1,388 matches
-
Că sunt unii care vin și-i spovedesc pe alții. Pe asemenea oameni duhovnicul nu trebuie să-i spovedească. Fiecare își spovedește păcatele lui proprii, cele pe care le-a făcut el. Și, odată spuse, păcatele sunt spuse pentru totdeauna. Penitentul nu le mai spune niciodată nimănui. Odată iertate, sunt iertate pentru totdeauna și nu le mai repetă la altă spovedanie. Iar preotul, odată ce le-a auzit, nu și le mai aduce aminte. Nu le amintește nici măcar celui care i le-
DESPRE SPOVEDANIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366876_a_368205]
-
de altele într-o narațiune fără sfârșit. Tema visurilor este, de altfel, o temă preferată lui Ghon. Pe când Dante scria Divina comedie, despre care fiul spunea că tatăl său și-a propus să arate lumea păcătoșilor sub înfățișarea Infernului, viața penitenților sub cea a Purgatoriului și viața celor drepți sub înfățișarea Cerului, Algheri s-a apucat să scrie o epistolă lui Can Grande della Scala, înmuind pana de gâscă în cerneala făcută din coacăze, nu înainte de a o ascuții cu un
REVERBERAŢII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365077_a_366406]
-
pastorală, constituind pentru preotul slujitor și duhovnic cel mai important mijloc de pastorație individuală sau personală, deci duhovnicul (adică părintele duhovnicesc) în scaunul mărturisirii este un fel de judecător, dar „nu ca să rostească sentințe, ci ca să aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în
DESPRE DUHOVNICIE IN VIZIUNEA PARINTELUI TEOFIL PARAIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364716_a_366045]
-
reconcilierii cu Biserica, Taina repunerii în starea de membru deplin al Bisericii, din care am căzut datorită păcatului. Tocmai de aceea în rugăciunea pe care o rostește preotul după spovedanie se spune: „ ... împacă-l Doamne și-l unește pe dânsul (penitent) cu Sfânta Ta Biserică în Hristos Iisus Domnul nostru ... Cine comite păcate grave nu se poate împărtăși decât după spovedanie și după săvârșirea unui canon de pocăință care poate dura mai mulți ani. Bineînțeles că la spovedanie făgăduim lui Dumnezeu
DESPRE SFANTA EUHARISTIE IN TRADITIA ORTODOXA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364738_a_366067]
-
fost coleg de celulă cu Părintele Benedict Ghiuș. Legat de acea perioadă, Părintele își va aminti următoarele: "Făceam toți rugăciuni comune, agheasma mică, spovedanie. De altfel, cu o spovedanie completă, cu formula ei spusă corect, cu punerea mâinilor pe capul penitentului, credeam că raiul ne este deschis. Eu cred și acum același lucru. Iată, eu aveam Sfânta Împărtășanie. O țineam ascunsă în gulerul cămășii și, când mă pregăteam, mă împărtășeam. Iar dacă vreunul dintre deținuți era bolnav sau era pe moarte
PĂRINTELE DIMITRIE BEJAN – MUCENICUL, MARTIRUL ŞI MĂRTURISITORUL (1909 – 1995)… FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI IMPRESII ACUM, LA ÎMPLINIREA A DOUĂZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ... de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/365601_a_366930]
-
pastorală, constituind pentru preotul slujitor și duhovnic cel mai important mijloc de pastorație individuală sau personală, deci duhovnicul (adică părintele duhovnicesc) în scaunul mărturisirii este un fel de judecător, dar „nu ca să rostească sentințe, ci ca să aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355693_a_357022]
-
toate pentru zămislirea unui haiku. Colțul de pâine - îl impart cu pasărea de după gratii (Cornel Beldiman) Un haiku simplu, natural, despre puterea empatiei. Cel aflat după gratii și tânjind după libertate își împarte codrul de pâine cu o pasăre. Între penitent și înaripată se poate stabili astfel o legătură care îl face pe cel dintâi să depășescă mai ușor situația în care se află. Poemul poate fi citit și invers: pasărea e-nchisă în colivie și omul, înduioșat sau aflat sub
HAIKU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356545_a_357874]
-
pastorală, constituind pentru preotul slujitor și duhovnic cel mai important mijloc de pastorație individuală sau personală, deci duhovnicul (adică părintele duhovnicesc) în scaunul mărturisirii este un fel de judecător, dar „nu ca să rostească sentințe, ci ca să aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370008_a_371337]
-
iată cum poetul susține spre final exact revelația despre care vorbeam la începutul acestei lecturi, o revelație a înțelegerii sinelui în mâinile divine, când abia după viața parcursă omenește aflăm adevărata viață divină, un precept creștin semnificativ. Final Aidoma cu penitentul fiu, Încep viața mea de după viață. Voi sta curând cu Domnul față-n față - Cum am și stat mereu, fără să știu. Dacă după anii ‘90, Laurențiu Ulici spunea despre Eugen Dorcescu, recenzat ca poet șaptezecist, că ar fi “aceeași
EUGEN DORCESCU- POETUL ÎNTRE CRITICA LITERARĂ ȘI NECUNOSCUT de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369205_a_370534]
-
prin care ai fost scos din desfătare și din bucuria cea neîncetată. Sfinții Părinți ne spun că tema izgonirii lui Adam din rai, legată de Duminica lăsatului sec de brânză, reprezinta și o transpunere în cult a ,,expulzării“ temporare a penitenților în afara bisericii, care, odinioară, avea loc în această duminică. Aceștia trebuiau să rămână în afara ușilor bisericii (ca, oarecând, Adam în fața ușilor încuiate ale Edenului) și să-și plângă păcatele până la sfârșitul Postului Mare, când erau reintroduși în ea împreună cu cei
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
cei care încă nu făceau parte din comunitatea bisericească. De aceea, imnografia acestei Duminici se întemeiază pe imaginea lui Adam tânguindu-se înaintea porților raiului. Această rânduială explică prezența picturilor reprezentând izgonirea și plângerea lui Adam în proximitatea locului unde penitenții își imitau protopărintele în străpungere și lacrimi, adică în afara bisericii, pe suprafața exterioară a zidurilor ei, sau, uneori, în pronaosul acesteia. Sfântul Simeon Noul Teolog scrie, referindu-se la tema acestei duminici: „Să luăm aminte că, așa cum Adam, după călcarea
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
Pe mine parcă toți mă izgoneau. Cu toate că, numai Bunul Dumnezeu m-a ajutat să-i fac mari pe băieții mei. Dar, am să aduc aminte și părerea unui preot atunci când i-am mărturisit la altar, în partea stângă, unde stau penitenții la spovadă, despre sarcina mea, de scandalurile din familie și nemulțumirea soțului meu mai ales. -Părinte, sunt însărcinată și soțul nu e de acord, îmi face scandal ... Atunci, preotul s-a uitat la mine, Dumnezeu să-l ierte, și mi-
UN VIS ADEVĂRAT de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357911_a_359240]
-
abundă de teme și subiecte majore ale existenței omului modern, de întrebări, de răspunsuri, de îndoieli, dileme și provocări. În primul rând, aș spune că este o carte despre duhovnicie. O spovedanie făcută public, cu curaj și asumare, atât de penitent cât și de către duhovnic. Un duhovnic care mustră, dar nu ceartă, cu blândețe, oblojește și tămăduiește răni, redă speranța dar, mai ales, dă soluții. În al doilea rând, cred că lucrarea este un adevărat și profund tratat despre recuperarea omului
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]
-
membrii Ku-Klux-Klanului nord-american, uniformele catolice sunt o apariție mult mai veche în istorie. “Modelul” croielli lor a rămas practic neschimbat de mai bine de cinci sute de ani, fiind lipsite total de orice conotații războinice militante. În urma tronului merg spășiți penitenții, și ei mascați cu glugi trase peste cap, dar fără coifuri ascuțite. Mulți dintre ei poartă câte o lumânare mare cât un stat de om, păzindu-i flacăra ca pe ochii din cap. Așa se face că străzile orașelor se
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
aleargă de la unul la altul cu un glob de ceară în mâini, adunând cât mai multe picături și întrecându-se să compună unui bulgăre cât mai mare. “Mingile” de ceară se păstrează în casă de pe un an pe altul. Alți penitenți poartă în spate câte o cruce grea și își târăsc picioarele în lanțuri care le rănesc gleznele. Explicația “măștii” lor e foarte simplă și de natură practică: se dorește ascunderea identității purtătorilor, lucru explicabil dacă ținem seama de brutalitatea cu
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
autoimpus care cere disciplină și convingere. În acest context, e firesc să nu-și dorească nimeni să fie recunoscut. Nu e aici locul pentru sarcasme ieftine, dar mă întreb realmente ce impresie mi-ar face dacă aș recunoaște într-un penitent pe managerul unei bănci falimentare, chinuit de remușcări după ce a privat sute de clienție de economiile lor pe viață? Revenind la convoi și la uniformele penitenților cu glugi, cu sau fără coif, merită menționată importanța pe care o au nu
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
dar mă întreb realmente ce impresie mi-ar face dacă aș recunoaște într-un penitent pe managerul unei bănci falimentare, chinuit de remușcări după ce a privat sute de clienție de economiile lor pe viață? Revenind la convoi și la uniformele penitenților cu glugi, cu sau fără coif, merită menționată importanța pe care o au nu doar forma ci și nuanțele straielor lor. Culorile variază în funcție de apartenența la una sau alta din frății. Cinzeci de “hermandades”, numite uneori și “cofradias” se pot
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
un alt convoi, cu statuie și traseu propriu. Întâlnim așadar de la albul imaculat, până la roșul turbat, violet, bordo, verde sau albastru. Doar negrul pare să dețină un rol aparte, strecurându-se răzleț printre petele multicolore. Nu-i de mirare, căci penitenții cerniți sunt ceva deosebit. Publicul îi contemplă cu teamă, în tăcere. Sub costumul lor sumbru se ascunde întotdeauna un răufăcător condamnat la închisoare. Puțini sunt cei cărora li se permite după îndelungi tergiversări să iasă din temniță o singură dată
SEMANA SANTA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360184_a_361513]
-
rău și hotărârea spre îndeplinirea și cultivarea doar a binelui. Iar acestui act de voință îi răspunde în Sfânta Taină a Spovedaniei sau a Pocăinței lucrarea Harului lui Dumnezeu iar prin rugăciunea preotului, Dumnezeu restabilește, prin iertarea harică pe credinciosul - penitent în comuniunea cu Sine și cu Biserica. Astfel, Taina Spovedaniei sau a Mărturisirii redeschide credinciosului calea spre împărtășirea cu Trupul și Sângele Domnului, cale care a fost închisă de păcat, dar de asemenea, prilejuiește contribuția proprie a credinciosului în scopul
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
pastorală, constituind pentru preotul slujitor și duhovnic cel mai important mijloc de pastorație individuală sau personală, deci duhovnicul (adică părintele duhovnicesc) în scaunul mărturisirii este un fel de judecător, dar „nu ca să rostească sentințe, ci ca să aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de astăzi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în
DESPRE SFÂNTA TAINĂ A SPOVEDANIEI (MĂRTURISIRII) PRECUM ŞI DESPRE ROLUL, LOCUL ŞI ROSTUL PĂRINTELUI DUHOVNICESC ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI PROTOS. DR. NECTARIE PETRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 168 [Corola-blog/BlogPost/340240_a_341569]
-
teologică, pentru înțelegerea și evitarea unor abateri de la adevărata tradiție a acestei slujbe. Printre diferențele pe care le identifică autorul cu privire la evoluția rânduielii Tainei Spovedaniei în edițiile respective ale Molitfelnicului, este menționat, spre exemplu, raportul dintre actul personal al spovedaniei penitentului și întrebările prevăzute de tradiția canonică să-i fie puse penitentului, scoțându-se în evidență rostul duhovnicesc și rolul de vindecare al acestei Taine. O altă schimbare în rânduiala acestei Taine, cu implicații atât liturgice cât și teologice, a survenit
DESPRE SFÂNTA TAINĂ A SPOVEDANIEI (MĂRTURISIRII) PRECUM ŞI DESPRE ROLUL, LOCUL ŞI ROSTUL PĂRINTELUI DUHOVNICESC ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI PROTOS. DR. NECTARIE PETRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 168 [Corola-blog/BlogPost/340240_a_341569]
-
acestei slujbe. Printre diferențele pe care le identifică autorul cu privire la evoluția rânduielii Tainei Spovedaniei în edițiile respective ale Molitfelnicului, este menționat, spre exemplu, raportul dintre actul personal al spovedaniei penitentului și întrebările prevăzute de tradiția canonică să-i fie puse penitentului, scoțându-se în evidență rostul duhovnicesc și rolul de vindecare al acestei Taine. O altă schimbare în rânduiala acestei Taine, cu implicații atât liturgice cât și teologice, a survenit în Molitfelnicele românești către sfârșitul secolului al XVIII - lea, probabil sub
DESPRE SFÂNTA TAINĂ A SPOVEDANIEI (MĂRTURISIRII) PRECUM ŞI DESPRE ROLUL, LOCUL ŞI ROSTUL PĂRINTELUI DUHOVNICESC ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI PROTOS. DR. NECTARIE PETRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 168 [Corola-blog/BlogPost/340240_a_341569]
-
spirituală a unui duhovnic cu experiență” (pag. 184). Dacă în capitolul al II-lea al cărții sale Părintele Nectarie Petre a vorbit despre persoana, pregătirea și calitățile duhovnicului, în cel de al III-lea capitol autorul vorbește mai ales despre penitent și despre procesul Spovedaniei. Și acest capitol se evidențiază prin următoarele subcapitole: a) Epitimia - terapia vindecării; b) Euharistia - împlinirea pocăinței, și c) Învățături pentru timpul nostru, în care sunt prezentate portretele a următorilor trei teologi ortodocși, care au contribuit în
DESPRE SFÂNTA TAINĂ A SPOVEDANIEI (MĂRTURISIRII) PRECUM ŞI DESPRE ROLUL, LOCUL ŞI ROSTUL PĂRINTELUI DUHOVNICESC ÎN VIZIUNEA PĂRINTELUI PROTOS. DR. NECTARIE PETRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 168 [Corola-blog/BlogPost/340240_a_341569]
-
pastorală, constituind pentru preotul slujitor și duhovnic cel mai important mijloc de pastorație individuală sau personală, deci duhovnicul (adică părintele duhovnicesc) în scaunul mărturisirii este un fel de judecător, dar „nu ca să rostească sentințe, ci ca să aprecieze cu iubire pentru penitent (care este fiul duhovnicesc) și cu pricepere de medic sufletesc mijloacele potrivite pentru vindecarea lui” (p. 45). Pentru credinciosul de azi, spovedania este o necesitate spirituală foarte evidentă. Ca persoană, omul nu este o ființă singuratică, ci este întotdeauna în
ARTICOL OMAGIAL ŞI COMEMORATIV, CU PRILEJUL ÎMPLINIRII, ANUL ACESTA, A TREI ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN ÎMPĂRĂŢIA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343784_a_345113]
-
prin care ai fost scos din desfătare și din bucuria cea neîncetată. Sfinții Părinți ne spun că tema izgonirii lui Adam din rai, legată de Duminica lăsatului sec de brânză, reprezinta și o transpunere în cult a ,,expulzării“ temporare a penitenților în afara bisericii, care, odinioară, avea loc în această duminică. Aceștia trebuiau să rămână în afara ușilor bisericii (ca, oarecând, Adam în fața ușilor încuiate ale Edenului) și să-și plângă păcatele până la sfârșitul Postului Mare, când erau reintroduși în ea împreună cu cei
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]