76 matches
-
cu privire la Celestius (Commonitorium super nomine Caelestii). Mercator fusese trimis probabil la Constantinopol din însărcinarea papei Celestinus I (422-432); în acest fel a reușit să obțină expulzarea din Constantinopol, unde se refugiaseră, Celestius și Iulian din Eclano, ca și reconfirmarea condamnării pelagianismului la conciliul din Efes din 431. Ceva mai târziu (430-431), redactează Memoriul contra ereziei lui Pelagius și Celestius și împotriva scrierilor lui Iulian (Commonitorium adversum haeresim Pelagii et Caelestii vel etiam scripta Iuliani), în care, sprijinindu-se pe lucrarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poem în patru cărți în hexametri, cu un titlu grecesc (poate în stilul lui Prudențiu), Nerecunoscătorii (Acharistoi), adică „dușmanii harului”. Titlul se referă la pelagieni și la faptul că ei refuză harul ce vine de la Dumnezeu; este narată apoi istoria pelagianismului și condamnarea acestuia de către papi și sinoade; apoi Prosperus atacă semipelagianismul; poemul respectă cu strictețe normele de prozodie și metrică ce nu mai corespundeau de-acum deloc celor din limba vorbită. E interesant că augustinistul Prosperus a scris și poemul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosperus a acceptat condamnările formulate în cadrul conciliului din Efes din 431 în care, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Galia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lucrări similare din epocă prin interesul acordat istoriei ereziilor și dogmei creștine. Prosperus încearcă să pună la un loc materialul preluat de la Ieronim cu informațiile extrase din micul tratat al lui Augustin Despre erezii și se ocupă pe larg de pelagianism și semipelagianism. După trei redactări, Cronica lui Prosperus a fost publicată în 455; judecând după atenția pe care o acordă evenimentelor din acei ani (mai cu seamă invaziilor barbare din Galia), cercetătorii au presupus că prima parte a fost scrisă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
precis regula monastică, este norma desăvârșirii: această normă poate propune unica posibilitate de a-l urma pe Cristos ce-i mai rămâne încă unui creștin din epoca postapostolică sau, oricum, creștinului ce trăiește într-o lume non-creștină. b) Origenism și pelagianism în opera lui Cassian Opera lui Cassian nu este doar o aprofundare și o simplă popularizare a vieții ascetice; pe lângă aceasta descoperim unele elemente doctrinale specifice care o susțin și o justifică. Cassian avea o formație origeniană, dobândită în perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și susține că este pe bună dreptate numită „Maica Domnului”, pentru că în Cristos sunt două naturi și o singură persoană. Cassian vede în erezia lui Nestorius (la fel ca Prosperus din Aquitania mai târziu) o continuare și o imitare a pelagianismului, pentru că pelagianismul susține că omul ar putea obține harul doar prin propriile forțe, iar nestorianismul afirmă că omul Cristos și-ar fi obținut uniunea cu măreția divină grație unei conduite virtuoase. Potrivit lui Cassian, într-adevăr, Nestorius este cel ce îl
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că este pe bună dreptate numită „Maica Domnului”, pentru că în Cristos sunt două naturi și o singură persoană. Cassian vede în erezia lui Nestorius (la fel ca Prosperus din Aquitania mai târziu) o continuare și o imitare a pelagianismului, pentru că pelagianismul susține că omul ar putea obține harul doar prin propriile forțe, iar nestorianismul afirmă că omul Cristos și-ar fi obținut uniunea cu măreția divină grație unei conduite virtuoase. Potrivit lui Cassian, într-adevăr, Nestorius este cel ce îl separă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu, dacă Cristos, primul, n-ar fi fost Dumnezeu. Din acest motiv, modul cum Cassian analizează nestorianismul a fost considerat - poate cu prea multă asprime - superficial și neconcludent; în orice caz, analiza are semnificația sa în combaterea nestorianismului de către Occident: pelagianismul, pe care îl combate aici Cassian, este înțeles conform tiparelor pe care teologii de la Roma tocmai le elaborau. Desigur, Cassian nu era foarte interesat de motivele teoretice ale controversei, dar și în această operă apără o cristologie care este conformă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la Arles, din 473 și de cel din Lion, din 474; de aceea opera lui Faustus a fost scrisă la puțină vreme după această ultimă dată. Ca atare, Faustus vrea să combată în egală măsură atât doctrina predestinării cât și pelagianismul. Într-adevăr, nu puține sunt tezele în privința cărora el are aceeași părere ca Augustin: respingerea afirmației pelagienilor conforma căreia natura umană ar fi suficientă pentru mântuire; existența păcatului originar pentru ștergerea căruia a fost necesară venirea Mântuitorului; existența unui nexus
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doua carte prezintă un tratat care, după spusele autorului, ar fi de origine eretică și ar fi fost introdus în mod greșit între operele lui Augustin: greșeala lui ar fi fost aceea de a fi apărat predestinațianismul în polemica împotriva pelagianismului. Conform acestui tratat, Dumnezeu ar fi stabilit ab initio partea de omenire destinată condamnării și pe cea destinată mântuirii. Acest tratat este respins de autorul anonim în a treia carte a operei; hotărârea privitoare la soarta omului, susține el, este
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în mod expres. O importanță particulară în această privință au cele cinci omilii cristologice traduse de Marius Mercator (n. 100-105 din lista de opere ed. Loofs = n. IX. X. XVIII. XIX. XVII din ediția sa). Patru omilii sunt dedicate combaterii pelagianismului (n. 128-131 = n. XX. XXVIII. XXIX. XXX). O omilie cristologică a lui Nestorios care vorbește despre Evrei 3, 1, ne-a parvenit prin corpusul de texte atribuite lui Ioan Hrisostomul (nr. V din ediția Loofs). Trei omilii despre cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Să întoarcem stridia", recomanda Platon (Republica, 521c), revoluție a privirii care să fie în stare să înțeleagă, fără prejudecăți, importanța efervescențelor contemporane și să le măsoare efectele. Ceea ce implică să știm să ne delimităm de ceea ce s-ar putea numi "pelagianism" modern. Călugărul Pélage, negând păcatul originar, poate fi considerat, fie că o știm sau nu, ca fondator al pedagogiei raționaliste care s-a impus progresiv în organizarea socială a lumii occidentale. Prin urmare, fondator al moralismului și al conformismului social
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
instanțele spirituale: universitate, presă, editură, o imensă fabrică de angajați în serviciul unei ideologii antreprenoriale dominate de un utilitarism omniprezent. Acesta nu mai pare a fi un lucru acceptat fără discuție. Experiența vieții depășește simpla logică de piață și cantitativă. "Pelagianismului" oficial îi răspunde, într-un mod invizibil, dar încăpățânat, un fel de chietism insolent. Este ceea ce se exprimă în portul vălului sau în exhibarea buricului și a șoldurilor. În aceste provocări, în aparență contrastante, dar de fapt foarte asemănătoare, se
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
religion, Éditions universitaires, Freiburg, Elveția, 1996, p. 54. 12 Cf. M. Granet, La Pensée chinoise, Albin Michel, 1968, p. 362, și referirile la Karl Jaspers în J.-C. Gens, Karl Jaspers, Bayard, 2003, p. 380. 13 Despre un astfel de "pelagianism", cf. L. Moulin, La Gauche, la Droite et le Péché originel, Librairie des Méridiens, 1984. 14 Cf. de exemplu D. Janicaud, Heidegger en France, tomul II, Entretien avec J.-P. Farge, Albin Michel, 2003, p. 150. Cf. de asemenea M.
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
viață pe care îl cunoscuse odinioară la maestrul său Severinus 23. Era suficient curriculumul de tip lérinian pentru răspândirea creștinismului și educația creștină a întregii Europe? La prima vedere, da. Iată încă un aspect: dintre acești asceți lérinieni, bănuiți de pelagianism, s-au ales în secolul următor un număr impresionant de episcopi - ei garantând prin modul de viață că sunt autentici atleți ai lui Hristos. Dar Școala din Lérins nu este decât un exemplu - mai cunoscut decât altele. În secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
crezut că aceasta fusese un centru de studii deopotrivă profane și sacre” (Riché, op. cit., p. 69, are în vedere părerile autorilor precizați în nota imediat anterioară). 8. Cuvântul semipelagianism vine de la Pelagius. Pelagius din Britannia a formulat, pe la 418, ideile pelagianismului - doctrină decretată ca eretică de Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes din iunie 431. Pelagiștii par renascentiști avant la lettre. Susțineau că omul poate atinge perfecțiunea morală și spirituală - și, implicit, poate câștiga mântuirea - prin forțe proprii, prin liber-arbitru
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de Dumnezeu. Despre lucrările Conciliului de la Efes, vezi G.D. Mansi, Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio, Florentiae et Venetiis (1759-1798), continuată de J.B. Martin și L. Petit până la Conciliul de la Vatican (1870) (Paris, Arnhem, Leipzig, 1901-1927). Părinții sinodali au condamnat pelagianismul în ședința a IV-a din 16 iulie 431, cu câteva zile înainte de a fi aruncat anatema și asupra doctrinei orientale similare a nestorianismului. Atât Pelagius, cât și Nestor erau erudiți de mare cultură care încercau să depășească absurdități ale
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și peste cei păcătoși va odihni mânia Lui.” (Ecclesiasticul 5, 4-7). Când încrederea peste măsură se referă la sine, individul considera că poate dobândi mântuirea prin puterile proprii, fără ajutorul lui Dumnezeu. Ne aflăm în prezența a ceea ce teologia numește pelagianism. Tipul acesta de nădejde peste măsură își are izvorul în mândrie. Există cazuri când nădejdea dispare cu totul din ființa omului. Aceasta este deznădejdea. Deznădejdea poate avea mai multe cauze: 1. Conștientizarea propriei stări de păcat combinată, în mod nefast
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
cenzurat, strict laic, în timp ce ceilalți, femeile simple mai ales, suspină cu batistele la nas). * Fundal lucru: Fantezia în re minor de Mozart... Rasti-Rousti! Forța este lege, formula lui Ghinghis-Han. Aeternitas - lumea spirituală. Saeculum - lumea temporală... Secularizarea conștiințelor, laicizarea, trecerea de la pelagianismul apusean (secte... jacherii...) la formule raționale. ... Vreți să înțelegeți ce este Rusia modernă, tovarăși?... Vă spun eu. Contați pe mine. Întâi și întâi, trei milioane de cadavre; sute de mii de chiaburi îndopați cu pământ, pro-prie-tari, niște spectatori țepeni având
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
ar fi înclinat către doctrina strictă a predestinării, așa cum voiau maniheenii, și atunci determinismul divin ar fi cîntărit greu asupra unui Occident abandonat, fără scăpare, claselor dominante care n-ar fi pregetat să se autoproclame interpreții acestei atotputernicii divine. Sau pelagianismul 6 triumfător ar fi instaurat supremația liberului arbitru și atunci lumea, pradă unei asemenea amenințări, s-ar fi distrus prin anarhie. Vedem însă că Occidentul nu avea de ales (...) Construită ca să aștepte sfîrșitul lumii, societatea Evului Mediu și-a creat
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cooperans, gratia conservans etc.). Atunci când Sfântul Ioan Cassian a redactat ,,Așezămintele mănăstirești” (anul 420) și prima serie a ,,Convorbirilor duhovnicești” (anul 425 sau 426), erau deja răspândite multe din scrierile și tezele lui Augustin. Astfel că, fiind conștient de pericolul pelagianismului, la scopul inițial de instruire a călugărilor, Sfântul Ioan mai adaugă și răspunsuri la anumite inovații augustine, care amenințau tradiția veche și verificată a Bisericii. Augustin publică, în anul 426 sau 427 două din lucrările sale faimoase (,,De gratia et
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
-și dorească mântuirea. Se pare că a doua serie a Convorbirilor duhovnicești a fost începută de Sfântul Ioan și ca răspuns la teoriile susținute de Augustin. Se poate spune că în Convorbirea duhovnicească a XIII-a prin aluziile clare la pelagianism și augustianism, este vorba de învățătura lui Cassian. Problema harului și a libertății voinței este abordată mai ales în Așezămintele mănăstirești XII, Convorbirea duhovnicească a III-a și a XIII-a. Owen Chadwick vede în Așezăminte mănăstirești o reflectare clară
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vedere că lucrarea Așezăminte mănăstirești XII a fost scrisă în anul 420 pentru instruirea tinerilor călugări în lupta împotriva patimilor, Cassian nu se adresează direct lui Augustin ori învățăturii sale. Conținutul Așezămintelor mănăstirești XII, 10-33 este o combatere categorică a pelagianismului, susținând în cap. 18 că nu doar harul exterior lucrează în călugăr, ci și cel interior. ,,Tradiția răsăriteană, din care Cassian se trage, n-a fost precis definită. Cu toate acestea, inspirația morală a călugărilor s-a îndreptat întotdeauna către
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
călugărului, făcând-o suficientă pentru a continua străduința și chiar revarsă peste el frica de Dumnezeu care naște perseverența. Așezământul mănăstiresc XII și Convorbirea duhovnicească a III-a reprezintă, în concluzie, o critică severă și o combatere bine argumentată a pelagianismului. Convorbirea duhovnicească a XIII-a are un profund caracter apologetic, reprezentând un răspuns la afirmațiile lui Augustin, mai ales în capitolele 7-18. De asemenea, Cassian se vede nevoit să apere teologia apuseană de învățăturile eronate ale lui Pelagiu. Această Convorbire
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pregătit-o vouă de la întemeierea lumii”. Problema predestinației în Ortodoxie implică libertatea omului de a colabora cu harul și chemarea tuturor oamenilor la mântuire, iar la baza ei stă preștiința lui Dumnezeu. Asemenea doctrinei ortodoxe și creștinătatea ecumenică afirmă, combătând pelagianismul și semipelagianismul, că începutul mântuirii îl face harul. Nu se poate spune că omul face începutul mântuirii doar pentru că, în virtutea libertății, colaborează cu harul sau nu. Se poate vorbi mai degrabă de dorul sau nostalgia după Dumnezeu, rămasă în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]