500 matches
-
deși băuse cu precauție, i se păru că cerul și pământul au o rotație a căror mișcare era greu de stăvilit. Se culcă. Cât a dormit nu a putut să-și dea să seama. Trezit de cele două bătăi ale pendulei din dormitor, încercă să facă câțiva pași până la fereastră. Află că afară era încă noapte. Care noapte? Peste una trecuse fără să știe când și cum. Adormi din nou. Era prea obosit pentru a se lansa în presupuneri. * Nunta continuă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
părintească. Putea fi o terapie care, spuneau ei, era posibil „să dea roade”. Acasă m-au așezat sub frunzele mari, forfecate pe margini, ale ficusului Înalt, aflat lângă vitrina cu bibelouri si servicii decafea din sufragerie, față În față cu pendula, care, fie vorba Între noi, mie nu mi-a plăcut niciodată (tic-tacul ei mi s-a părut mereu că măsoară nu doar timpul, ci și clipele de viață ale fiecăruia dintre noi), dar pe care ai mei o păstrau cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ținându-se de braț. Avea nevoie de camera lui, de peștera lui, de liniștea de-acolo. Pe ea o aștepta de foarte multă vreme. Locuia Într-o odaie mare, cu pereții Înalți, lipsiți de culoare și cu mobilier modest. Doar pendula Înaltă, maronie, din lemn masiv, așezată deasupra cărților rufoase, care măsura timpul cu un tic tac stins, nu se integra În decor. Amintindu-și, se Îndreptă spre calendarul din perete și, cu un gest aproape ritualic, mai tăie o zi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca un cerșetor neluat În seamă, rotindu-și mărgelele sticloase ale ochilor, inundați acum de o imensă fericire. Simți, Însă, o vagă umezeală În tot trupul și un zumzet repetat Îi năvăli În timpane. Se trezi În bătăile domoale ale pendulei și Înțelese cu dezamăgire că nu făcuse altceva decât să viseze. Constată totodată că una dintre pleoape Îi rămase Închisă și gândi că deja jumătate din țeastă i se pătase, Înnegrindu-i-se. Își văzu atunci și picioarele subțiate, alungite
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de o oră, fetele se așternură cu toată seriozitatea pe studiu. După timpul stabilit, se ascultară reciproc. Nu reproduseră lecția în mod mecanic, dar în esență se putea intui că stăpâneau noțiunile de bază înscrise în capitolul respectiv. Olga auzi pendula din sufragerie; bătuse o singură dată. - Privi ceasul de la mână, era șapte jumătate. Vai, draga mea, cum a trecut timpul, trebuie să plec, mama s-ar supăra foc dacă nu m ar găsi acasă. - Bine, Olga, pe mâine la școală
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe lângă mine, e o frântură din viața mea Încă neîmplinită. Mâine, mâine sigur voi încerca sămi depășesc reținerile, trebuie! Se gândea desigur la Încheierea capitolului care la bărbați poartă numele generic de burlăcie. Îl prindeau uneori orele târzii când, numai pendula de pe perete îl anunța prin douăsprezece bătăi că e miezul nopții, determinându-l să facă drumul spre pat. Dimineața își amintea unele vise, altele nu, dar unul pe care îl avea prezent și cu ochii deschiși era cel în care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
toți șoarecii cartierului și-i scormonea în stomac. Luă un colț de pâine de cine știe câte zile, tare ca piatra, mușcă de două ori și se întinse din nou pe pat. Era încă obosit. Adormi. Când se trezi era miezul nopții. Pendula din sufragerie bătu de douăsprezece ori. Până dimineață mai erau multe ore. Mai putea dormi. După discuții de luni întregi Alex reuși să cumpere o casă veche într-o zonă rezidențială a orașului. Deși noua achiziție necesita renovări costisitoare, părinții
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Dar promit... Alex era acum un alt om. Proaspăt, cu gluma pe buze, tandru, un Alex din zilele lui bune, acel Alex pe care Ina îl adora ca soț, ca tată al copilului ei. Ce putea să-i mai spună!? Pendula din dormitor anunța că e timpul să plece fiecare la treburile lui: Mihăiță la școală, Ina la spital, Alex la un nou șantier care se afla deja în fașă, contractat încă înainte de terminarea complexului de locuințe din zona gării. Familia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Stoianovici( co-regizoare a spectacolului nostru Nepoata soție după Ionesco, un fel de premieră mondială a textului - piesă publicată abia În 2002, la opt ani după moartea marelui dramaturg) : ce ar fi fost să fi băgat, undeva În stînga avanscenei, o pendulă? Ce-am fi putut face cu pendula aceea, Într-un spectacol cu o piesă absurdă? Multe!...Zău, exagerat de multe! De exemplu, acele marelui ceas ar fi putut merge, la vedere, Înapoi; din ea ar fi putut ieși, periodic, un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
după Ionesco, un fel de premieră mondială a textului - piesă publicată abia În 2002, la opt ani după moartea marelui dramaturg) : ce ar fi fost să fi băgat, undeva În stînga avanscenei, o pendulă? Ce-am fi putut face cu pendula aceea, Într-un spectacol cu o piesă absurdă? Multe!...Zău, exagerat de multe! De exemplu, acele marelui ceas ar fi putut merge, la vedere, Înapoi; din ea ar fi putut ieși, periodic, un...pumn ( care-l lovea pe imprudentul privitor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Nu putea păși apăsat, căci risca să alunece, iar un conducător, se știe, e compus din ordine, uniformă și pași de defilare. Pe măsură ce dalele se uscau, Începu Însă a stârni din tocuri ecouri cadențate, pe care le potrivi după imensa pendulă din capătul holului, gândindu-se totuși că era invers și că secunda lua naștere din călcătura sa. În sala mare de așteptare din fața băii comune se Întâlnesc trei coridoare. Pentru cititorii care au parcurs În mod ordonat capitolul, de sus
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îngâna un cântec la chitară: Imagine all the people... Pe fața Împăratului se crăpă un zâmbet ironic. „Englezii ăștia! Visează la coaliții și la blocade, dar când e vorba de luptă, nu-s buni de nimic“. Se uită Îngrijorat spre pendulă și de-abia atunci sesiză că era 8 și 23, așa că, scoțându-și pieptul Înainte, ca la trecerea În revistă a gărzii, Înaintă spre capătul șirului. — Ce se-ntâmplă aici? Întrebă el scurt. Un bătrân bărbos tocmai ieșea pe ușile
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
gura - găsise o pedeapsă cumplită, dar dreaptă: să-l silească pe Elvis să asculte ultimul album al lui Ștefan Bănică Jr. -, câteva bubuituri Înfundate făcură ca podeaua să se clatine, și atunci, aproape simultan, ochii tuturor se Îndreptară spre marea pendulă. Limba sprințară a secundarului tocmai trecuse peste cea scurtă și leneșă a orarului, care stătea trântită la orizontală. Nici nu-și luase bine limba subțire rămas-bun de la sora ei mai mare, că se și apropie de cea mijlocie, a treia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vertebre, ca o familie de animale moi În căutarea culcușului, faptul că Încălzeai crema În palmă și suflai peste ea, ca și cum ai fi vrut să dai viață substanței care se va impregna În mine, liniștea Împărțită În secunde de bătaia pendulei care se lăsa peste noi când Îmi masai spatele. Îmi amintesc, Édouard, mișcarea lină cu care așezai 157 telefonul În furcă, de parc-ai fi vrut să protejezi nu carcasa de ebonită neagră sau cele două clape de plastic transparent
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fumează țigară de la țigară, încercînd să negocieze printre rotocoalele de fum. — Ia spune-mi, te-ai mai gîndit la ce am vorbit ultima dată? O facem sau nu? Trebuie să știu, timpul parcă zboară, adaugă trăgînd cu coada ochiului la pendula agățată pe perete. — Nici gînd, spune Comandantul, fîstîcindu-se în fotoliul său tapițat cu piele, privind țintă în fundul scrumierei pline de chiștoace turtite. Riscul e prea mare, viața nu e film, îi trece prin minte. La poarta Unității îl latră o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu cea mai mare plăcere se aud în cor vocile lui Sena, Monte Cristo și Petrică, asta bineînțeles dacă n-aveți nimic împotrivă. — I-auzi Mina, se ridică domnul Președinte de pe scaunul său, își întinde oasele, se uită lung la pendula din perete, toată lumea vrea deja să bage cornu-n pernă, e de-nțeles, a trecut de miezul nopții, iar mîine ne-așteaptă o altă zi mare, se încurajează, cum adică să am ceva împotrivă? Morți, răniți, schilodiți pe viață, asta contează
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prâbușit ăn singurâtatea și neputința mea de-a face ceva, și plănsul ăncepuse sâ-mi urce ăn gătlej ca un nod dureros. ,, MÎ ții ăn tensiune, spune odatî, ce se ăntămplase cu Ema ta!” ,, La douâsprezece și jumâtate fix Ăexact cănd pendula din sufragerie bâtea jumâtatea de orâă, telefonul a țărăit lung, sinistru. Am ridicat receptorul ăncet, cu găndul de-a amăna vestea cumplitî, pentru cî presimțeam cî nu e o invitație la o cinî romanticî. O voce gravî m-a anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mi beam cafeaua, ochii mei s-au oprit și asupra bisericii ce avea la doi pași de ea, ca un prunc lângă mamă, clopotnița. Am văzut chipul palid al spânzuratului mișcându-se Într-o parte și alta, ca limba unei pendule. M-am decis să scurtez cu cel puțin o săptămână șederea mea În casa bătrânilor. Îmi plăcea să privesc ruinele castelului, cândva o construcție semeață, plină de strălucire și de forfotă nobiliară, pe care vrăbiile, și guguștiucii o vizitau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cîrpe scărmănate, deși ar fi putut oricînd să aducă una mare și pufoasă de acasă, din dormitorul ei. S-a bucurat imens că bărbatul de alături știe să-i respecte momentul de acalmie și a stat nemișcată, privind cu îndîrjire pendula veche de pe perete, lăsînd să treacă mult mai mult timp decît scrie în toate tratatele că durează invazia micilor Vlădeni "Doamne, Mihai, cred că m-ai bate dacă ai ști ce nebunie mare pun la cale, dar puțin îmi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
porți în tine credința în Dumnezeu, acea credință taincă, din sufletul oricărui țăran ortodox, și te-aș pune să te rogi lui Dumnezeu pentru gîndurile mele; eu n-o pot face, n-am crezut decît în mine..." Acul mare al pendulei s-a rotit deja de două ori, dar Maria stă încă în aceeași poziție, cu tîmpla lipită de pieptul lui Mihai, culcată pe brațul lui stîng care i-a cuprind umerii, răsfățată de degetul mare al bărbatului, adîncit în părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din tavan, care pîlpîise și zumzăise deasupra mea În timp ce eu, demult și parcă ieri, ronțăisem și-mi croisem drum citind către un alt fel de lumină, se stinsese definitiv În urmă cu mai multe săptămîni. Acum se legăna ca o pendulă Întunecată, se clătina și se scutura, În ritmul marilor valuri ale distrugerii ce-și făceau lucrarea În Cornhill. Am trecut pe sub ea și, o secundă mai tîrziu, s-a prăbușit cu zgomot În urma mea. Fărîme curbate de sticlă lăptoasă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
persoanele ce intrau sau ieșeau pe ușa clădirii unde-și avea biroul domnul Rennit. Chiar În dreptul ochilor lui se afla un liturghier fără o valoare anume, inclus laolaltă cu alte cărți religioase În „lotul 20“. Deasupra mesei de licitație, o pendulă rotundă, sub al cărei cadran se vedea o etichetă pe jumătate ruptă - semn că pendula fusese cîndva un obiect de licitație - arăta ora 9,45. Rowe deschise la Întîmplare liturghierul, fără să-și ia ochii de la clădirea de peste drum. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În dreptul ochilor lui se afla un liturghier fără o valoare anume, inclus laolaltă cu alte cărți religioase În „lotul 20“. Deasupra mesei de licitație, o pendulă rotundă, sub al cărei cadran se vedea o etichetă pe jumătate ruptă - semn că pendula fusese cîndva un obiect de licitație - arăta ora 9,45. Rowe deschise la Întîmplare liturghierul, fără să-și ia ochii de la clădirea de peste drum. Era Împodobit cu majuscule aurite, În culori, și, oricît de ciudat ar fi putut să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
intrarea magazinului. Ziarul era Daily Mirror, iar Rowe putu desluși, privind peste umăr, un desen umoristic care ocupa aproape Întreaga pagină. La una dintre ferestrele imobilului de peste drum apăru brusc fața domnului Rennit - o figură speriată care se retrase numaidecît. Pendula din sala de licitații indica zece fără cinci. Dimineața cenușie se tîra Încet, Îngreunată parcă de molozul jilav al dărîmăturilor din noaptea trecută. Faptul că și domnul Rennit Îl părăsise Îl făcea pe Rowe să se simtă și mai singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și Wilcox, cu despotica lui nevastă pasionată de hochei (pe consola căminului se Înșirau trofeele de argint pe care le cîștigase). Afară, agentul părea să-și fi pierdut răbdarea. Citise pesemne de-a fir-a-păr ziarul, rămas deschis la aceeași pagină. Pendula arăta zece și cinci. După ce Însemnă la Întîmplare cîteva titluri din catalogul pe care-l primise, Rowe ieși În stradă: — Scuzați-mă, vă rog, Îl Întîmpină agentul, făcîndu-l să tresară. — Poftim? N-aveți un chibrit? Puteți păstra toată cutia, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]