3,006 matches
-
care o va arunca în neant. Câmpul gravitațional format se ghidează de acum după o nouă ecuație eâM, unde e este lumea, întotdeauna mai mică decât M, runa ce îl desemnează pe Melmont, emblema noii (non)existențe, un fel de pecete apocaliptică. Oferim cititorilor "României literare" două fragmente din acest roman recent marca Snoo Wilson. Între timp, Melmont ajunse în Rutenia, urcat pe un morman de pături pentru refugiați dintr-un camion al Crucii Roșii. Uitase cât de măruntă era sărăcia
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
ca o halucinație a personajului, ci are continuitate cu viața cotidiană. Tot în spirit cristic, Rubliov își găsește redempțiunea în forma unui copil, ctitor de clopote. S-a remarcat deja că mizanscena lui Tarkovski seamănă cu aceea din "A șaptea pecete" a lui Bergman, camera zăbovind asupra unor "tableaux" medievale sobre. De altfel, majoritatea filmelor regizorului se folosesc de picturi ale unor artiști celebri: Copilăria lui Ivan (Dürer), Solaris (Bruegel), Nostalgia (Piero della Francesca) etc. Acest film înseamnă pentru regizor întâlnirea
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
asta, l-am recitit pe de-a-ntregul, noaptea, mai întrerupîndu-mă pentru cîte o vizită pe la Ion Barbu, la traducearea lui Tașcu Gheorghiu din Ghepardul, apoi la cartea de debut a lui Mircea Nedelciu. Termin de citit, noaptea trecută și Sub pecetea tainei, atît cît e. înainte de a adormi, mă întreb, a numai știu cîta oară, cum ar fi continuat această istorisire. Mă visez apoi scriind împreună cu Mateiu Caragiale primele rînduri, eu rugîn- du-l să se grăbească, și bătînd repede la
Memoria lui Croh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12898_a_14223]
-
Croh mă anunță că el a citit cartea. N-are nici o continuare, adaugă. Pornim apoi, trași amîndoi de cîinele său, pe culoarele facultății, ca și cum Ronț voia să ne ducă la sala mare a bibliotecii de lectură pe urmele cărții Sub pecetea tainei. Iar asta cu o intensitate atît de mare, încît m-am trezit cu senzația că Ronț voia să-mi scape din lesă ca să ajungă mai repede în bibliotecă. Visul m-a iritat pe mine însumi, cînd am deschis ochii
Memoria lui Croh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12898_a_14223]
-
în nr. 3). E vorba de un program de intermedieri, urmărit sistematic, ceea ce asigură coloana vertebrală a revistei. Se observă foarte bine elementele de continuitate, susținătoare ale consecvenței tematice și ale perseverenței pe anumite direcții culturale, asigurând personalitatea revistei. O pecete originală este dată și de heideggerianismul evident al celor doi redactori, relevat îndeosebi prin traducerile lui Constantin Amăriuței, prin relatarea unei întâlniri miraculoase cu filosoful (în nr. 3) și prin asumarea influenței lui în modul de a gândi. Revistele culturale
Din nou despre „Caete de dor“ by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12955_a_14280]
-
imagine apare extinsă asupra întregului univers. Am putea zice că e o apocalipsă cu un alibi epocal. Elementele naturii plîng și se zbuciumă în cadrul istoriei cumplite: “arborii începuseră să cadă/ el a fost ucis -/ vîntul scăpat piezis/ fără noimă/ punea peceți însîngerate pe porți” (Peceți). Sau: “acum dormind adînc în lemnul de măslin/ năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
întregului univers. Am putea zice că e o apocalipsă cu un alibi epocal. Elementele naturii plîng și se zbuciumă în cadrul istoriei cumplite: “arborii începuseră să cadă/ el a fost ucis -/ vîntul scăpat piezis/ fără noimă/ punea peceți însîngerate pe porți” (Peceți). Sau: “acum dormind adînc în lemnul de măslin/ năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la pîndă
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
prin pustie). Ascensiunea mistică, avînd drept condiție sine qua non desprinderea de materialități, mărturisită în unele secvențe, apare nu o dată zădărnicită de simțămîntul unei “amuțiri”, a unei opacizări, a unui obstacol invincibil, și el de sorginte escatologică: “îndelungă vreme/ o pecete amuțitoare/ mi-a împodobit glasul/ un căluș de ceață/ mi-a podidit limba// durînd în juru-mi/ un zid înalt de tăcere/ ostatec i-am fost de rea voie” (Zidul). Insuficiență structurală a spiritului, s-ar zice, pe care Alexandru Lungu
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
poeziei sale, mereu amenințată. Cezar Ivănescu este „un rob răbduriu”, muncind asupra versului, evitînd luxurianta lexicala. Experiență scrisului, urmînd convulsiile interiorității constituie un supliciu ce duce la purificare: scrie pe creier „cu negreala de pe suflet”. Infernul Baaadului, cu a sa pecete funebra Îngăduie acum revelația seninătății: o iubire expurgata, de limpezimea cerului sticlos, și-a domolit furiile temperamentale, rămînÎnd senina și sfîșietoare totodată. Descoperim aici atitudinea mioritica; poetul elimina suferință, Isi vindeca spaimă de urît doinind: „Doina o Îngîn și-o
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
mai crezi că Însemnele personalității mele, vor zdruncina cu ceva preceptele Consiliului. L-am privit cum Își desfăcea Însemnul personal pentru a-mi amprenta lucrarea. Un fascicol luminiscent ioniza abia perceptibil. Îl apropia cu Încetineala specifică ființei echilibrate din fața mea. Pecetea fototermică se așternea cuminte pe fiecare coală din lucrare. Apoi mi-a Întins lucrarea fără nici un cuvânt. S-a ridicat cu greutate și a Început să-și maseze sacrumul obosit de cât șezuse pe scaunul căptușit. Nu-mi mai trebuie
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
norii țintuiți uitării o apă ascunzând adânc mistere și deschizând pierzanii și un pământ de așteptări cutremurat cine mai știe unde-i rătăcită cheia ploilor și cum se pierd în van miresmele? Răsfrângere gândul despicat de tăișul uitărilor își pune pecetea pe fruntea pustie a cuvântului ultim care cărare mai dibui-va dincoace de tăceri dincolo de strigăt înțelesul luminii? pecetea răsfrântă își întinde rugina pe nesfârșirile frunții înscrisul timp din pedeapsa zadarnic răzvrătită a cărei năruiri se ridică semnul care va
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
știe unde-i rătăcită cheia ploilor și cum se pierd în van miresmele? Răsfrângere gândul despicat de tăișul uitărilor își pune pecetea pe fruntea pustie a cuvântului ultim care cărare mai dibui-va dincoace de tăceri dincolo de strigăt înțelesul luminii? pecetea răsfrântă își întinde rugina pe nesfârșirile frunții înscrisul timp din pedeapsa zadarnic răzvrătită a cărei năruiri se ridică semnul care va să fie? de-a stânga și de-a dreapta curg fluvii de iertare de-a dusul și întorsul timpul își
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
joc și o glumă privată - una din acele formule banale sau banalizate prin repetiție, care pot căpăta o rezonanță ironică și totodată autoironică în convorbirile dintre prieteni. Erau frecvente astfel de formule în vorbirea lui Mircea, totdeauna extrem de personalizate, purtînd pecetea inconfundabilă a personalității lui, în așa măsură încît, dacă le rosteam în discuții cu alții din grupul nostru, ele deveneau citate explicite: "... cum ar zice M. Ivănescu" (lui îi place adeseori să vorbească despre el însuși la persoana a treia
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
un pasionat cercetător al vieții, devotat frumosului și valorilor umane. L-am intrebat cândva care sunt criteriile după care dă valoare omului. Răspunsul lui este același și azi: “În primul rând, am criterii morale. Leonardo da Vinci spunea că 'ultima pecete care se pune în arta este cea morală, oricât de mare ar fi artistul'. Este o moralitate care se respira că parfumul de la floare”. Despre oameni de azi, care încearcă se rupă barierele finitului în care au trăit până nu
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
demers al Axionului sugerează condensarea multiplului în unul (vezi ex. muz. nr. 10). Mesajul artistic pare astfel mai ușor de perceput, iar pregnanța lui este evidentă. Investirea saxofonului alto cu acest grad uriaș de expresivitate îi dovedește cu prisosință calitățile. Pecetea care atestă caracterul sacru al Axionului este situată în ultimele măsuri ale compoziției: citatul din Monteverdi își face simțită prezența tot în știma instrumentului de suflat. De fapt, sopranino-ul și alto-ul realizează o bifonie, la fel ca în Chant-son
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
crede ce-i mai bine. De fapt, virtutea constă în a fi fără stăpân și a face ceea ce-ți place, tot ceea ce faci din constrângere sau din silă nu poate fi virtute. Dacă chipul ar purta în toate ocaziile pecetea frumuseții pe care o are Modelul nostru, atunci cu greu s-ar isca între ei vreo neînțelegere, ci între ei s-ar dovedi cea mai deplină unire și identitate”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea omului, cap. XVI, în
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Manuscrisul nr. 40 - Rânduiala vecerniei cea mare, care se deschid cu anixandarele lui Gheorghie Paraschiade, protopsalt al Sfintei Mitropolii (a) Moldaviei. Numărul vechi al mănăstiri a fost 1153 și pe prima filă și pe cea cu numărul 177 se păstrează pecetea posesorului brașovean. Nu se cunoaște numele copistului și nici nu poate fi deocamdată identificat deoarece numele acestuia a fost răzuit ulterior. Dar este notată pe fila 447, perioada în care a fost scris, probabil la Iași: 1850 - 1851. S-ar
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
lui Visarion Protopsaltul de la Neamț - unde s-a nevoit o vreme Varlaam - tot așa ar fi putut ajunge acest valoros document muzical din Moldova la Sinaia, doar că acesta din urmă a trecut prin biblioteca lui Ucenescu, așa cum o reflectă pecetea lui. Antologia cuprinde cântările priveghierii: anixandare, kekragarii, polielee, evloghitare, cele unsprezece eothinale, axioane praznicale, care au precizat autorul - Petru Lampadarie chinonice, cele mai multe dintre cântări apărând în ambele limbi: elină medievală și română. Cu numărul 41 (în biblioteca psaltului brașovean avea
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
pofta, se descompune În plăcere; când i s-a Îndreptat pornirea spre lașitate și frică, precum și spre toate celelalte patimi, Îmbracă chipurile fiecăreia dintre patimi, precum și dimpotrivă, primind În sine Îndelunga răbdare, curăția, pacea, nemânierea, neîntristarea, buna Îndrăznire, netulburarea, Întipărește pecetea fiecăreia din acestea În starea sufletului, liniștindu-se Întru netulburare. Deci, odată ce virtutea e străină de patimă, nu mai pot fi amândouă la un loc. Căci cel ce s-a despărțit de Înfrânare petrece numaidecât În viață neînfrânată; și cel
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
privesc de sus pretutindenea. El ma Învățat scripturile cele demne de credință; el m-a trimes la Roma pentru a contempla palatul și a veda o regină cu straiele și Încălțările de aur; am văzut acolo un neam purtând strălucitoare pecete. Am străbătut și câmpia Siriei cu toate cetățile sale și, dincolo de Eufrat, Nisibi și pretutindeni aflat-am frați..., avându-l dimpreună cu mine pe Paul, iar credința călăuzitu-m-a pretutindeni și datu-mi-a drept hrană pește de izvor
DIVERSITATEA ŞI UNITATEA CREŞTINILOR ÎN PRIMELE TREI VEACURI. In: STUDIA UNIVERSITATIS „BABEŞ-BOLYAI” THEOLOGIA CATHOLICA by ANGELO DI BERARDINO () [Corola-journal/Science/144_a_159]
-
și vei afla cu cât este mai dureros păcatul când privești nu prezentul, ci viitorul ... dacă fericiți sunt cei curați cu inima, nefericiți sunt, fără îndoială, cei cu mintea întinată, pentru că privesc spre fața vrăjmașului. Și, dacă prin virtute, însăși pecetea dumnezeiască se întipărește în viața noastră, e vădit că viața în păcat se face chipul feței vrăjmașului”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, „Opt omilii la Fericiri”, omilia a șasea, trad. de Pr. Sandu Gh. Stoian, în colecția „Comorile Pustiei”, vol
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
deschide calea spre ea Viața creștină trebuie să fie o cultivare și o rodire permanentă a darurilor Duhului Sfânt primite în mod tainic la Botez, când cel nou botezat a fost uns de către preot cu Sfântul și Marele Mir, spunând: «pecetea darurilor Duhului Sfânt». Prin credință și prin harul Sfântului Duh sălășluit de la Botez în lăuntrul omului, Hristos sălășluiește în inimile celor botezați (Efes. 3, 17-18), pregătindu-i pentru învierea cea de obște și pentru viața veșnică (Rom. 6, 22-23; In
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
Său Unul-Născut la moarte, și la o moarte blestemată, ocărâtă, moartea unor condamnați? A fost spânzurat de un stâlp înalt, a fost scuipat, pălmuit, lovit peste cap, luat în râs, îngropat de milă, iar pe mormântul lui s-au pus peceți; și toate acestea le-a suportat pentru tine și de grija ta, ca să desființeze tirania păcatului, ca să surpe cetățuia diavolului, ca să taie legăturile morții, ca să mi se deschidă porțile cerului, ca să piară blestemul, ca să se desființeze întâia osândă, ca să înveți
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Său Unul-Născut la moarte, și la o moarte blestemată, ocărâtă, moartea unor condamnați? A fost spânzurat de un stâlp înalt, a fost scuipat, pălmuit, lovit peste cap, luat în râs, îngropat de milă, iar pe mormântul lui s-au pus peceți; și toate acestea le-a suportat pentru tine și de grija ta, ca să desființeze tirania păcatului, ca să surpe cetățuia diavolului, ca să taie legăturile morții, ca să mi se deschidă porțile cerului, ca să piară blestemul, ca să se desființeze întâia osândă, ca să înveți
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
viață (,,doream să devin un medic bun’’, p. 25), amintiri din studenție, munca de la cabinetul stomatologic, cum l-a cunoscut și tratat ulterior pe Lucian Blaga, preocupări culturale, o experiență de viață asupa căreia comunismul și securitatea și-au pus pecetea, nedreptatea care i s-a făcut lui Blaga de a nu fi susținut la primirea premiului Nobel pentru literatură, însingurarea și amenințările la care a fost supus, teama că își putea pierde libertatea etc. Închei prin a afirma că Elena
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]