76 matches
-
produs în lupta contra pelagianismului care nega ereditatea păcatului originar. Împotriva acestei erezii, Fericitul Augustin a introdus ideea absolutei predestinări, reluată 1200 de ani mai târziu de către Calvin. Aici întâlnim însă tot o erezie, cu toate că ea reprezintă extrema cealaltă, inversul pelagianismului. Consecințele ereziei pentru teologia ulterioară au fost, din păcate, surse de sminteală pentru credincioși și dispute aprige între teologi. Dintre aceștia Sf. Ioan Cassianul, Sf. Vincențiu de Lerini, Sf. Faust de Riez și alții au combătut aceste erori. În tratatele
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
hristofor. Fără a umbri sau a anula pe Părinții și scriitorii bisericești răsăriteni, Augustin îi completează și-i întărește prin considerații și soluții noi, ieșite din problemele noi cărora a trebuit să le facă față, îndeosebi celor ridicate de maniheism-donatism, pelagianism etc. Spiritualismul augustinian are multe trăsături comune cu spiritualismul lui Origen, al capadocienilor, al Sfântului Ioan Gură de Aur și al Sfântului Chiril al Alexandriei, contemporanul lui Augustin. Opera literară a lui Augustin este cea mai întinsă și variată operă
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
cooperans, gratia conservans etc.). Atunci când Sfântul Ioan Cassian a redactat ,,Așezămintele mănăstirești” (anul 420) și prima serie a ,,Convorbirilor duhovnicești” (anul 425 sau 426), erau deja răspândite multe din scrierile și tezele lui Augustin. Astfel că, fiind conștient de pericolul pelagianismului, la scopul inițial de instruire a călugărilor, Sfântul Ioan mai adaugă și răspunsuri la anumite inovații augustine, care amenințau tradiția veche și verificată a Bisericii. Augustin publică, în anul 426 sau 427 două din lucrările sale faimoase (,,De gratia et
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
-și dorească mântuirea. Se pare că a doua serie a Convorbirilor duhovnicești a fost începută de Sfântul Ioan și ca răspuns la teoriile susținute de Augustin. Se poate spune că în Convorbirea duhovnicească a XIII-a prin aluziile clare la pelagianism și augustianism, este vorba de învățătura lui Cassian. Problema harului și a libertății voinței este abordată mai ales în Așezămintele mănăstirești XII, Convorbirea duhovnicească a III-a și a XIII-a. Owen Chadwick vede în Așezăminte mănăstirești o reflectare clară
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vedere că lucrarea Așezăminte mănăstirești XII a fost scrisă în anul 420 pentru instruirea tinerilor călugări în lupta împotriva patimilor, Cassian nu se adresează direct lui Augustin ori învățăturii sale. Conținutul Așezămintelor mănăstirești XII, 10-33 este o combatere categorică a pelagianismului, susținând în cap. 18 că nu doar harul exterior lucrează în călugăr, ci și cel interior. ,,Tradiția răsăriteană, din care Cassian se trage, n-a fost precis definită. Cu toate acestea, inspirația morală a călugărilor s-a îndreptat întotdeauna către
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
călugărului, făcând-o suficientă pentru a continua străduința și chiar revarsă peste el frica de Dumnezeu care naște perseverența. Așezământul mănăstiresc XII și Convorbirea duhovnicească a III-a reprezintă, în concluzie, o critică severă și o combatere bine argumentată a pelagianismului. Convorbirea duhovnicească a XIII-a are un profund caracter apologetic, reprezentând un răspuns la afirmațiile lui Augustin, mai ales în capitolele 7-18. De asemenea, Cassian se vede nevoit să apere teologia apuseană de învățăturile eronate ale lui Pelagiu. Această Convorbire
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pregătit-o vouă de la întemeierea lumii”. Problema predestinației în Ortodoxie implică libertatea omului de a colabora cu harul și chemarea tuturor oamenilor la mântuire, iar la baza ei stă preștiința lui Dumnezeu. Asemenea doctrinei ortodoxe și creștinătatea ecumenică afirmă, combătând pelagianismul și semipelagianismul, că începutul mântuirii îl face harul. Nu se poate spune că omul face începutul mântuirii doar pentru că, în virtutea libertății, colaborează cu harul sau nu. Se poate vorbi mai degrabă de dorul sau nostalgia după Dumnezeu, rămasă în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
antagonică din punct de vedere teologic. În ortodoxie, problema predestinației implică libertatea omului de a colabora cu harul și chemarea tuturor oamenilor la mântuire, iar la baza ei stă preștiința lui Dumnezeu. Asemenea doctrinei ortodoxe și creștinătatea ecumenică afirmă, combătând pelagianismul și semipelagianismul, că începutul mântuirii îl face harul. Teologia ortodoxă asimilează doctrina lui Cassian ca pe a ei proprie pentru că evită atât exagerările lui Augustin, care nega libertatea omului ajungând la predestinaționismul absolut, cât și exagerările lui Pelagiu, care afirma
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ar fi înclinat către doctrina strictă a predestinării, așa cum voiau maniheenii, și atunci determinismul divin ar fi cîntărit greu asupra unui Occident abandonat, fără scăpare, claselor dominante care n-ar fi pregetat să se autoproclame interpreții acestei atotputernicii divine. Sau pelagianismul 6 triumfător ar fi instaurat supremația liberului arbitru și atunci lumea, pradă unei asemenea amenințări, s-ar fi distrus prin anarhie. Vedem însă că Occidentul nu avea de ales (...) Construită ca să aștepte sfîrșitul lumii, societatea Evului Mediu și-a creat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
deci trebuie să le avem de la Dumnezeu, cum ar fi conceptul de unitate sau judecata „Binele trebuie să fie preferabil răului”. Augustin este primul care a elaborat o teorie sintetică despre grația divină, în contextul eforturilor sale de combatere a pelagianismului (Quaestiones diversae). Pelagianismul zilelor lui Augustin nega păcatul originar dar și imortalitatea și integritatea lui Adam, altfel spus, întreaga lume supranaturală. Ideea lui Pelagius, de origine stoică, afirma emanciparea completă a omului față de Dumnezeu și puterile sale nelimitate în privința binelui
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
le avem de la Dumnezeu, cum ar fi conceptul de unitate sau judecata „Binele trebuie să fie preferabil răului”. Augustin este primul care a elaborat o teorie sintetică despre grația divină, în contextul eforturilor sale de combatere a pelagianismului (Quaestiones diversae). Pelagianismul zilelor lui Augustin nega păcatul originar dar și imortalitatea și integritatea lui Adam, altfel spus, întreaga lume supranaturală. Ideea lui Pelagius, de origine stoică, afirma emanciparea completă a omului față de Dumnezeu și puterile sale nelimitate în privința binelui și răului. Omul
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
în aria geografică mediteraneană a favorizat posibilitatea transmiterii mesajului creștin atât în limba greacă, cât și în limba latină. În primele trei secole ale erei creștine (e.c.), în pofida apariției crizelor interne (pe teme doctrinare: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, docetismul, nestorianismul, montanismul, pelagianismul ș.a.), crize care au dus la apariția unor Biserici cu caracter autonom, creștinismul a continuat răspândirea sa atât în imperiu, cât și în afara lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile dezlănțuite de unii împărați romani, motivate de
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Papa Anastasie I ca fiind un bărbat de o mare sfințenie, a cărei avere era sărăcia. Printre Scrisorile Papei Inocențiu I, este una adresată către Sf. Ieronim și Ioan, Episcop al Ierusalimului, care are ca subiect condamnarea acțiunilor ereziei numite Pelagianism în Betleem. În tradiția artistică a Bisericii Romano-Catolice, se obișnuiește ca Ieronim, patronul erudiției teologice, să fie reprezentat în calitate de cardinal lângă episcopul Augustin, arhiepiscopul Ambrozie și papa Grigore I cel Mare Dialogul. În picturile din secolele ulterioare, Ieronim este înfățișat
Ieronim () [Corola-website/Science/308117_a_309446]
-
Adam, atunci când a fost făcut de Dumnezeu. El afirma că oamenii îl pot alege pe Dumnezeu prin exercitarea liberului arbitru și a gândirii raționale. Harul lui Dumnezeu ar fi doar un ajutor prin care indivizii ar veni către el. Deși pelagianismul a fost condamnat, discuțiile teologice au continuat, dând naștere unei nou conflict: disputa semipelagiană. Augustin, apărând doctrina bisericii față de pelagianism, a mers prea departe. Susținând necesitatea absolută a harului divin, Augustin afirma că voința omului este atât de slăbită si
Pelagianism () [Corola-website/Science/307661_a_308990]
-
și a gândirii raționale. Harul lui Dumnezeu ar fi doar un ajutor prin care indivizii ar veni către el. Deși pelagianismul a fost condamnat, discuțiile teologice au continuat, dând naștere unei nou conflict: disputa semipelagiană. Augustin, apărând doctrina bisericii față de pelagianism, a mers prea departe. Susținând necesitatea absolută a harului divin, Augustin afirma că voința omului este atât de slăbită si neputincioasă din cauza păcatului strămoșesc, încât nu poate face, fără ajutorul lui Dumnezeu, decât fapte rele. Augustin a susținut și ideea
Pelagianism () [Corola-website/Science/307661_a_308990]
-
și ideea că Dumnezeu nu vrea ca toți oamenii să se mântuiască, ci numai numai cei aleși sau predestinați să scape de osânda. Cei sortiți osândei rămân printre cei pierduți pentru vecie, fără întoarcere (ideea a fost preluată de protestantism). Pelagianismul nu reușește să priceapă firea omului și slăbiciunile lui. Suntem păcătoși prin firea noastră (Efes. 2:3; Psalm 51:5). Cu toții am păcătuit deoarece am intrat în lume prin Adam: "De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul
Pelagianism () [Corola-website/Science/307661_a_308990]
-
netrebnici. Nu este nici unul care să facă binele, nici măcar unul.” Așadar, suntem incapabili de a face voia lui Dumnezeu (Rom. 6:16; 7:14). Am fost afectați de căderea lui Adam, contrar învățăturii lui Pelagius. După Consiliul din Efes (431), pelagianismul nu a mai tulburat Biserica Greacă, astfel că istoricii greci ai secolului al cincilea nici măcar nu pomenesc ceva despre controversă sau numele ereticilor. Însă erezia a continuat să mocnească în Vest și s-a stins foarte încet.
Pelagianism () [Corola-website/Science/307661_a_308990]
-
a Răsăritului și cea a Apusului fiind considerat unul dintre cei mai de vază promotori ai monahismului în occident. A combătut teza augustiniană despre „supremația harului asupra propriei conștiințe, fiind astfel considerat semipelagianist. A luat poziție împotriva nestorianismului și a pelagianismului. După o trăire creștinască dusă în viața monahală vreme de peste 60 de ani, decedă la Mănăstirea sa din Marsilia, în anul 435 d.Hr. Este canonizat la Marsilia, în secolul al V-lea, fiind pomenit în ziua de 23 iulie
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
Arles ca încălcarea drepturilor lor și au ridicat obiecții în câteva scrisori ale Papei. Până la urmă, disputa nu a fost rezolvată până la venirea pe scaunul papal a Papei Leon I. Nu mult după alegerea lui Zosim pe scaunul papal, susținătorul Pelagianismului, Caelestius, care a fost condamnat de Papa Inocențiu I, a venit la Roma să se justifice înainte să fie expulzat din Constantinopol. În vara anului 417 Papa Zosim a ținut o ședință la Roma a clerului creștin în Biserica Sf.
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
de la hirotonisire, iar tezele sale au fost condamnate, cu toate acestea învățătura sa a luat amploare în Cartagina. El însuși plecând la Efes, în Asia Mică, unde a fost hirotonit preot și și-a continuat cu succes activitatea. După ce controversa pelagianismului luase amploare, au fost convocate două sinoade, În toamna anului 416 Sinodul la Cartagina prezidat de Episcopul Aurelius și Sinodul de la Mileve ținut de Sfântul Augustin, ambele sinoade au condamnat doctrinele lui Pelagius și Caelestius ca fiind contradictorii credinței catolice
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
-i pe Pelagius și Caelestius, despre care i s-a spus că au respins aceste doctrine, din sânul Bisericii până ce le va veni mintea la cap. În Africa, unde decizia a fost primită cu o nedisimulată bucurie, întreaga controversă asupra pelagianismului era privită ca închisă. Papa Zosim în 417 i-a urmat lui Papa Inocențiu I. În fața tribunalului său, întreaga chestiune pelagiană era acum redeschisă și discutată în toate aspectele ei. Acest prilej s-a ivit datorită declarațiilor atât a lui
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
toate gândurile, vorbele și faptele bune. Cel puțin, Zosimus s-a oprit. Printr-o altă scrisoare din 21 martie 418, el îi asigura că încă nu s-a pronunțat definitiv, dar că va trimite spre Africa toate documentele privitoare la pelagianism pentru a deschide calea unei judecări noi, complete. Ca urmare a poruncii papale, s-a ținut pe 1 mai, 418, în prezența a 200 de episcopi, faimosul Consiliu din Cartagina, care iarăși a etichetat pelagianismul ca erezie în opt canoane
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
Africa toate documentele privitoare la pelagianism pentru a deschide calea unei judecări noi, complete. Ca urmare a poruncii papale, s-a ținut pe 1 mai, 418, în prezența a 200 de episcopi, faimosul Consiliu din Cartagina, care iarăși a etichetat pelagianismul ca erezie în opt canoane. Între timp, îndemnată de africani, puterea laică s-a amestecat și ea în dispută, împăratul Honorius, printr-o ordonanță din 30 aprilie 418, din Ravenna, alungând toți pelagienii din orașele Italiei. Papa Zosim a decedat
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
la Conciliile din Milevi și Cartagina, la inițiativa Sfântului Augustin și cu aprobarea Papei Inocențiu I. Printre Scrisorile Papei Inocențiu I, este una adresată către Sf. Ieronim și Ioan, Episcop al Ierusalimului, care are ca subiect condamnarea acțiunilor ereziei numite Pelagianism în Betleem. A murit la Roma în 417, la 28 iulie, după cum relatează Liber Pontificalis, și a fost înmormântat în Cimitirul Ponțian, de pe calea Portului. Câteva secole a fost comemorat pe data de 28 iulie, acum însă este sărbătorit pe
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
Paulinus din Milano, care i-a remis episcopului, Aurelius, un memoriu în șase puncte despre Caelestius - poate că extrase din lucrarea pierdută a acestuia, "Contra traducem peccati" - fiind catalogat ca eretic. Din cauza acestor doctrine, care în mod clar conțin chintesența pelagianismului, Caelestius a fost convocat în fața unui sinod la Cartagina (411); însă el a refuzat să le retracteze, afirmând că moștenirea păcatului lui Adam era o problemă deschisă și ca atare tăgăduirea ei nu era erezie. Ca rezultat, nu numai că
Caelestius () [Corola-website/Science/313490_a_314819]