114 matches
-
Accentul ordinar ca și fizionomia ce rezultă dintr-o asemenea viață are o însămnătate etică și nu ne aparține nouă, aci unde avem a face numai cu laturea naturală a artei dramatice. Că omul acela care-a primit de companion pedepsitor structura feței și tonul său din mâna unei vieți pustie, nedemne, e necapabil cu desăvârșire de reprezintațiune dramatică - e evident. Căci aicea laturea naturală pare stabilită prin elementul moral, pe când în forma originală e un element dat de natură pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
păcatului și trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul când zice: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Aceasta mai are înțelesul acesta: și fă ca să nu fim ispitiți peste puterile noastre. Iar celălalt e pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția iubitoare de păcat. Amândouă aceste ispite, și cea cu voie și cea fără voie, le uneltește diavolul: pe cea dintâi ațâțând sufletul prin plăcerile trupului, iar pe cea de a doua o dorește
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
păcatului și trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul când zice: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Aceasta mai are înțelesul acesta: și fă ca să nu fim ispitiți peste puterile noastre. Iar celălalt e pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția iubitoare de păcat. Amândouă aceste ispite, și cea cu voie și cea fără voie, le uneltește diavolul: pe cea dintâi ațâțând sufletul prin plăcerile trupului, iar pe cea de a doua o dorește
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
păcatului și trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul când zice: „și nu ne duce pe noi în ispită”. Aceasta mai are înțelesul acesta: și fă ca să nu fim ispitiți peste puterile noastre. Iar celălalt e pedepsitorul păcatului, chinuind prin dureri și necazuri dispoziția iubitoare de păcat. Amândouă aceste ispite, și cea cu voie și cea fără voie, le uneltește diavolul: pe cea dintâi ațâțând sufletul prin plăcerile trupului, iar pe cea de a doua o dorește
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
ourano¤i (Ps 91/90,1) (LXX); „Deus Omnipotens” (Vg); „El Shaddaï” (BJ); „God Almighty”206 (RSV). Toate numele și atributele divine din acest câmp semantic nu se referă la o atotputernicie abstractă, ci la forța creatoare, sau mântuitoare, sau pedepsitoare a lui Dumnezeu, văzute că foarte concrete. 3.1.8. Stăpân 3.1.8.1. ’AdÄn: „Domnul” (SC, Blaj, G-R, BS); „Domnul”, „Stăpânul” (BVA, C); kýrios (LXX); „Dominus” (Vg); „le Seigneur” (BJ); „the Lord” (RSV). În Vechiul Testament, ’A:Än este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care pedepsește pentru rău), însă nu se traduc la fel, deoarece numele biblice sunt expresii ce au în componență numele generic ’Pl și trebuie traduse cu „Dumnezeul răzbunării/răzbunărilor”, în vreme ce numele coranice îngăduie mai multe variante, cum ar fi „Răzbunătorul”, „Pedepsitorul”, respectiv „Stăpânul răzbunării”, „Cel ce răzbuna”. Expresia biblică DorQš d"mm (3.1.11.7.), „Răzbunătorul sângelui”, măi concretă și mai particularizata decât celelalte nume din această serie, le poate fi pusă alături că semnificație, dar traducerea trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în caldele tărâțe/ măcinate sub astrul isteric,/ sub cocoașă istorică". Libellum poetic în contra lumii și vremurilor, a istoriei, a vieții și faunei diforme, colectiviste și abrutizate, Steaua lui Ion dă glas unei mâhniri fizice și metafizice. De invectivă și sarcasm pedepsitor au parte nu numai șefii mărunți veleitari agresivi găunoși și inapetenți la condiția poetei, ci și sexul dement "istoric,/ enorm, al istoriei cotidiene". Siderată, ca odinioară Niobe, de fundătură tragică a veacului, de visul rău ca "nouă istorie", Ioana Dinulescu
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
Alex. Ștefănescu Intransigență de adolescent Cristian Tudor Popescu a impus un stil în publicistica românească. Cu o violență care taie respirația cititorului, el critică tot ce întreprinde clasa politică. Energia investită în acest act pedepsitor este atât de mare, încât justițiarul suferă mai mult decât cei sancționați. Mi-l închipui pe editorialistul de la Adevărul ca pe un călău patetic care aplică lovituri de bici unor nesimțiți, până când se prăbușește el însuși, extenuat, sub privirile lor
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
503, preluat de creștini de la vechii evrei, care fixaseră spațiul pedepsei pentru păcătoși în Gheena, o vale de lângă Ierusalim, unde erau sacrificați în foc copiii (II Regi 23,10). Conceptul fundamental al spațiului creștin al sancțiunii era focul, focul „corporal, pedepsitor; focul ca expresie a judecății divine - ne spune Vechiul Testament (Deuteronomul 32, 22); focul veșnic, de nestins, opus vieții veșnice (Matei 25, 46); focul mereu în acțiune într-o alcătuire subterană fără ieșire, concretizare a mâniei de neocolit a lui Dumnezeu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
decât să blasfemieze Cartea Cărților. Aceasta o fac în primul rând papistașii. Dar: ...în Germania, toate ticăloșiile și tertipurile lor urâcioase au fost dezvăluite, astfel încât, prin aceasta să li se umple măsura de păcate și să se apropie sfârșitul lor pedepsitor 7. Tonul milenarist amintește de „Marea Instaurare a Științelor” a lui Francis Bacon. Oare el a scris sau numai a inspirat cele două manifeste? „Frații invizibili” au fost căutați, dar nu au fost găsiți niciodată. Câțiva entuziaști au încercat să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se câștigă/ în amurgul nostru intermediar” (Investiție în alb). Dar în Orizontul regăsirilor (1976), „volum submediocru” (Dana Dumitriu), ideologia național-comunistă se discerne ușor (Munții Apuseni, străbunii, Horea, eroii, lupta pentru patrie etc.), surprinzând însă violența acesteia: „Lumină decisiv de clară-aștept,/ pedepsitoare și înălțătoare,/ spectralul său augur de monument / care ucide spre eternizare” (Vârstă de răscruce). Placheta Râul târziu (1981), dincolo de un ciclu întru totul comunist, poate prezenta un oarecare interes pentru poemele de dragoste, elegiace, influențate de Lucian Blaga. Aceeași tematică
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
cugetării și a expresiei, psihologia creatorului sunt elemente indispensabile. Mai trebuie ținut cont însă de specificul estetic al genului, de istoria lui. Un adevăr elementar și izbitor este că filozofii moraliști sunt îndeobște sceptici în privința omului, a calităților sale. Impulsul pedepsitor, necruțător și disprețul sarcastic devin parcă nota comună a acestora. Socrate, Diogene, cinicul Heraclit din Efes, Xenofon, Montaigne, La Rochefoucault, Chamfort, Schopenhauer, Nietzsche etc. sunt dovada peremptorie. Nu meditezi asupra naturii umane dacă ai fi împăcat cu datele oferite de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la mijloc cu sfoară. Abia acum observai, cu adevărat, aglomerația de pe coridor, înghesuială de călători nădușiți, cu cămăși de toate culorile, apoi geamantane, pachete, damigene, coșuri de nuiele, cerând parcă, ele însele - toate acestea - dreptul la aer în canicula aceea pedepsitoare. Stâlpii de telegraf, la numai câțiva metri, se succedau într-o viteză nebună la distanțe egale, deși stăteau pe loc: „O viziune falsă asupra realității” gândii, aruncând o privire spre câmpie, după care, dând urmare apostrofării celui de pe coridor, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
acestea nu se întîmplă nimic rău între el și noi, reuși să ne impună respect fără să fie silit să ne determine să ne fie frică de puterea pe care o avea, ca orice profesor, de a ne da note pedepsitoare sau subiecte grele la teze. Pentru un om pândit de complexul staturii sale, desigur că asta era o victorie pe care o apreciam doar cu instinctul, ținând la ei în mod nejustificat, deși în privința notelor era la fel de sever ca orice
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
frică de Vasile. Dar încremenise, țintuit, nu se putea mișca... nici când a auzit pași apropiindu-se. Nu s-a clintit și ce pași solemni avea, dintr-odată, schizofrenicul ăla șiret și slugarnic! Pas pedeapsă, de procuror. Ca un părinte pedepsitor și țeapăn, așa se apropia nebunul. Vasile ajunsese în spatele lui Tolea. Se oprise, lipit de spinarea încovoiată a profesorului Anatol Dominic Vancea Voinov. Nu mai scârțâiau nici ușile. Lumea încetase a respira. Sfârșitul, anul o mie. Blegul Anatol Vancea ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dus la Geta a doua zi de Crăciun să-i ceară bani, și puțin pătrunsă de gândul că nașă-sa o ispitise cu cârnați, Mirelo, altminteri nu-i chiar așa mare păcat ce bagi în gură... Nu-i un Dumnezeu pedepsitor, ci unul iubitor, și poate că, după cum se spune, mai mare păcat o fi ce scoți pe gură, vorbele pătimașe ieșite din inimă, și pe lângă ele, furia și deznădejdea, și frica, așa cum se jelea în inima ei că moare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nepărtinitor? E, cumva, acrimonios? Arbitrar? Probabil că vorbim despre ceva mai dificil, comprehensiv, grăiește Fratele, argumentând imediat. Și iată din ce cauză: În Primul Testament, și în mozaism, în general, Dumnezeul Legii celei Vechi, al Torei, Dumnezeul evreilor este iute pedepsitor și aprig răzbunător, cu aceia care ignoră sau care nu păzesc poruncile, ca și directivele Sale. Altfel spus, se exprimă adesea, prea adesea, într-un mod categoric brutal, paradoxal și ultra-capricios. De exemplu, îl adoarme pe strămoșul nostru Adam, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
propagă amețitor o linie de fractură telurică, ca un pleznet de bici, eliberând din străfunduri emanații sulfuroase, fumarole, trosnituri, pârâituri, huruituri și niște irizații stranii, halucinante, nebulos-roșietice. Spiritele focului! Se deschide riftul! Portalul! le strigă Îngerul, cu un glas bubuitor, pedepsitor. Acolo...! Uitați-vă! Acolo! Chiar acolo! Acolo este Poarta Iadului! Puțul urgiilor! Prieteni... Ceea ce-mi aduce bine aminte gândește absolut pe-alăturea, Poetul de toată porcăria aia de banc rasist, tâmpit și răsuflat, cu barca și cu câinele: Un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
si? Pricepi? Ce-i Șefu'? Alo!? Ce-ai spus? Cine-i Vio? zice Vierme. Vio e cu barca, pe lac... Pricepi? repetă Dănuț. HA SATAN Se desface riftul! Se deschide portalul! continua să strige Îngerul, cu un glas înalt, bubuitor, pedepsitor. Acolo...! Uitați-vă! Acolo! Chiar acolo! Acolo este Poarta Iadului! Puțul urgiilor! Prieteni! Nu mai zăboviți, nu stați! Grăbiți-vă! Porniți și voi! Porniți! Poftim! Au purces marionetele, au purces nagodele și amaleciții, ca să iasă... Într-adevăr, din iarba și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
drum către infern ori paradis. Ființa matură știe că, dincolo de direcțiile celor trei cărări din palmă (a vieții, a inimii și a minții), mâna reprezintă, alături de alte părți fermecate ale corpului, un semn magic al relației cu divinitatea blândă sau pedepsitoare și că o binecuvântare înseamnă o întoarcere spre prima mângâiere maternă. De aceea, o amprentă în artele plastice și cele literare, create cu ajutorul minții, inimii și mâinii, reprezintă un elogiu voluntar sau involuntar al acestei părți a corpului uman. Imaginea
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
mașini care alunecă, tot ceea înseamnă graiul unui oraș care se trezește. Ascultătorii se pregăteau discret de plecare, într-un freamăt înăbușit. Părintele a reluat totuși cuvântul și a spus că după ce a arătat originea divină a ciumei și caracterul pedepsitor al acestui flagel, el terminase ce avea de spus și că n-o să facă apel, pentru a ajunge la concluzia lui, la o elocvență care, fiind vorba de un subiect atât de tragic, ar fi deplasată. I se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acum, forma unei paste impure. Fluidul (focul) și-a schimbat și statutul imagistic: și-a pierdut calitatea purificatoare. Dintr-o energie luminoasă (o materie superioară care unește două Însușiri fundamentale: forța și lumina), focul a devenit o energie murdară (noroioasă), pedepsitoare (este sugerată și o simbolistică morală). Frica de gol se asociază la Heliade cu frica de proliferarea haotică a elementelor. Acea „ceartă a elementelor”, care revine În momentele de criză cosmică sau În clipe de mare excitație afectivă, marchează o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o dată: „Orbi, orbi! moartea v-așteaptă c-un ultim sărutat.” SÎnt și alte presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În stilul, totodată, al romanticilor care detectează sunetele misterului cosmic. Un trăsnet „bubuiește” În ceruri și-n cortul regal pătrunde, pedepsitor, furtuna, masa se răstoarnă, iar pe cîmpuri, sub fulgere, „aleargă o nălucă”. Năluca pare a fi Stropski, bufon din seria nebunilor shakespearieni. Cu privirea rătăcită, acesta avertizase pe Albert: „Deșartă-ți cupa gios, Albert! de soarte rele ți-e cupa
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iar durerea și întunericul provocate de păcat sunt înlăturate prin lacrimile pocăinței care curăță și pacifică sufletul: (. . .) lacrimile pocăinței sunt considerate ca o cale ducând la contemplație și la unirea cu Duhul Sfânt. De altfel, o adevărată pocăință transformă caracterul pedepsitor al lacrimilor și ne duce la vederea luminii<footnote Arhiepiscop B. Krivocheine, op. cit., p. 65. footnote>. Sfântul Simeon vorbește despre pocăință ca despre o ușă prin care se trece de la moarte la viață și de la întuneric la lumină: pocăința este
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
se alcătuiește viața noastră și care e sursa neștiută a nefericirii noastre. Ce bucurie să cobori în tine și să înțelegi și să spui ceea ce vezi și ceea ce înțelegi, să fii propriul tău analist, necruțător și bun în același timp, pedepsitor și izbăvitor deopotrivă. Vorba, rostirea, povestea ― magia vindecătoare a cuvintelor, de unde vine oare? Scriitorii, cei foarte mari, cei care sânt în stare să facă lumea încă o dată, din cuvinte, exact așa cum Dumnezeu a făcut-o din ființe reale, nu sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]