872 matches
-
Biserica Romano-Catolică, la care are tot durata de 40 de zile, însă nu începe luni, ca la ortodocși, ci în miercurea numită a Cenușii (Dies Ceneris), pentru că în această zi se practică presărarea cenușii pe creștetul capului (rest din ceremonialul penitenței publice din vechime, moștenit de la evrei). Catolicii dezleagă postul în duminicile Păresimilor, când mănâncă "de dulce".
Ortodocșii intră, de luni, în Postul Paștelui. Vezi AICI cum se postește () [Corola-journal/Journalistic/43375_a_44700]
-
din ultimii ani ai secolului XIX și, bunăoară, Urcuș-ul lui Voiculescu... Apărut, acesta din urmă, în 1937, la Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II". Nu e nici un avînt în aceste versuri ale unei anevoioase desprinderi, ale unei penitențe a lepădării de lume: "Auzi-l greu din aur lăuntric cum se urcă/ Sunetul sufletului sleit" (III, în Cupa). O lume apăsată de veșnice neputințe, de zăgazuri de șovăială: "Boltisem vremea'n jurul molaticei copile.../ Mi-au luat-o 'n
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
Poem). Această icoană a unei divinități ce se ascunde ("Fața Mea nu vei putea să o vezi", glăsuiește și Sfînta Scriptură) îl obsedează pe poet, însuflețindu-l poate tocmai prin categoriile negative ale golului, absenței, sterilității care joacă rolul unor penitențe paramonahale. Zăvorît în incomunicabil, într-o tăcere "mai cumplit de îndurat decît orișice tunet", conceptul Domnului apare cu precădere raportabil la o astfel de tăcere terifiantă: "eu m-am născut întemnițat în miezul ei încăpător ca un mormînt / mi-a
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
în pagina d-sale tipărită, se "agață" de Heidegger ca de-o speranță finală. însă are parte de o nouă decepție. Personalitatea d-sale virtuală nu poate accepta nici acest țarc ce i-a apărut inițial a constitui o binevenită "penitență": "cu Heidegger nu puteai naviga în speranța că vei ajunge la un liman propriu. Ori rămîneai sclav pe plantația lui (adică unul dintre miile de cercetători onorabili care îl îngînă și încearcă să explice ceea ce pesemne că uneori Heidegger însuși
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
de oficiere a ceremoniilor erau subterane, iar inițierea presupunea sacrificii de animale și ritualuri de purificare a credincioșilor. Prefigurînd smerenia, sărăcia și castitatea propovăduite mai tîrziu în creștinism, preceptele mithraice recomandau, în vederea dobîndirii purității trupului, abluțiunile, lustrațiile și canoanele de penitență. La loc de cinste se afla asceza prin înfrînare (abstinență și continență) și sacrificiile expiatoare, menite a șterge păcatele credincioșilor. Adeptul se numea myst, iar incinta sacră în cadrul căreia se desfășurau ceremoniile, mithreum. Toate aceste trăsături le vom găsi și
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
a spus că dorește să ne despărțim, am avut un prim moment când m-am simțit ușurat. Gata cu certurile zilnice. Cu fricile, cu fobiile și cu atacurile ei de panică. Cu traiul alături de persoana aceea toxică. Gata! Lunga mea penitență luase sfârșit. (...) primul Crăciun petrecut departe de familia mea, la câteva zile după ce s-a pronunțat divorțul, a fost punctul culminant al disperării mele. Apoi am început să mă obișnuiesc cu ideea. Dacă am supraviețuit amestecului acela mortal, de singurătate
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
exercita puterea asupra nimănui. Spovedania se golește de prestigiul tainei, iar confesionalul aduce treptat cu un ghișeu de descărcare a conștiinței în fața unui funcționar ce nu poate înțelege dramele ce-i ajung la urechi. Indulgențele se dau de complezență, iar penitențele sunt asumate cu seninătatea celui care știe că nu va muri sfîșîiat de pe urma ei. Tradiția se usucă și ighemoniconul se golește într-o incintă bisericească a cărei pustietate nu e decît reflexul unei transformări exterioare. Biserica se schimbă fiindcă țara
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
acum Anton cu o uimire amară și își dădea seama că, de bine, de rău, el era singurul vinovat, și dobitoc ar fi fost să se mai miște cumva din loc, pentru tot restul nopții. Astfel, făcându-și de bunăvoie penitența meritată, se ghemui strâns lângă oglindă și se hotărî să își prelungească acel rendez-vous1 cu aceasta până în zori. Apoi, adormi. Dar negura tainică a nopții se lăsa peste el cu o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai tinere, umbla adeseori prin pădure cu capul descoperit, despletită, cântând în timp ce alerga bezmetică de colo-colo, transpusă într-o fericire care nu i se ștergea de pe chip decât atunci când maica stareță o punea să frece podelele bucătăriei în semn de penitență. Maria nu era de acord cu această pedeapsă, îi mărturisea doar ei, să nu o audă maica stareță, că atunci când aleargă prin pădure cu părul despletit se întâlnește cu Dumnezeu, și nu înțelege de ce măicuța stareță o pedepsește pentru acest
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
motorul și o luăm pe șosea, uitîndu-ne cum silueta ei dărîmată se micșorează În oglinda retrovizoare. Shirley și-a făcut-o cu mîna ei. O boală a pizdei, recompensa divină pentru infidelitățile ei. Avem și noi iritația noastră, asta-i penitența noastră. Noi nu punem altora pe cap ghinioanele noastre. Noi nu sîntem făcuți așa. Pizdă ușchită. Capul nostru, al meu, ni se Învîrtește, dar simt În același timp și euforie și greață. În nici un caz nu mă pot Întoarce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
zicând: — Chiar nu vă dați seama? În timp ce scrie în blocnotes, zice: — Pe vremea când eram catolică, cu ani în urmă, puteam să zic un „Ave Maria“ în șapte secunde. Puteam să zic un „Tatăl nostru“ în nouă secunde. Când faci atâta penitență câtă am făcut eu, devii foarte rapid. Când ai ajuns să fii atât de rapid, zice, nici măcar nu mai e vorba de cuvinte, dar tot rugaciune este. O vrajă nu face altceva decât să concentreze o intenție, zice. Și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
apoi parcă un alt glas rosti, cu regret: „Și cînd mă gîndesc c-aș fi putut prinde expresul de 6 și 15!“ Amintirile continuau să se Îmbulzească În mintea lui Rowe, Într-o succesiune oribilă... Odinioară, Biserica Îl Învățase valoarea penitenței, dar penitența nu te ajută decît pe tine Însuți. Avea sentimentul că nici un sacrificiu nu l-ar putea ajuta să-și ispășească vina față de morți. Morții sînt inaccesibili celor vii - fie ei vinovați sau nu. Și Rowe nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un alt glas rosti, cu regret: „Și cînd mă gîndesc c-aș fi putut prinde expresul de 6 și 15!“ Amintirile continuau să se Îmbulzească În mintea lui Rowe, Într-o succesiune oribilă... Odinioară, Biserica Îl Învățase valoarea penitenței, dar penitența nu te ajută decît pe tine Însuți. Avea sentimentul că nici un sacrificiu nu l-ar putea ajuta să-și ispășească vina față de morți. Morții sînt inaccesibili celor vii - fie ei vinovați sau nu. Și Rowe nu voia să-și mîntuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
coji uscate: - Călugăriță! exclamă el. Ar fi cel mai rău lucru care i s-ar putea Întîmpla Bisericii, de la Nero Încoace... Călugăriță! Fecioara ar prefera să scufunde vaporul decît să ne vadă ei. I-ai cere duhovnicului tău ca, În loc de penitență, să te biciuiască și să ți-o tragă pe urmă pe la spate. Dar ea nu părea să-l asculte sau, dacă o făcuse, nu-i dădu atenție. Căutase o cîrpă și o flutura ridicată pe vîrfuri, pe marginea bărcii, Încleștată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pentru fratele tău și credem că ți-ar face bine dacă ai mărșălui și tu cu grupul nostru la paradă. Sari la altă dezgustătoare deziluzie care se prefigurează la orizont. Sari la mine înghițită în marea lor compensație, marea lor penitență pentru toți anii aceia de demult, tata țipând: — Nu știm ce soi de boli scârboase ne aduci în casă, domnule, dar îți poți găsi alt loc unde să dormi la noapte. Ei numesc asta iubire severă. Asta-i aceeași masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
epuizat sursa de chin din fiecare agresor. Fug acum de gesturi și cuvinte prea târziu venite, mi se face pielea de găină la mângâieri pe cap condescendente, tonele de iartă-mă mă fac să întorc capul a nimic important, o penitență zilnică, mă agăț iar de un vis venit din altă lume, departe, poate e un nebun mistic, poate, habar n-am, era nevoie să-mi spună cineva să fiu cuminte și am să fiu, să mă reduc la mine, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
În cuvinte și expresii alese, căci era prea bătrân pentru gargarisme și lozinci de care cam abuzase până atunci, dar, după cum se vedea, truda sa nu era răsplătită cum merita, căci nimeni nu se gândea că tăcerile sale erau și penitență și căutare, și pedeapsă și mântuire. Ca să izbândească pe această cale lua Madopar ori Levodopa de două ori pe zi și spunea Tatăl nostru Înainte de culcare. Din păcate nu putea renunța Încă la paharul cu vin și nici la ceașca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
trebui să-l liniștească cu o promisiune, dar datoriile Lui cresc, Mamă, așa cum eu n-am să pot niciodată să-ți întrec așteptările, pentru că port vina de a întreba și de a vrea mereu ceva nou. Îmi accept greșeala și penitența. O dată cu fumul, au apărut și copiii. De obicei, dintotdeauna, casele au fost nelocuite. Chiar dacă în apartamentele blocurilor sau prin împrejurimile pieței mișunau oameni, ei dispăreau odată cu înserarea. Se ascundeau în spatele ușilor, pândind noaptea care nu le aducea nimic din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
găsim în colecția de citate critice de la sfârșitul volumului: Iulian Boldea: „E limpede că Valentin Marica e un poet de structură orfică.“ Mihai Sin: „O temă poetică de mare dramatism în poezia lui Valentin Marica este cea a suferinței și penitenței.“ Nicolae Băciuț: „Remarc consistența semantică și de ritm interior a versurilor.“ Marius Însurățelu: „După modelul marilor autori lirici dintotdeauna, Valentin Marica optează inechivoc pentru o relație cu divinul.“ Etc. etc. Mai lipsește ca Guvernul să emită o ordonanță de urgență
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
personajului, plecând, așa cum vom vedea îndată, de la alte episoade evanghelice 7. Amalgamarea personajelor Pasajele de mai sus vorbesc precis despre Maria Magdalena. Am văzut că ele nu conțin două elemente care vor deveni cosubstanțiale Magdalenei reconstruite de „tradiție”: desfrânarea și penitența din casa lui Simon Leprosul (a se revedea fragmentul din Proloage de la începutul textului). De unde au apărut ele și prin ce tour de passe passe? Tradiția a folosit rețeta amalgamării personajelor, adică a contopirii a trei personaje diferite la origine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și pe Marta din Betania; desfrâul; ungerea picioarelor lui Isus; convertirea; învierea lui Lazăr; mărturia învierii. Partea a doua a legendei, călătoria spre Marsilia și minunile săvârșite, calchiază în bună măsură „Viața Mariei Egipteanca”: retragerea în pustiu; conviețuirea cu îngerii; penitența; revelația finală. Episodul miracolului produs asupra soției principelui va lega pentru totdeauna numele sfintei de maternitate: Maria Magdalena devine patroana și protectoarea nașterilor, așa cum, mai târziu, ea va deveni sprijinul „femeilor pierdute”. Sindromul Maria Magdalena: victima unei „teologii phalocrate” Pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Interne. Vezi, tocmai asta am vrut să-ți spun mai devreme, dar... Acum Aronică al meu este paznic de noapte la o fabrică din obligație, fiindcă vor să-l umilească și îngrijitor la o sinagogă voluntar, fiindcă vrea să facă penitență... Așa că, domnule Teodorescu, el nu mai poate să facă nimic pentru noi acum, chiar dacă ar vrea!... Stelian scoase un fluierat ușor și dădu compătimitor din cap. Cum se mai învârtește roata lumii, îi stătea pe buze să spună, dar preferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
acum Anton cu o uimire amară și își dădea seama că, de bine, de rău, el era singurul vinovat, și dobitoc ar fi fost să se mai miște cumva din loc, pentru tot restul nopții. Astfel, făcându-și de bunăvoie penitența meritată, se ghemui strâns lângă oglindă și se hotărî să își prelungească acel rendez-vous1 cu aceasta până în zori. Apoi, adormi. Dar negura tainică a nopții se lăsa peste el cu o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
extraordinară Nu pot să nu mă gândesc intens la faptul că Isus din Nazaret era foarte tânăr când își începuse viața publică, fără teamă, probabil inspirat de Ioan Botezătorul și de predica acestuia pe malurile râului Iordan, ce invita la penitență. Nici Evanghelia cea mai veche (Marcu), nici cea mai recentă (Ioan) nu manifestă vreun interes pentru copilăria sa, descrisă în schimb în Matei și Luca în mod detaliat, cu aspecte semnificative și emoționante, dar și legendare. Activitatea lui Isus a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la moarte. Aceștia înmormântează pe morții lor în gropi adânci, după ce îi învelesc mai întâi la piept. După terminarea ceremoniei de înmormântare femeile își vopsesc obrazul cu negru și se bocesc timp de douăzeci și patru de ore. Vitzipitzii. Religia Mexicanilor, prescriind penitența, mărturisirea (spovedania) în public a greșalelor și expiațiunile, adică spălarea păcatelor, recunoaște implicit existența unei alte vieți și nemurirea sufletului. Ceremonii la moarte. Preoții cântă imnuri funebre. Din când în când ei ridicau în sus corpul mortului, pe când se sacrificau
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]