166 matches
-
Travlos, acesta a declanșat ostilitățile. Împăratul Alexius a trimis o armată sub comanda lui George Pacurianus dar acesta a fost bătut de paulicieni, valahi si pecenegi langă Veliatovo. O altă armată a lui Alexius a reușit în final să zdrobească pecenegii și paulicienii. Comunitatea din Bulgaria a supraviețuit până în vremurile moderne, marcându-și prezența la anumite evenimente istorice, ca de exemplu ca participanți în expedițiile bizantine contra normanzilor. Mai târziu, un grup de circa zece mii de paulicieni, convertiți la romano-catolicism, s-
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
obscenitățile, grosolănia și, acolo unde se putea, se străduia să evite obișnuitele pe atunci torturi și execuții. Ioan și-a petrecut cea mai mare parte a domniei sale de un sfert de secol în campanii și războaie. În anul 1122, hoardele pecenege au trecut Dunărea. Împăratul le-a ieșit în întâmpinare și, pe o câmpie din Tracia, între adversari s-a încins o luptă crâncenă. Caii ușori ai nomazilor îi salvau pe aceștia de lăncile lungi ale kataphrakților, pecenegii și-au împrejmuit
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
nici o evidența arheologică de așezari Cumane Pecenegii din Arpaș au fost consemnați în documentele regale maghiare ca posesori de diplome la 1222 iar satul Beșimbac (rebotezat recent "Olteț") se traduce prin "pârâul pecenegilor" ("în germană" "Bissen-bach"). Un hidronim de origine pecenegă este lacul Pecineagu din sud-estul grupei Munților Făgăraș Pecenegii și cumanii constituiau așa-numite caste "pastoralo-militare" și există documente care îi consemnează pe pecenegii din zona Făgărașului ca participând adesea, pe lângă atribuțiile lor oficiale de "grăniceri", ca mercenari sau voluntari
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
l-au dat acesteia este de origine română. Pe vremea lui Mircea cel Bătrân (1355-1418), Țara Făgărașului era feudă a Țării Românești. Concomitent, românii au folosit și denumiri de localități, râuri și forme de relief de origine cumană și/sau pecenegă. Un model etnic asemănător de conviețuire și asimilare reciprocă a existat tot în Evul mediu, între meglenoromânii vlahi și cumano-pecenegii bizantini din zona Moglen (azi în nordul Greciei nu departe de hotarul cu Bulgaria) Rămâne de stabilit dacă originile cumanilor
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
originea meglenoromânilor s-au emis mai multe ipoteze. Weigand a văzut în ei urmașii fondatorilor Țaratului Vlaho-Bulgar așezați în Meglen. Istoricul ceh Konstantin Josef Jireček, care s-a ocupat de istoria slavilor, considera că sunt urmașii amestecului dintre români și pecenegi, opinie acceptată ulterior și de Weigand. Pe baza asemănărilor dintre idiomul meglenoromânilor cu cel al dacoromânilor, Ovid Densusianu considera că primii erau dacoromâni care au migrat la sud de Dunăre și s-au așezat printre aromâni. Nicolae Iorga era de
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
bizantini întreg secolul al XI-lea, țărmul sudic al Dobrogei va fi cunoscut și el, ca întreaga regiune, invaziile pecenegilor, uzilor și cumanilor; în aceeași perioadă sunt menționați în zonă și lideri locali, precum "Tatrys"/"Tatos", "Sestlav" și "Satza" (probabil pecenegi) sau "Pudilă" (vlah). Începând cu secolul XII, dominația cumanilor s-a accentuat, iar după înfrângerea acestora din anii 1122-1123 de către împăratul Ioan al II-lea Comnenul, asimilarea lor de către băștinașii vlahi va duce la apariția elementului etnic românesc la Dunărea
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
oghuze)) și pecenegii. Astfel, există Valea Uzului, respectiv așezarea Uzon (Ozun) și Uzonkafürdő (Ozunca-Băi) din județul Covasna. ("Ozun" înseamnă pe turcește "lung", comparabil cu cuvântul maghiar "hosszú".) În zona Mureș există sate cu numele de Búzásbesenyő (Valea Izvoarelor) care înseamnă "peceneg" (pe turcește "peçenek" și "beçenek").. O parte a populației secuiești a fost așezată pe granița vestică și nordică a ducatului, respectiv a Regatului Ungariei. Secuii sunt amintiti, printre altele, în anii 1256, 1314, 1323 și 1364, în provincii vestice ale
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
timp o parte din moșia boierească și încălcând apoi abuziv hotarele Leculeștilor pe măsură ce foștii răzeși au sărăcit. Culoarea negricioasă a ultimilor descendenți ai familiei este explicată de prințul Lupu Mavrocosti prin faptul că strămoșii săi s-ar trage din migratorii pecenegi, dar adevărul este că bunica sa (descendentă a domnitorului Constantin Racoviță) ar fi schimbat pruncul la naștere cu un prunc dintr-o șatră de țigani. Fiind pasionat de construcția aeroplanelor, visătorul prinț Lupu Mavrocosti s-a îndatorat excesiv la bănci
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
prințul Lupu Mavrocosti este pasionat de trecut și caută o comoară ascunsă de strămoșii săi din vechime, prințesa Kivi este o fiică a pădurii ce vorbește cu căprioarele, se împrietenește cu țărcile și face baie goală sub cascada Borzei, pădurarul Peceneaga este un om singuratic și sălbăticit, ce înțelege graiul animalelor, în timp ce vechilul Sofronie Leca pare adevăratul stăpân al locurilor. Aflat pe o poziție opusă, inginerul francez Antoine Bernard este reprezentantul civilizației occidentale care încearcă să distrugă mediul natural dătător de
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
șarg pe care umblă vechilul Sofronie Leca este "„coborâtor din harmasarii furați de geți de la Dariu, fiul lui Istaspe, riga persienilor”". Oamenii trăiesc de secole în comuniune cu natura și nu pot admite distrugerea acesteia. Pentru un pădurar ca Neculai Peceneaga pare de necrezut că cineva ar putea „să dărâme Borza și s-o ducă de-aici”. Pădurea nu este proprietatea cuiva, ci aparține tuturor, chiar dacă, din punct de vedere juridic, ea are un proprietar legal. În această logică, acel proprietar
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
în prezentarea unor întâmplări. Astfel, inginerului francez Bernard venit în Moldova pentru exploatarea lemnului îi dispar rapid și inexplicabil unele obiecte de valoare valoroase din cabana construită în apropierea unui sălaș de țigani lingurari, considerați ca urmași ai unor imigranți pecenegi. Străinul este nedumerit de dispariția brățării cu ceas de aur în perioada scurtă cât ieșise până afară să bea o ceașcă de ceai. "„Când intră în odăiță, pe ușa deschisă, ca să depuie ceașca, observă îndată lipsa brățării. Era un obiect
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
critic: „Scriitorul continuă a analiza conceptul unei Sciții absolute, al unei Sciții mai degrabă decât al unei Geții, fiindcă golul înfățișat de Moldova e o porțiune din enormul gol asiat și fondul etnic plutește în indeterminație. Eroul cărții este poporul peceneg, individualizat într-un sălaș de falși țigani. Fără îndoială, infiltrația cumană și peceneagă e destul de istorică, însă condițiile penetrației sunt așa de nebuloase, încât scriitorul poate să păstreze ceața preistorică. Țiganii, fie și pecenegi, având sufletul cetelor migratoare, eroul ideal
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
degrabă decât al unei Geții, fiindcă golul înfățișat de Moldova e o porțiune din enormul gol asiat și fondul etnic plutește în indeterminație. Eroul cărții este poporul peceneg, individualizat într-un sălaș de falși țigani. Fără îndoială, infiltrația cumană și peceneagă e destul de istorică, însă condițiile penetrației sunt așa de nebuloase, încât scriitorul poate să păstreze ceața preistorică. Țiganii, fie și pecenegi, având sufletul cetelor migratoare, eroul ideal al cărții rămâne un soi de Uvar, care în loc să se înfunde în candoarea
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
plauzibilă, este legată de numele celților gali, care în antichitate ar fi trecut prin zonă în drumul spre Galatia din Asia Mică. Potrivit unei alte ipoteze, toponimul Galați (împreună cu toponimul Calafat) reprezintă o adaptare a denumirii turcești pe filieră dialectală pecenegă sau cumană a cuvântului arab "kala'at" "cetate, fortăreață" (vezi comparativ cuvintele "kala", "kale" și "kula" "culă" din limbile turcice contemporane). O altă ipoteză ar fi cuvântul grecesc "γαλάζιο" (galázio) "azur"; întemeietorii așezării ar fi putut fi coloniști greci antici
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
donațiilor regale (și fără) au uzurpat imense teritorii din țară ocupând fiecare dintre ei zeci de sate împreună cu locuitorii lor. Mai mult de jumătate din Solnocul inferior ajunge sub stăpânirea familiei Bamfy de Losoncz originară din neamul Tomay de origine pecenegă... Cu venirea la tronul Ungariei a dinastiei italiene Anjou (1368) și-au făcut loc noile idei și practici feudale, care stabilesc definitiv puterea nelimitată a nobililor asupra ne nobililor, iar nobilii devin stăpâni asupra pământurilor și satelor lor. Era în
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
secolului al XIII-lea, între 1205-1206, relatează dotarea mănăstirii cisterciene Cârța cu un domeniu, un pământ retras autorității juridice a locuitorilor săi români (terra... exempta de Blaccis). Ulterioară acestor evenimente este participarea între anii 1210-1213 a unor combatanți români și pecenegi (Olacis... et Bissenis), proveniți în parte din Țara Făgărașului, la oastea comitelui Joachim de Sibiu, trimis de regele Andrei al II-lea al Ungariei la Vidin, în sprijinul aliatului său țarul bulgar Borilă Asan. Informația este relatată de un document
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
-lea î. Hr. și aparțin Tracilor. Alte ruine, romano-bizantine, datează din secolele al II-lea - al VII-lea d. Hr. În secolele al VII-lea - al XI-lea d. Hr. se stabilesc aici Bulgarii, urmele așezării incluzând și o necropolă. Invaziile pecenege din secolul al XI-lea au pustiit aproape toată Dobrogea, multe orașe rămânând abandonate. Orașul a fost reînființat în secolul al XVI-lea de către Hacıoğlu Pazarcık (generalul principelui Musa Celebi, fiul sultanului Baiazid Fulgerul), cel care i-a dat și
Dobrici () [Corola-website/Science/308041_a_309370]
-
curtea lui Henric al IV-lea și a cerut ajutor de el. Henric a venit cu armata lui în Ungaria, dar nu a avut succes și a pârâsit pe Solomon. El a fugit la pecenegi și a cerut ajutorul regelui peceneg. Pecenegii au atacat Ungaria, dar regele Vladislav I. a apărat țara. Solomon a rămas cu pecenegii și a participat într-o campanie împotriva Imperiului Bizantin, în 1087, unde după o bătălie pierdută, a dispărut. O legendă spune, că a fugit
Solomon al Ungariei () [Corola-website/Science/306897_a_308226]
-
Din 60 000 de ruși nu mai rămăsese în Dorystolum decât 22 000 cu viață. Acestora Cimisces le dădu provizii îndestule. {EminescuOpX 40} Dar abia trecură Dunărea spre a se întoarce în țară și locuitorii de dincoace, mai cu seamă pecenegii nomazi, năvăliră asupra lor si-i uciseră împreună cu ducele lor Svetoslav. Din suta de mii, cu câți venise întîi Svetoslav, prea puțini își revăzură patria. Deci în veacul al X-lea, și anume între anii 907 - 970, rușii au încercat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
-lea, cât și în secolul al XIII-lea. Ducatele și voievodatele românești din Transilvania sau de la Sud de Carpați au dus lupte cu ungurii pentru apărarea independenței lor. Dacă aceste formațiuni politice românești ar fi făcut parte integrantă din hanatul peceneg sau cuman, atunci ele ar fi trebuit să fie apărate de hani. S-ar putea vorbi de fărâmițare în cazul în care ducii și voievozii români ar fi luptat împotriva hanilor pecenegi, cumani și tătari. La sfârșitul secolulul al XIII
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
românești ar fi făcut parte integrantă din hanatul peceneg sau cuman, atunci ele ar fi trebuit să fie apărate de hani. S-ar putea vorbi de fărâmițare în cazul în care ducii și voievozii români ar fi luptat împotriva hanilor pecenegi, cumani și tătari. La sfârșitul secolulul al XIII-lea are loc formarea statului feudal Țara Românească, iar la mijlocul secolului următor are loc formarea statului feudal Moldova. Această acțiune s-a numit întemeiere, întemeiere care s-ar fi făcut în urma descălecării
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
elemente de fortificație, probabil ca răspuns la pericolul extern. Conținutul culturii materiale, de tip Dridu, reflectă nu doar nivelul avansat de dezvoltare social-economică al societății locale, ci surprinde și perioada de noi frământări politice marcată de pătrunderea grupurilor migratoare (îndeosebi pecenegi și uzi), care au avut un rol militar important în desfășurarea evenimentelor. Noua situație a impus transformări de ordin social-economic, care au condus și la apariția primelor așezări fortificate (Fundu Herții, Dersca, Tudora, Orofteana, Baranga ș.a., județul Botoșani), cu valuri
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
de la veșminte, restul erau lipsite de inventar. Puținele fragmente ceramice, din umplutura mormintelor, au datat necropola în secolele XI-XII. Unele aspecte, considerate creștine (orientarea, poziția scheletelor, lipsa inventarului din majoritatea mormintelor), indică înmormântarea unor autohtoni și nicidecum a unor nomazi (pecenegi), conform opiniei autorilor. Potrivit acestor date, există indicii că, treptat, de la o etapă la alta, comunitățile autohtone au avut în preajmă grupuri alogene. Astfel, dacă pentru secolele X-XI, la Brănești nu se înregistrează prezențe străine, ulterior, în veacurile XI-XIII, la
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
potcoave, scări de șa, zăbale. De cele mai multe ori (poate 80-85% din cazuri), orientarea defuncților alogeni este identică cu cea a localnicilor creștinați (V-E), precum la Banca, Grivița, Bârlad-Dealul Țuguieta (Vaslui), însă componența inventarului le certifică ca aparținând unor turanici, pecenegi sau uzi. Această situație ne determină să fim rezervați în atribuirea unor autohtoni creștinați, a acelor schelete, lipsite de inventar și orientate V-E. Cu alte cuvinte, argumentele unei siguranțe în privința apartenenței etnice și religioase trebuie să fie aduse de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Analiza comparativă a ritului și ritualului funerar, din mormintele autohtonilor creștinați și mormintele alogenilor păgâni, a dorit să evidențieze diferențele culturale și spirituale ale celor implicați, pe de o parte vechea populație românească, iar de cealaltă migratorii turanici, de regulă pecenegi, potrivit obiectelor de inventar. Unele precizări, din punct de vedere etnic, au fost furnizate de acele piese mai intens folosite, precum zăbalele de la Bârlad-Moara lui Chicoș, Bârlad-Dealul Țuguieta, Pogonești și Umbrărești, ce au indicat prezența pecenegilor în mormintele nomazilor din
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]