1,000 matches
-
reîntîlnește, probabil fără intenție, corespondente romanice - cf. fr. talentueux, citat de Iordan din D. Caracostea, sau it. talent(u)oso; în cîntăcios se recunoaște sufixul -cios, ceva mai puțin productiv azi, dar avînd o și mai pronunțată valoare expresivă și peiorativă.
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
doua explicație e mai puțin certă; cred totuși că fonetismul special, combinația expresivă de sunete care poate ridica chiar dificultăți de pronunție și nu e lipsită de un anumit simbolism fonetic, tipic cuvintelor calificative, mai ales dacă au și valori peiorative, îi atribuie un oarece interes, ca unei "curiozități estetice". Oricum, următaoarele ediții ale dicționarelor vor înregistra probabil varianta fonetică preferată de uzul (jurnalistic) actual.
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
Dorin-Liviu Bîtfoi A apărut, în ultima vreme, o cultură a străzii, care nu mai poate fi calificată, peiorativ, ca "suburbana". Au apărut foarte multe formații în muzică "ușoară?) românească. Fenomenul a devenit evident-exploziv începând cu sezonul estival trecut, când nu numai tinerii au remarcat o schimbare radicală în peisajul sonor. Schimbare care merită semnalată, cel puțin în câteva
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
este imperfect demonstrată de secvență următoare, în care apare mai întîi un derivat al substantivului cetățeanca: "Focșănenii o cinstesc pe marea lor concetăteancă"; "o stradă a orașului să poarte numele cetățenei sale de onoare" - RL 2692, 1999, 24). Oricum, conotațiile peiorative ale cuvintelor, mai ales în măsura în care nu sînt deductibile din sensul de bază, ar trebui studiate și indicate în dicționare: în cazul dat, s-ar evita astfel mai ales riscul de a fi luată în serios explicația formelor de adresare cetățene
Ca simplu cetătean... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17466_a_18791]
-
în urmă, de Marieta Pietreanu (în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, ÎI, București, Editura Academiei, 1960); de origine slavă, el e interesant mai ales prin valorile sale augmentative (băietan, puștan, juncan etc.) și prin conotațiile peiorative (în lungan, grăsan, bețivan; bădăran, ghiorlan, modîrlan, țopîrlan), mai apare, popular, în nume proprii de animale (Lupan, Iepuran, Duman; în seria de nume formate de la zilele săptămînii găsim chiar - întîmplătoare asemănare de forma - un Mărtan); alte valori (folosirea pentru a
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil"; în vreme ce condescendenta ar fi o "purtare plină de considerație și de bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferenta". Doar la substantiv e adăugat un sens secundar, cu indicația "peiorativ": "aer de superioritate, infatuare, semeție". Se creează astfel impresia că acest uz negativ (pe care DLRM 1958, de altfel, nici nu-l înregistra) ar fi ulterior primului sens - cel normal, pozitiv -, că ar fi derivat din acela. De fapt, lucrurile
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
în excese inovatoare, în combinații inedite care riscă să devină inadecvate (faptul e uneori implicit recunoscut prin folosirea ghilimelelor):"minusculă lui prietena", "pe vremea cînd ăsălăsluiaă, nu tocmai comod, în fotoliul de ministru" (JN 1910, 1999, 12). Nu lipsesc conotațiile peiorative și ironice ale cuvintelor sau chiar numai ale sufixelor de origine turcă, asociate cuvintelor sau rădăcinilor latino-romanice: "se deplasează din urbe în urbe cu tot calabalîcul" (JN 1910, 1999, 12); "a trait într-un amantlîc fierbinte"(1670, 1998, 24). N-
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
să fie mai temperat în critica vulgatei Sf. Ieronim pentru a nu șubrezi astfel fundamentul credinței. Interesant este jocul de cuvinte din titlul satirei lui Seneca, care de la ’beatificarea’ (gr., apotheosis) păcătosului împărat ajunge la ’dovlecizarea’ lui (apocolocyntosis), cu sensul peiorativ de cap-dedovleac. În limba germană ‘cap de dovleac’ (Kürbiskopf) permite și un interesant joc de cuvinte, cu trimitere directă la Bischof, ‘episcop’. Gluma trebuie să îi fi părut lui Dürer suficient de expresivă în a sublinia păcatele unui episcop traducător
Gluma lui Dürer by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2442_a_3767]
-
critic adevărat, este de părere Eliot, nu pune etichete și evită violența verdictelor, lăsând adesea timpul să acționeze natural; în mod ideal el ar trebui să nu se pripească (Ce este poezia minoră?). Termenul minor nu are, pentru eseist, implicații peiorative, ci implică o benefică și dezinteresată curiozitate a veritabilului iubitor de literatură. „Poate că nu există doi cititori pentru care un mare poet să însemne exact același lucru... judecat de doi cititori la fel de competenți, un poet îi poate părea unuia
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
ora la care trenul trebuie să plece din gară. Însă minutele trec, iar trenul refuză, spre revolta călătorilor, din ce in ce mai anxioși, să părăsească gara. Aceștia dau telefoane, îi cer explicații nașului, își fac vânt cu biletele de tren. Unii aduc laude peiorative CFR-ului, alții fac haz de necaz. „Sigur plecăm până la referendum!”. Minutele trec, dar niciun semn că trenul s-ar urni spre destinație. Din tren se poate vedea tabela liniei alăturate. „Timișoara-București, întârziere 60 de minute” - și trenul nici nu
„Moartea călătorului”, de CFR S.A. by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21920_a_23245]
-
Marcuse și Fromm. Cumva prin înrudire cu problematica de mai sus, Marcuse le reproșează lui Karen Horney, Harry Stack Sullivan și, din motive lesne de înțeles, în primul rând lui Erich Fromm, falsificarea premiselor doctrinei freudiste (de unde și un sens peiorativ pentru denumirea echivalentă de "revizionism neofreudian"), încurajarea "dezvoltării individualității" printr-o adaptare frustrantă și mutilatoare, conformistă, la cadrul social și politic existent (contrar teoriei critice a societății), în locul clasicei exigențe de întărire a eului în raporturile sale cu sinele și
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
Electronizarea culturii mai comportă și alt pericol pentru iubitorii cărții. Dacă științele - sociale, umane, dezbaterea filosofică etc., - se vor circumscrie tot mai mult cadrului, mai puternic și mai rapid, al informaticii, dacă lectura se va reduce la "beletristică" în sensul peiorativ al cuvîntului, literatura va deveni și mai izolată, vom ajunge la turnul de fildeș și la o producție literară din ce în ce mai anemică. Dacă există astăzi o literatură de mai proastă calitate decît în trecut, este pentru că ea și-a luat rămas
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
prin felurite ținuturi barbare. Dar Commodus cel neiubit află de hotărîrea împăratului și, după o criză de gelozie filială, își îmbrățișează părintele pînă cînd îl sufocă, transformînd îmbrățișarea împăcării într-o îmbrățișare a morții! (scenă teatrală, dar nu în sensul peiorativ al termenului). Or, în pagina de istorie lucrurile stau cu totul altfel: în realitate, Marc-Aureliu și-a asociat fiul, pe Commodus, la putere. Iar crudul Commodus n-a fost rapid înlăturat, cum se întîmplă în film, ci a domnit 12
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
Altfel spus, Virgil Ierunca ne-a învățat, simplu, a ne situa între a fi și a nu fi. Poziție ce se cuvine, în răstimpuri, rectificată. Dar autocritica? (Despărțim astfel cuvîntul, deoarece, grație limbii de lemn, forma sa integrată a devenit peiorativă.) Virgil Ierunca știe să fie și autocritic, asumîndu-se în totalitatea manifestărilor d-sale în timp și spațiu, precum un irecuzabil semn de probitate: "Recitesc De două mii de ani. Încîntat. Cu atît mai mult cu cît aveam o opinie tulbure despre
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
Gunther Verheugen să declare că îl consideră pe dl. Constantinescu un mare președinte și un mare om de stat. Măcar amintirea acestei caracterizări și ar fi trebuit să-l îndemne pe dl. Ursu să se abțină de la întrebuințarea acestei expresii peiorative, cu totul nelalocul ei. Cu un același ton pamfletar își scrie și Cornel Nistorescu editorialul din EVENIMENTUL ZILEI. Dar cel puțin dl. Nistorescu e egal cu sine însuși. El începe cu o parabolă a căruței pentru a descrie funcționarea CDR
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
de cartier" (EZ 2307, 2000, 8), ""afacerea" aceasta de cartier" (LD, 28 martie), "viața de cartier", "gașca din cartier", "apariția grupurilor de cartier" ("Monitorul de Cluj", ianuarie 2000, Int.) etc. În fine, e destul de evidentă tendința de a atribui sensuri peiorative sintagmelor care cuprind cartierul; ceea ce e de cartier apare astfel ca fiind lipsit de valoare, improvizat și amatoristic: "Cultura de cartier versus "Cântarea României"" ("România literară", 7 ianuarie 2000); "formațiile s-au prezentat la nivel de cartier"; "organizatorii s-au
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
cuvinte mai vechi. În cazul de față, alături de fundamentalele gînd și gîndire (traduceri pentru sensurile principale ale fr. pensée) există destule sinonime - cugetare, maximă, sentință - corespunzînd sensului care apare, cu încărcătura ironică specifică, în colocvialul panseu. E posibil ca valoarea peiorativă a acestuia, deja bine fixată în limbă, să se fi accentuat la un moment dat (prin anii '70, dacă nu mă înșel), prin apariția unei rubrici cu titlul "Panseurile lui Gîgă" într-un săptămînal destul de citit. Oricum, a dispune de
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
atribuind trăsături descriptive care nu s-ar fi potrivit cu neologismul în cauză, mai ales cu sensul său de "agent". Sufixul -iot s-a dovedit mai acceptabil din punct de vedere semantic (formînd denumiri de persoane), conotativ (prin valoarea ușor negativă, peiorativă), ba chiar și formal (pentru că se alipește la nume în -ia/-ie/-i). în incertitudinea adaptării, se pare că au existat totuși unele oscilații: așa se face că în Dicționarul limbii române (DLR), litera M, este înregistrat ciudatul mafist, apărut
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
a propune un model derivativ, dar probabil și de a-i adăuga anumite conotații negative. Într-adevăr, deși cuvinte ca sofiot sau cipriot nu au nimic negativ, în uzul actual al sufixului descoperim o nuanță ironică, depreciativă (care întîlnește valoarea peiorativă a unui sufix asemănător din alte limbi romanice). Productivitatea actuală (relativă) a sufixului se observă în primul rînd în formarea unor derivate de la toponime românești - de obicei cu o conotație ironică, vag depreciativă. În principiu, sufixul se aplică unor nume
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
de la pachet" sau ca "refuzat la export"). Ideea tradițională a comerțului cu lucruri uzate, mai ales cu haine vechi, e de găsit în cîmpul lexical format din Taica Lazăr, vechituri, haine vechi, talcioc etc., în care toți termenii sînt marcați peiorativ. în momentul de față, mărfurile moderne dintr-o societate de consum sînt însă mult mai puțin uzate decît în lumea tradițională, iar rularea lor rapidă de la un utilizator la altul a căpătat un aer de normalitate sistematică. Caracterul tehnic al
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
contrastul dintre nivelul stilistic al termenului cult și realitatea desemnată: "uneori își folosește progenitura ca armă de atac" (Capitala, 3, 2000, 14). Termenul cel mai ofensiv al seriei este desigur plod, căruia și DEX-ul îi indică valoarea stilistică: "astăzi peiorativ". Cuvîntul poate fi folosit atît ca termen de relație familială - "și-a făcut nervi cînd a vrut să-și filmeze plodul neastîmpărat, fiind nevoit să-l scoată de urechi din apă" (Evenimentul zilei = EZ 2773, 2001, 11) - cît și pentru
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
sexual". Primul n-a adus nimic bun în literatură, al doilea a însemnat reorientarea cititorului către documentar, către mărturie, al treilea a invadat cultura populară (sau subcultură - nu voi folosi acest termen pentru că la noi are încă o puternică nuanță peiorativă). Evoluția acestui ultim tip de discurs interesează în cazul romanului Lia Mora de Dumitru Ungureanu. Nu e prima încercare de apropiere de riscantul limbaj liber, dezinhibat. Doar că, de data aceasta, avem de-a face cu un progres semnificativ. Pentru
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
de infanterist al strategului ascuns, al aceluia care privește totul din cabinet, i-a denunțat pe artiști ca fiind... debutanți. în viziunea acestui Ortega y Gasset de pe malul Săsarului, debutant are semnificația de... amator, pentru că altfel nu se explică înțelesul peiorativ cu care inocentul exeget și-a înzestrat, fără nici o precauție, conceptul. în ceea ce privește această problemă, virginul hermeneut poate dormita liniștit mai departe: în principiu, cuvîntul debutant se referă la cineva care este la începutul activității sau al carierei, adică la cineva
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
Keyserling vorbea, bunăoară în L'analise spectrale de l'Europe, despre "caracterul senioral' al turcilor!). Reproșîndu-ne o prejudecată, ne temem că dl Alexandru George cade el însuși pradă uneia. De ce ține a lua neapărat conceptul cu pricina pe latura sa peiorativă? Chiar contextul în care am înscris analiza personalității d-sale, cu pronunțat pigment balcanic în perspectiva noastră, exclude ipoteza "palavragiului de cafenea', mai puțin, recunoaștem, pe cea a insului "care încearcă să facă pe teribilul' (evident, la un anumit nivel
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
Luminița Marcu Scriitoarele despre care va fi vorba în continuare nu sînt în nici un caz niște duduci în sensul peiorativ al cuvîntului, mai bine zis nu sînt cu adevărat așa ceva, pentru că undeva la suprafață atît Doina Ioanid, cît și Simona Tache mimează foarte bine rolul unor domnișoare de pension dedate la scrisul pentru oamenii mari. Amîndouă nu se feresc de
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]