacul, secolul meu a declanșează printr-un reflex aproape pavlovian pofta de a citi un text autobiografic. Nici vorbă însă de așa ceva. Cartea este, apartent, asemănătoare exercițiilor de stil ale lui Raymond Queneau. Dar, în vreme ce scriitorul francez istorisește banală aventură a unui individ ce călătorește cu autobuzul în aproape o
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
și interesul organizatorilor noștri de expoziții s-a făcut părtaș la acest minunat eveniment, fixîndu-și cătarea pe mesajul pascal și pe formele culturalo-simbolice ale acestuia. Consecința unui astfel de interes legitim sunt obligatoriile expoziții de icoane, și nu numai, deschise pavlovian cu asemenea prilejuri. Că aceste expoziții sînt circumstanțiale și conformiste, fără o pregătire prea insistentă și fără o cercetare prea elaborată, se poate observa din prima clipă. Plasată în contextul interesului contemporan pentru formele simbolico-artistice religioase, producția de icoane are
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
incriminarea intervenției trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia, îi urmează momentele în care bucuria populară este mimată, scandările mecanizate, ritmul de mitralieră al aplauzelor, care acoperă unica voce contestatară a lui Constantin Pârvulescu, nomenclatura ca o mașină perfect unsă, automatizată pavlovian, spectacol de o rară abjecție. În ciuda retușurilor encom-niastice, figura conducătorului suportă exacțiunile unei coroziuni interioare, tenul se acoperă de pete, privirea se schimbă, până la a deveni suspicioasă. La ultima întâlnire cu Gorbaciov, în contrast cu calmul liderului sovietic, Ceaușescu pare un om
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
deschiși, i se toarnă imagini ale violenței, de la scene gangsterești de suburbie, la decupaje de violență organizată din cel de-al Doilea Război Mondial, în timp ce i se injectează o substanță menită să-i amplifice anxietatea până la paroxism, astfel încât să asocieze pavlovian violența cu oroarea și frica. Reabilitat prin lecțiile de frică, tânărul castrat de violența primară este livrat ca legumă convalescentă unei societăți unde violența există bine mersi în continuare, unde ea este instituționalizată, foștii prieteni nu mai puțin turbulenți fiind
Decojind portocale mecanice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2584_a_3909]
-
lui Sorin Clejan, profesor de chimie și poet, deschide abrupt poarta unui univers concentraționar. Căsnicia naratorului cu Clara pare lipsită de afect, clădită pe relații de forță, cu evidentul ascendent al femeii. Sorin Clejan este redus la postura unui câine pavlovian, obișnuit să-i fie satisfăcute, mai mult sau mai puțin generos, reflexele. El nu-și știe manifesta personalitatea, ori face auzită vocea, replicile dure ale soției dau nota și stabilesc, aproape mecanic, cadrul vieții, unul în aparență acceptabil, plin de
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
și păstrat într-un sertar secret al memoriei, la scriitorul român se poate vorbi mai degrabă de o asociere pur intelectuală. Asocierea madlenă-recuperarea memoriei a devenit atât de frecventată încât simpla rostire a cuvântului madlenă a ajuns să provoace un pavlovian reflex condiționat de scrutare a propriului trecut. ,Și, pentru că brusc i se făcu foame, scoase din buzunarul lodenului o madlenă aburindă, sub foalele aerului se-ncinse de-a binelea. Și mușcă nesățios din ea. Sub pleoapele încinse i se derulau
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
că aceasta este aventura vieții lui, iar că pușcăria pe care urmează s-o facă este aceea a unui găinar mărunt, așa cum aventura celor doi tineri reflectă imbecilitatea concetățenilor lor, starea generală de prostrație a unei societăți redusă la reflexe pavloviene. Niciunde nu există posibilitatea excelenței, "răii" se văd reduși la niște marote, actele lor infracționale devin niște eboșe nefericite, simulări impardonabile prin meschinul lor, ele maschează un bovarism care se descarcă compensatoriu în mărunțișuri. Cred că acest grupaj transmite într-
De dragoste epocală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6742_a_8067]
-
muștelor aveau de spus despre șansele milei în anul acela. Întinderea de cărămidă înnegrită de funingine e cunoscută drept Spitalul Sf. Veronica a Adevăratului Chip al Bolilor Intestinale și Respiratorii, iar unul dintre rezidenți este doctorul Kevin Spectro, neurolog și pavlovian de duminică. Spectro e unul dintre cei șapte proprietari inițiali ai Cărții și dacă-l întrebi pe domnul Pointsman despre ce carte e vorba, vei primi drept răspuns doar un zîmbet afectat. Circulă săptămînal misterioasa Carte 2 de la un coproprietar
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
invidie, iar poetul CVTudor se ocupa de prozatori, dîndu-i în vileag că se abat de la linia partidului. Acum, CVTudor face pe cîinele de pază al aniversărilor și comemorărilor, altele decît cea a lui Ceaușescu, dar dintr-un soi de reflex pavlovian mai sare și la cei care publică antielogii la adresa Cîrmaciului de odinioară. CVT s-a repezit la artiștii plastici care și-au permis să deschidă această expoziție despre Ștefan cel Mare. Cu ce autoritate? A celui care pe vremea cînd
Scandalul lui Fane by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12057_a_13382]
-
lui? Că nu avea bani de autobuz sau că În L.A. nici măcar boschetarii nu mergeau cu autobuzul? Kitty continua să se plimbe, În căutarea stației. Dădu peste un mic studio de film și, pentru o fracțiune de secundă, simți impulsul pavlovian de-a se opri să lase o fotografie și să ia numele unei persoane de contact. Dar continuă să meargă și trecu de studio simțindu-se eliberată și parcă mai ușoară. Se opri să se odihnească pe o bancă. În stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ca șef al statului reprezintă un pas înainte - fie el și mic - spre democratizare), dar, într-o măsură mai mare, chiar din interes personal. Presa românească îi folosește de minune așa cum e: aservită, în mare parte neprofesionistă, cu reacții previzibile, pavloviene, și adesea lipsită de inventivitate sau originalitate. Atunci când iese cu o declarație, președintele știe exact cum vor reacționa anumite ziare, anumite posturi TV, anumiți editorialiști, fie ei tonomate sau playere independente. De fapt o știm cam toți, dar majoritatea persoanelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
La două suflete pereche care se găsesc. — Suflete pereche ! pufnește Jemima cu ușor dispreț și mă privește. Emma, eu atîta-ți spun, dacă vrei să ai pe deget un inel cu piatră prețioasă, nu te muta cu Connor. Își aruncă scurt, pavlovian, privirea asupra fotografiei de pe șemineu, cu ea și prințul William, la un meci polo de binefacere. — Încă mai visezi să intri În familia regală ? zice Lissy. Nu mai știu, cu cîți ani e mai mic ca tine ? — Termină cu prostiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
niciodată această față și Îmi dau seama că Îmbrățișarea nu Înseamnă că m-a iertat, că totul e În regulă și că fac iarăși parte din familia ei. Îmbrățișarea fusese menită să mă liniștească și nimic mai mult, un răspuns pavlovian la plînsul meu. Stînd aici, În restaurant, jucîndu-mă cu un castron de salată și făcînd conversație, realizez că aș da orice, orice, să o alung pe Linda cea rece și s-o aduc Înapoi pe cea de odinioară, pe femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
amar. Creierul nu mai reacționează, lectura se fandosește, memoria e sclifosită. Ce-i de făcut atunci? Cum să procedezi în așa fel încât inteligența să aibă foițe transparente de ceapă care să facă să-ți lăcrimeze ochii, nu din reflex pavlovian sau ocular, ci de emoție - măcar estetică, dacă nu de altfel. Cum cititorul nu este înger, și nici producătorul de literatură nu este așa ceva, nu rămâne decât fie ca amândoi să se manifeste ca relativ diavoli, fie măcar unul din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]