348 matches
-
nici Piston, nici filosofia greacă în genere nu-l reținea. Aș fi ispitit să regret faptul acesta, dacă ar avea vreun rost să regreți că ceea ce îți place e așa cum e. Refuzul acesta venea din oroarea de poncifurile academice, de pedanterie și belferism și din reacția modernismului artistic care vedea în clasicism „le pain des professeurs”. De altfel Ralea avea congenital aceeași idiosincrazie contra miturilor și spiritului tragic grecesc pe care o aveau filosofii secolului al XVIII-lea, Fontenelle, Voltaire, Diderot
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
toate acestea găsești suficientă materie pentru a-ți ocupa întreaga existență. La toate acestea vine să se adauge plăcuta tovărășie a cărților. Pentru că frecventarea oamenilor nu-i de-ajuns pentru a asigura fericirea unui om. Cărțile nu trebuie utilizate cu pedanterie, ci cu scopul de a-ți construi ceea ce Marc Aureliu numește citadela interioară - a cărei metaforă cea mai adecvată este Turnul. Turnul în care se află atât cărțile consultate de Montaigne, cât și cartea zisă și dictată pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
N ar fi scăpat un dumicat din gură/ și nu-ntingea adânc cu deștu-n zeamă;/ Iar când ducea sub nas băga de seamă/ Un strop să nu cumva pe piept să-i pice.” 478). Se mișca cu grație, toate aceste pedanterii fiind caracteristice unei 470 Robert O. Payne, op. cit., p. 10. 471 G. Chaucer, op. cit., p.32. 472 Ibidem. 473 Ibidem, p. 31. 474 Ibidem. 475 Carolyn P. Collette, Sense and Sensibility in The Prioress's Tale, în „Chaucer Review”, vol
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Personajele, întâmplările, ideile își au, fiecare, propriul limbaj. Pentru a le recunoaște, ele nu trebuie să fie neapărat flexibile, dar e obligatoriu să fie simple. Importanța gramaticii, subliniată apăsat în mai multe rânduri, nu stă nici pe departe sub semnul pedanteriei unui conservator limitat la o sumă de stereotipii ieșite din uz. Dimpotrivă, vorbind despre respectarea setului de reguli - unele absurde, altele inutile -, Chandler atacă o anumită formă a simplității: aceea agresivă, care se suprapune perfect prostiei. Simplitatea înseamnă directețe, însă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un coleric precum Spangler. Astfel de secvențe dau sarea și piperul unei scrieri în care spectacolul enigmistic pare a fi doar pretextul adăugării unor noi tușe la biografia metamorfică a marelui său erou. Hipertrofierea realului, atenția maniacală la înregistrarea detaliilor, pedanteria dusă până la viciu în căutarea legăturilor între planuri provin din conștientizarea precarității stratului ficțional. Relațiile dintre personaje, atenția acordată detaliilor comportamentale sunt parte a aceleiași strategii de fortificare a narațiunii. Ochiul cititorului se lasă lesne sedus de micile porțiuni descriptive
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dar și a prieteniei care îl leagă, în acest interval, de creatorul lui Bond, Ian Fleming, Chandler ne oferă un Marlowe profund schimbat, pregătit să mizeze pe calitățile fizice în defavoarea „celulelor cenușii”. Dotat cu o identitate nou-nouță, detectivul renunță la pedanteria comportamentală anterioară, substituită de o masivă deversare de adrenalină. Capitolul al treilea indică, dincolo de orice tăgadă, direcția în care avea să se dezvolte romanul. Invitat de un oarecare domn Lipshultz de la Agony Club (Chandler continuă lista numelor sugestive din cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aparatului conceptual, a informației, dar și amploarea perspectivei și înălțimea „punctului de vedere”, omniprezența perspectivei istorico-literare (chiar și în considerarea producției literare de dată recentă), perspicacitatea, echilibrul. Fără să fie cea a unui stilist „flamboaiant”, scriitura lui - echidistantă față de platitudinea pedanteriei fastidioase și de histrionismul „efectelor” căutate - comportă expresivitate și eleganță. Cronicile încep de regulă printr-o rapidă dar precisă raportare la context, la perspectiva tabloului de ansamblu, ori printr-o scurtă prezentare sintetică a scriitorului comentat (operată în chip agreabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
Cristos, este necesară, din partea noastră, o cunoaștere mai bună a acestui animal, pe care îl întâlnim în viața lui Isus. Evident, discursul pe care-l facem aici despre acest animal special, îl facem cu o ușoară și binevoitoare ironie, fără pedanteria unui critic sau a unui cleric, căci, dacă îl prezentăm, o facem cu un sens de iubire, față de viața și misiunea preotului. Numit equus asinus, în 1758 de Carl Linné (1707-1778), măgarul este un mamifer din ordinul perisodatilelor, din familia
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de îndoială și prudență excesive; bă preocupare pentru detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau programe; că perfecționism care interferează cu îndeplinirea sarcinilor; dă conștinciozitate, scrupulozitate excesivă și preocupări deloc necesare privind eficiența, până la excluderea plăcerii și a relațiilor interpersonale; eă pedanterie excesivă și aderență la convențiile sociale; fă rigiditate și încăpățânare; gă insistență nerezonabilă din partea pacientului ca ceilalți să respecte exact modul său de a acționa sau rezistență nerezonabilă a pacientului de a permite celorlați să facă ceva; hă intruziunea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și de a păstra sau colecționa lucruri care nu mai au nici măcar o valoare sentimentală. Este descrisă o tensiune permanentă în încercarea de a-și controla impulsurile negative, precum și frecvente gânduri și impulsuri intruzive anxiogene. Prudența și nesiguranța accentuată întrețin pedanteria, serviabilitatea și aderența la normele și convingerile sociale. Ca urmare, sunt cultivate aparențele, iar regulile colectivității oferă siguranță obsesiv-compulsivului și îl fac să se simtă el însuși. În acest sens, lipsa de imaginație și meschinăria conferă aparențele austerității, hipercriticismului și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
acidă” (Perpessicius). Polemic, uneori necruțător, este scriitorul în publicistica din Tămâie și otravă (I-II, 1934-1935), culegere de „impresii despre oameni și locuri” reale. T., al cărui umor e o expresie a toleranței joviale, devine neconcesiv în confruntarea cu grobianismul, pedanteria scientistă și erudită, smerenia ipocrită, pocirea limbii, indecența „polemicilor” autohtone. Paleta ironistului se dovedește însă foarte largă, mergând de la înfierarea fără drept de apel (cazul Giorge Pascu) până la bătaia amabilă pe umăr (Șerban Cioculescu, a cărui erudiție, ajunsă în domeniul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
disciplină sau folosind cu voluptate expresii cu puternic iz de cazarmă, într-o rostire uneori cam țeapănă, chiar dacă mereu cu intenție ceremonioasă. Drama, scrisă într-o limbă uniformă, corectă, dar nefirească în ambianța rustică, balansează între exclamațiile de melodramă și pedanteria cazonă. Cu această piesă colonelul V. nu-și trădează, de fapt, adevărata vocație. SCRIERI: Recrutul răscumpărat, București, 1942. Traduceri: [Autori neidentificați], Buchetul coprinzător a cinci anecdote istorice..., București, 1842, Marcel, București, 1845; M-me de Staël, Corina sau Italia, București, 1846
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
se fanatizează brusc pentru o idee inacceptabilă, ca atunci când exclude dragostea platonică din sfera iubirii autentice. Tinerețea, care la P. nu e o vârstă, ci un mod de existență, determină, de asemenea, atât caracterul erudiției sale elegante, lipsită complet de pedanterie, cât și natura foarte disponibilă a înzestrării, nefixată la o zonă anume. Eseist, moralist, filosof, critic literar, critic de artă, de film și nu în ultimul rând scriitor, el se poate manifesta cu strălucire în toate aceste ipostaze. Cât despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
limita la studiul textelor relevante ale filosofului. Va fi necesar ca el să-și confrunte concluziile cu punctele de vedere ale celor mai calificați cercetători ai operei lui Kant. Ceea ce implică complicații și ocoluri, care pot cădea sub suspiciunea de pedanterie. Bănuiala acelui cititor care judecă simplu și direct că în acest caz ar fi vorba de subtilități de dragul subtilităților, de un joc a cărui miză ar fi exersarea cu virtuozitate a unor abilități rafinate, este de înțeles, dar adesea nejustificată
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
întemeiază moralitatea pe sensibilitate așa cum face Hume, nu crede că omul este bun de la natură, așa cum socotește Rousseau. Într-o eră intelectuală marcată de deism, Critica rațiunii pure va argumenta, cu o rigoare și cu o minuțiozitate împinse până la limita pedanteriei, că Dumnezeu nu poate constitui obiectul unei cunoașteri cu valoare obiectivă. În opoziție cu acei contemporani care ar putea fi calificați drept „raționaliști dintr-o bucată”, Kant a despărțit clar întrebarea Ce putem ști? de întrebările Ce trebuie să facem
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
pe el a echitabilului. Cum o evaluare strictă a darului e de gust îndoielnic, contează în primul rând ca toată lumea să primească o gratificație cât de mică a apetitului, peste comparații plutind reprobator suspiciunea de meschinărie. Complet emancipat de asemenea pedanterie analitică, grupul de libertini întruchipa un convulsionat dezorganism utopic, în care diferența dintre centru și periferie era protejată cum nu se poate mai eficace tocmai de ampla deschidere ofertantă a centrului; dat fiind că gelozia, ca orice dorință, nu funcționează
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
captivant în tot ce a scris, proză realistă sau științifico-fantastică, istorie literară, studii de știință popularizată etc., H. este, în fond, un eseist modern, cumpătat în polemica de idei, preocupat de exactitatea informațiilor și de claritatea stilului, erudit până aproape de pedanterie, dar urmărind mereu să instruiască și să educe. Primele sale scrieri se adresau cu precădere școlarilor fie în sensul tradițional educativ („balada eroică” Horea, 1974), fie oferindu-le un model al formării și maturizării în vârtejul evenimentelor istorice (romanul Sfârșitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
obiectele esențiale ale locuirii, 7 patul, masa și un raft pentru cărți. Însă oriunde ar fi stat, fie și în cel mai umil spațiu, aducea cu sine stilul acela pe care l-am numit „sclivisit“ și care consta într-o pedanterie a organizării pe spații mici, începând cu propria persoană și terminând cu cei câțiva metri din jurul său. Împingea obsesia alinierii obiectelor atât de departe - pixurile, gumele, ascuțitorile, riglele, cutiuțele cu fișe, foile de hârtie, dicționarele erau dispuse pe masă sub
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dar care reușesc foarte bine să transpună în practică ideile care li se oferă pe o cale oarecare. S-au făcut numeroase studii cu privire la trăsăturile oamenilor. După sociologul englez Kirton, oamenii pot manifesta trăsături de inventivitate sau, din contră, de pedanterie. Utilizând un test specific, Kirton obține distribuția oamenilor în funcție de inventivitate sau pedanterie după o curbă Gauss, așa cum este cea prezentată în figura de mai jos. Testul Kirton cuprinde un număr de întrebări, dintre care în final se iau în calcul
Managementul inovarii by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
se oferă pe o cale oarecare. S-au făcut numeroase studii cu privire la trăsăturile oamenilor. După sociologul englez Kirton, oamenii pot manifesta trăsături de inventivitate sau, din contră, de pedanterie. Utilizând un test specific, Kirton obține distribuția oamenilor în funcție de inventivitate sau pedanterie după o curbă Gauss, așa cum este cea prezentată în figura de mai jos. Testul Kirton cuprinde un număr de întrebări, dintre care în final se iau în calcul 32. Fiecare dintre ele cere o autoapreciere în termenii: foarte greu, greu
Managementul inovarii by Jeanina Biliana CIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/192_a_430]
-
tradiții literare pe jumătate înmormântate, ca aceea a literaturii anglo-saxone ; dar pentru cercetătorii celor mai multe dintre literaturile moderne, care se ocupă de semnificația literară a operelor, importanța acestor studii nu trebuie supraestimată. Ele au fost în mod nejustificat fie ridiculizate pentru pedanteria lor, fie preamărite pentru exactitatea lor reaua sau presupusă. Precizia și perfecțiunea cu care pot fi rezolvate anumite probleme au atras întotdeauna mințile cărora le place procedura ordonată si complexitatea operațiilor independent de rezultatele finale la care ar putea duce
[Corola-publishinghouse/Science/85057_a_85844]
-
Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 60, 61, 208. Lucrări în instituții: Galeria de Artă Naivă a Muzeului Județean de Artă Argeș, Pitești. „Fost jurist, cu pasiune pentru vânătoare și pentru pictură, creația lui resimte atât năzuința către exactitate (aproape de pedanterie), cât și evaziunile cinegetice care i-au orientat subiectele. Scăpărări discrete de umor au evoluat concomitent cu întâietatea pe care pictura a cucerit-o, odată cu vârsta, în preocupările sale.”( Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
Meridiane, București, 1980, pag. 74, 75, 125; Arta plastică de amatori și arta populară, Ed. Meridiane, București, 1983; Die Naïve Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 130, 131, 217. „El rămâne un desenator, nu-l preocupă culoarea. Pedanteria cu care-și realizează desenele și le transcrie în tuș pe curat lasă impresia că practică un desen tehnic. Dar finețea detaliilor observate pe viu și farmecul analizei lor, claviatura largă a valorației de alb-negru, ne dezvăluie de asemenea o
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
un univers greu de analizat și sistematizat. Și apoi, să nu uităm că au fugit toată viața de sistem. Parafrazându-l pe Fernando Savater 3, e aproape imposibil să nu folosești, când e vorba de Cioran, un ton de o pedanterie orgolioasa, ca să spui, uneori în prea multe cuvinte, ceea ce el exprimă cu simplitate ironică, iar a-l sistematiza pe Cioran este din start o erezie. Cioran și Sábato s-au aflat "față în fața" într-o zi, în Paris, în rue
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
rupturile în interiorul subiectivității (precum cele sugerate de tăcerile, golurile elegiilor) nu au zeii lor? Propozițiile nu merg mai departe și gândul cititorului aleargă în voie. Mai concret lirică este cea de-a treia elegie, divizată în cinci părți, numite cu pedanterie de savant pozitivist: Contemplare, Criză de timp, iarăși Contemplare, Criză de timp, Contemplare. Conceptele nu se lămuresc prea mult nici aici, în schimb lirismul afirmă, puternic, oroarea de vid, voința de solidaritate cu lucrurile. Charles Baudelaire ura mișcarea, poetul român
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]