185 matches
-
se schimbe data sărbătoririi și să se realizeze bustul „Gane”480 (al lui Vasiliu-Falti s-a pierdut). Voi trimite și din lucrările mele mai de seamă. Mă bucură, că s-a găsit măcar una din lucrările pictorului Băeșu. Ambele erau peisagii. Mi le dăduse pentruă tombolă, ca să adunăm bani să reparăm cât de cât liceul, care fusese transformat În Spital rusesc. E bine că D-na Stino nu e singură și e femeie de cultură, care va păstra cu pietate lucrările
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
președ. Consiliului cult. artistic al Politehnicei. Întregul plen a fost de acord cu prezentarea fundamentată pe diapozitivele color de care am discutat. Eu am propus ca imediat după mata să se prezinte În cadrul aceleiași manifestări, un ciclu de fotografii artistice (peisagii, natură statică plastică și decoruri florale), de către un prieten local al meu, dr. Cheptea Pavel (tot moldovean), lector la Inst. de Arte Plastice 699 „ștefan cel Mare” din parcul Sucevei, a fost mutat la Liceul „ștefan cel Mare” din Câmpulung-Moldovenesc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
formă poporană”, sonet, nocturnă, pastorală, romanță, aubadă, barcarolă, sonată, baladă, elegie). Deși atentă la melodicitatea frazării, B. nu se prea întâlnește, în stihurile ei, cu lirismul. E sinceră, dar fadă, sensibilă, cadențându-și însă extazele în debitări sălcii. Abia în „peisagii”, unde figurația mitologică e conturată cu o anume grație, și în versurile de palpit amoros ea accede, ici-colo, la expresivitate. În proză, cultivă o manieră în care, printre „reflexiuni” poetice și alte simțitoare „reverii”, se înfiripă și o simbolistică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
autorul unor volume de beletristică, dintre care două cuprind amintiri și foiletoane sub titlul Din viața scriitorilor (1937), iar celelalte adună aproape toate versurile publicate în periodice: Cântecele mele (I-II, 1922-1924), Priveliști și reverii (1929), Astrale (1931), Muguri (1935), Peisagii și simfonii (1936), De prin secoli... (1936). Convingerea lui C., mărturisită în paginile intitulate Din viața scriitorilor, este că poezia sa oferă literaturii române replica lirică a prozei sadoveniene, motiv pentru care se consideră „unic” în ceea ce privește „savoarea graiului vechi” folosit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
cu care se apropie de tematica istorică, religioasă, filosofică sau socială corespunzându-i doar în neînsemnată măsură performanța artistică. C. cultivă o poezie închinată pământului și permanențelor istoriei noastre (Priveliști și reverii), abordează meditația religioasă, pastelul și poezia de dragoste (Peisagii și simfonii), discursul filosofic, alimentat de reflecția referitoare la infinitul timpului și spațiului (Astrale). Autorul mânuiește un vers fără calități poetice notabile, în care apar tendințe de aliniere la forme prozodice îndrăznețe, anulate însă de platitudinea imaginilor și a simbolurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
I-II, Timișoara, 1926-1934; Priveliști și reverii, Timișoara, 1929; Studii asupra folclorului bănățean, I, Timișoara, 1930; Câteva note despre inducția poetică, Timișoara, 1930; Scriitorul bănățean Mihail Gaspar, Craiova, 1930; Astrale, Craiova, 1931; Muguri, Craiova, 1935; De prin secoli..., Craiova, 1936; Peisagii și simfonii, Craiova, 1936; Din viața scriitorilor, I-II, București, [1937]; Monografia satului Lisaura (în colaborare cu Gh. Mihuță), Suceava, 1939; Activitatea poetică a scriitorului Ioan Alex. Bran-Lemeny, Craiova, 1944. Culegeri: Mărgăritarele Banatului Mare, Timișoara, 1925; Basme, istorioare, legende și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
și A. Brentano, Trei pălării de damă, București, 1926; Tălmăciri din liricii germani contemporani, Timișoara, 1926. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 518; Al. Bran-Lemeni, „Astrale”, „Năzuința” (Brașov), 1931, 3-6; Traian Mateescu, Lucian Costin, „Astrale”, „Provincia literară”, 1932, 2; Stelian Segarcea, „Peisagii și simfonii”, „Progresul”, 1939, 70; Gh. Lică-Olt, Scriitorul Lucian Costin, Caransebeș, 1945; Ciopraga, Lit. rom., 200; Bârlea, Ist. folc., 433-434; Satco-Pânzar, Dicționar, 52-53; Rachieru, Poeți Bucovina, 119-120; Bitte - Chiș - Sârbu, Dicț. scriit. Caraș, 65-67. C.P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286443_a_287772]
-
Abandonată curgerii apei, barca îmbie la dispariție, într-un extaz de aceeași factură cu acela resimțit de Aschenbach, eroul lui Th. Mann din Moartea la Veneția. Convențională metaforă a vieții, marea este și marele vehicol al rătăcirii fără hotare. În Peisagiu atlantid, lumea „profunzimilor” nu are habar de cea de deasupra, de „cerul” pe care alunecă și pier corăbii; metropola, în perspectivă răsturnată, e o mare deasupra căreia gândul se avântă ca o luntre. O Barcarolă îngână o litanie amară, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
despre noua ediție din E. Lovinescu, T. Maiorescu. Există și un motiv: în luna iulie se împlinesc 30 de ani de la moartea lui E. Lovinescu. Sper să-ți trimit și un inedit Ibrăileanu despre Lovinescu. Sper... Despre ediția N. Iorga, Peisagii (îngrijită și prefațată de Mircea Zaciu) nu voi putea scrie deocamdată (Mircea Zaciu este un denigrator al lui Ibrăileanu!). Sper să nu te superi că îți vorbesc așa deschis și categoric. Te rog să-mi răspunzi imediat la această scrisoare
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
pună la patefon, sau să vă roage pe Dv. să faceți aceasta, în timp ce el ar fi trăit incantația conturării unor personaje, sau a unei bucăți muzicale pe care desigur o cunoștea și o înțelegea profund. Portretul făcut de Tache Soroceanu, peisagiile de la Balcic ale doamnei Tanți Stratulat, toate îmi dădeau impresia de prezență vie a lui Mirel. Ați fost femeia care l-ați înțeles, așa cum era, cu sufletul lui zbuciumat. L-ați însoțit în călătorii, sau ați plecat fiecare încotrova, pentru
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
la Suceava și la Fălticeni și mi exprim speranța că veți face o plimbare în Țara de Sus, să stăm de vorbă asupra planurilor Dv. artistice de viitor, să vă împărtășesc din preocupările mele, sau pur și simplu să admirăm peisagii care ne-au legănat copilăria. Fie ca rândurile mele să Vă găsească în plină însănătoșire. În speranța că voi mai afla vești (bune!) de la Dv., primiți asigurarea deosebitei mele considerații. Eugen Dimitriu 196 G. Scripcaru, prof. univ. dr. Specialist în
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
distinsei familii Motaș. Vă doresc multă sănătate și realizarea nobilelor Dv. preocupări. Respectuoase sărutări de mâini, Eugen Dimitriu 235 TEODORESCU, Ion 1 Fălticeni, 30 ianuarie 1972 Mult Stimate Domnule Teodorescu, Gândul mă duce din nou spre Dv. și spre frumoasele peisagii de la Dolheștii Mici, locuri binecuvântate care au inspirat penelul unor pictori de seamă. Îmi pare rău că nu am putut face un drum până acolo, să mai culeg unele date prețioase, în perioada când era timp frumos. Preocupările zilnice legate
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
în principiu de acord să ne pună la dispoziție material documentar legat de pictorul Briese și lucrări realizate la Dolheștii Mici. 283 Otto Briese a petrecut 50 de veri la Dolheștii Mici la rudele sale. Numeroase opere ale sale sunt peisagii ce oglindesc frumusețea plină de poezie a acestor locuri. 284 Lidia Jacotă, fiica pictorului Otto Briese. 237 Când am fost în vizită în str. Eminescu, m-a primit Dl. Prof. Jacotă 285. Doamna era plecată la spital pentru un caz
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
revelând în negativ, prin ricoșeu sau prin refracție, corpul sensibil al cuvântului în care se devoalează - ca într-o cameră obscură - imaginea transparentă care dă de văzut și de înțeles 6: "Numai valuri de lumină trec în undă și dispar" (Peisagiu)7; "s-a risipit în lumină tăcerea" (Lumină vie)8; " Întunecimea aripează alb" sau "Nemărginitul se înstelează argintiu" (Cântec de noapte la mare)9. Se devoalează prin corpul scriiturii demantelate, devenită "scriitură spartă" (écriture éclatée, în ambele sensuri: dezmembrată, dislocată
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cu interesele, dorințele noastre, observată încă de W. Hamilton. Ne apare în minte și se află în legătură cu noi tot ceea ce are importanță, valoare pentru noi: pentru un afacerist sunt în relație toate eventualele surse de profit, pictorul își reamintește toate peisagiile care l-au impresionat, medicul Ă cazurile dificile, greu de rezolvat ș.a.m.d. Toate aceste „sisteme” sunt în relație reciprocă și e greu să ne imaginăm modul lor de structurare. Din punct de vedere didactic, cel mai important este
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Florentina Vrăbiuță (c) CONSTANTIN ROMANESCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Constantin Romanescu Roza canina EDITURA JUNIMEA IAȘI 2013 Prefață Cât mai stăruie căldura blândă a ultimelor zile de toamnă, las deschise, toată ziua, ferestrele largi, privind îngândurat întinderea molcomă a peisagiului, dealurile obosite de vârstă și vederea generală blândă, înțepată iciacolo de tufele de viță de vie zgribulite de presimțirea frigului pe care îl presimt. Între dealuri, în fața ferestrelor, se deslușește un drum subțire, mărginit de tufe de măcieș, urcând spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se află încă în librării. Ca și în cazul altor scrieri importante, ceea ce rămâne "postum" cititului și recititului constituie marcă de reală valoare a cărții. Or, după ce parcurgi, ca într-o călătorie fascinantă, Copacul, admirând paginile luminoase, ca pe niște peisagii captivante, și după ce înfrângi alte porțiuni ale acestui drum, care are și capcane, întârziind călătoria (cartea se adresează cititorului cu anumit stagiu în întreprinderile livrești), Copacul devine o amintire asumată în trecutul artei de cititor; se înscrie într-un fond
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
prima dată. Digul se prăbușește dinspre plaja pescarilor; la vreo 4-5 metri de ancoră s’a tăiat ca la podul Amărajii, scobit și măcinat pe dedesupt, dacă a mai rămas de 3½ metri lat. Era frumos, ca într’o apoteoză! peisagiu de negândit : pe la 6½ dintr-o parte răsărea luna, din cealaltă apunea soarele. M’am dus la Lemonides să pun smoală sticlelor de bulion; acolo Dandu Kir[ițescu], General Vărlejanu, d-na Piti Curti... Pe mâine sunt invitată acolo, la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu am avut curajul să renunț la ceea ce-ți scrisesem, așa cum ar fi trebuit să o fac, din pricina apei de pe verso... Potrivit obiceiului, continui relatarea întâmplărilor zilnice: de dimineață la 9, la liceul fr[ancez] unde am discutat filmarea peisagiilor din Franța, apoi la Reg[ina] Maria pentru jurnalul de perete, cu d-na Georgescu la inspectoratul [din] Str. Romei, apoi cu ea și pentru ea la Minister. Mici neajunsuri gospodărești cu proviziile C[urti], apoi la același film colorat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
malul apei cetățuia medievală, a străvechilor străji sorocene, care păzeau hotarul moldovenesc, doarme într-o netulburată și adâncă melancolie. Pe maluri, între holdele pârguite de soarele de Iulie dincolo, ori între șiragurile de copaci dincoace, aproape nu se zărește mișcare. Peisagiul parcă dormitează. Cu toate acestea suntem pe un front de războiu. Dincolo e haosul de anarhie al Ucrainei, dincoace de pe înălțime stăpânesc tunurile noastre. Chiar în fața Sorocei, satul malorus Tichinăuca, se pare că nu trăiește și nu se bucură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urmă, pe lângă vestigiile unei dumbrăvi, cotește și înclină pe o șosea șerpuită: deodată se deschide valea circulară, împresurată de dealuri mari, a satului Tekè și a râului Batova. Toată această porțiune aer mai cald și mai liniștit parcă ar fi peisagiu de munte. Copaci sămănați în toată întinderea, decorativ, înfipți cu mâna parcă. Oprim o clipă la marginea satului la mănăstirea veche Achiazâlî Sultan, în care se află mormântul sfântului Mehmet Nurulo. Mănăstire veche de 470 ani. Clădită de sultanul Selim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-și țin caii de bot, domolindu-i. Pământul lucrat arat de curând are o coloare foarte plăcută, o nuanță de roș închis, ca floarea ulmului între dungile verzi gălbui de săcară și ovăs. Buchete de arbori, tufărișuri, dumbrăvi; iarbă bogată; peisagiu submontan. Stanislav. Femei ghilesc pânză. Gunoiu împrăștiat cu scumpete pe ogoare. Buchete de molizi. Livezi. O pădurice de mesteceni. În sfârșit, iată un om care râde! Galiție țară pustie, țară tristă! La ora 9 Chedorow. La 10 și ceva ajungem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fac același lucru, între tristele ziduri afumate ale orașelor-uzină. Se vede deși suntem încă în granița poloneză, că avem de-aface cu populație germană. Dela Benten am mers toată noaptea, am trecut Breslau și în zori de ziuă a revenit același peisagiu de pământuri sărace, năsipoase și mlăștinoase și păduri de pini. Mesteceni și pini. Pini foarte mulți, cultivați ca-ntr-o livadă, îngrijiți, tăiați frumos și rânduiți așa ca să nu se piardă nicio surcică. Și grădinuțe și culturi meticuloase. Cum ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mlăștinoase și păduri de pini. Mesteceni și pini. Pini foarte mulți, cultivați ca-ntr-o livadă, îngrijiți, tăiați frumos și rânduiți așa ca să nu se piardă nicio surcică. Și grădinuțe și culturi meticuloase. Cum ne apropiem de Berlin**, în același peisagiu de păduri de pini, dăm peste case de lucrători, mici și modeste, foarte multe cu antene de Radio. La 8 și 20 suntem la Berlin, gara Friederichstrasse. Toată ziua vizitez orașul. Întăi ieșim pe Spreea și aud un mierloiu, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în valea Prahovei, pe Omul și Caraiman, Colții Babei și Peștera Ialomicioarei: contrast între o țară cu natură primitivă și oameni primitivi și țara pe care mergem s-o vedem. Cheile Bicazului Cucoși pe munte Rânduială și artificiu, acolo; însă peisagiu trist, aer umed, oameni reci. Țară cu sistem vascular dezvoltat într-un fel de mimetism, și oamenii sunt la fel. Parcă le-ar curge prin vine apa acelor lacuri. Individualism și egoism. Un fel de jidovi speciali. Focul primitiv potolit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]