283 matches
-
Evanghelia după Matei" poate fi descompusă în cinci secțiuni distincte: Predica de pe munte (, , ), Poruncile de instruire a celor doisprezece (), Cele trei pilde (), Instrucțiuni pentru comunitate (), și Discursul de pe Muntele Măslinilor (, ). Unii cred că asta trebuia să fie o paralelă la Pentateuh. Ea a fost evanghelia cea mai apreciată și cea mai folosită în Biserica antică pentru abundența învățăturilor cuprinse în ea, structurate în ample discursuri. Evanghelia după Matei a fost scrisă după părerea lui Brown între anii 70 și 100, iar
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
este una dintre cele mai vechi scrieri biblice, care a fost scoasă din Biblia canonică, fiind catalogată "apocrifă" de către teologi. a fost compusă în secolul al treilea înainte de Hristos. Textul este parțial dependent de cele cinci cărți ale Pentateuhului atribuite lui Moise. De exemplu, 1 Enoh 1:9 (citată Epistola lui Iuda 1.14-15) este un midraș asupra Deuteronom 33:2. Mai multe concilii de la începuturile bisericii creștine, de exemplu Conciliul de la Laodicea, au considerat că este mai bine
Cartea lui Enoh () [Corola-website/Science/317907_a_319236]
-
este dator de a urma niște reguli precise ale scrierii tradiționale atât în ce priveste formă literelor cât și uneltele de scris folosite. În afară de sulurile de Tora (pe care sunt scrise în ebraică biblică cele cinci cărți ale Torei sau Pentateuhului), în sarcina șoferului Stăm, intră și copierea altor suluri care se citesc în sinagoga:Cântarea Cântărilor (Shir Hashirim) , Cartea Rut (Meghilat Rut), Cartea Esterei (Meghilat Ester), Ecleziastul și Plângerile lui Ieremia (Meghilat Eihá), de asemenea cărțile profeților folosite în citirea
Sofer Stam () [Corola-website/Science/325703_a_327032]
-
, uneori numită ipoteza Wellhausen, afirmă că Pentateuhul (primele cinci cărți din biblie) nu sunt decât o compilație a câtorva narațiuni, create independent și relativ concomitent, care apoi au fost îmbinate în forma actuală de către un număr de redactori. Această ipoteză este o contribuție notabilă a lui Julius
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
și contradicții. Către sfârșitul secolului XIX s-a format consensul precum că textul final provine din patru surse. Cele patru surse sunt cunoscute ca „Yahwistul (de la Yahweh), „Elohistul” (de la Elohim), „Deuteronomistul” (de la Deuteronom) și „Scrierile preoților”. Continuând cercetările asupra structurii Pentateuhului întreprinse în cursul secolului XIX -- de către Wilhelm Vatke, Eduard Reuss, Karl Heinrich Graf și Abraham Kuenen -- savantul orientalist Julius Wellhausen a propus următoarea ordine cronologică a celor patru surse: Cu toate că ipoteza a fost supusă criticii și s-au propus ipoteze
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
doua jumătate a secolului XX, terminologia și descoperirile ipotezei documentare continuă să servească drept bază pentru teoriile moderne aspura structurii și originii celor cinci cărți. Până în secolul al XVII-lea cercetătorii bibliei au susținut punctul de vedere tradițional asupra autorului Pentateuhului: se considera că textul celor cinci cătți a fost scris de Moise, cu excepția a câteva rânduri adăugate mai târziu. Cu toate acestea, primele încercări de a pune la îndoială punctul de vedere tradițional s-au făcut deja în Evul Mediu
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
lor au fost condamnate, unii dintre ei fiind băgați la pușcărie și forțați să retracteze, un atentat fiind comis la viața lui Spinoza. în 1670, în „Tratatul teologico-politic”, Baruch Spinoza a respins punctul de vedere că Moise ar fi autorul Pentateuhului. El a analizat structura bibliei și a demonstrat că ea, în esență, reprezintă o compilație a diferselor surse efectuată de către autori de origine diversă. De exemplu, expresia „peste Iordan”, care se referă la ținutul transiordanian (aflat la est de la râul
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
a diferselor surse efectuată de către autori de origine diversă. De exemplu, expresia „peste Iordan”, care se referă la ținutul transiordanian (aflat la est de la râul Iordan), înseamnă că naratorul este o persoană aflată la vest de Iordan, pe când Moise, conform Pentateuhului, niciodată nu a trecut Iordanul. Concluzia lui Spinoza este că Pentateuhul nu a fost „revelat” dintr-o dată. Analizând comentariile obscure ale teologului Avraham ibn Ezra, Spinoza propune o explicație, precum că Moise într-adevăr ar fi scris o carte, suficient
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
expresia „peste Iordan”, care se referă la ținutul transiordanian (aflat la est de la râul Iordan), înseamnă că naratorul este o persoană aflată la vest de Iordan, pe când Moise, conform Pentateuhului, niciodată nu a trecut Iordanul. Concluzia lui Spinoza este că Pentateuhul nu a fost „revelat” dintr-o dată. Analizând comentariile obscure ale teologului Avraham ibn Ezra, Spinoza propune o explicație, precum că Moise într-adevăr ar fi scris o carte, suficient de scurtă pentru a fi înscrisă pe cele 12 pietre ale
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
pietre ale jertfelnicului, adică altarului, („să scrii pe pietrele acelea cuvintele legii acesteia” -- Deut. 27:8) și pentru a fi citită în fața israeliților într-o singură adunare. Spinoza conclude că cartea originală a lui Moise a fost folosită la alcătuirea Pentateuhului de către un alt autor care a trăit cu mult timp mai târziu (Spinoza speculează că acesta ar putea fi Ezra). În 1753 Jean Astruc a publicat (anonim) "Conjectures sur les mémoires originaux, dont il paraît que Moïse s'est servi
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
că Moise nu avusese nimic de a face cu scrierea lui. În 1805 Wilhelm de Wette a conchis că Deuteronomul reprezenta o a treia sursă independentă. În jur de 1822 Friedrich Bleek a identificat cartea lui Iosua drept continuare a Pentateuhului prin Deuteronom, în timp ce alții au identificat semne ale Deuteronomistului în Cartea Judecătorilor, Cărțile lui Samuel (sau Cartea întâi a Regilor și Cartea a doua a Regilor după canonul creștin) și Cărțile Regilor (sau Cartea a treia a Regilor și Cartea
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
și a compunerii "Hexateuhului". El este în mod special cunoscut pentru ale sale "Prolegomena zur Geschichte Israels" din 1883 (publicate inițial în 1878 ca "Geschichte Israels"), în care a propus o formulare definitivă a ipotezei documentare, argumentând că Tora sau Pentateuhul își avea originile într-o redactare a patru texte independente la origini, datând la un număr de secole după Moise, care ar fi fost autorul lor conform tradiției religioase. Unul dintre autorii Pentateuhului, desemnat de către critica biblică cu numele de
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
a ipotezei documentare, argumentând că Tora sau Pentateuhul își avea originile într-o redactare a patru texte independente la origini, datând la un număr de secole după Moise, care ar fi fost autorul lor conform tradiției religioase. Unul dintre autorii Pentateuhului, desemnat de către critica biblică cu numele de Iahvistul, este o persoană sau un grup de persoane trăind în perioada solomonică (sec. X î.e.n.). Un alt autor (sau grup de autori) al Pentateuhului este cel desemnat de către istorici cu numele de
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
autorul lor conform tradiției religioase. Unul dintre autorii Pentateuhului, desemnat de către critica biblică cu numele de Iahvistul, este o persoană sau un grup de persoane trăind în perioada solomonică (sec. X î.e.n.). Un alt autor (sau grup de autori) al Pentateuhului este cel desemnat de către istorici cu numele de „autorul sacerdotal” („sursa P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
P”, de la Priesterschrift), el trăind probabil mult mai târziu, în perioada Exilului babilonian (sec. al VI-lea î.e.n.). Un alt autor, Deuteronomistul ar fi trăit și el tot în perioada Exilului babilonian. Conform lui Wellhausen: Conform lui Wellhausen, inițial Tora/Pentateuhul a existat ca patru narațiuni diferite, fiecare reprezentând o lucrare completă, fiecare privind aceleași evenimente și aceleași personalități, dar având misiuni diferite. Cele patru surse au fost îmbinate de două ori de către editorii („redactorii”) care s-au străduit să păstreze
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
și este mai inclinată spre așa aspecte religioase ca rugăciune, sacrificii și revelațiile profeților, decât sursa yahwistă. Obiectivul istoric al Israelului este explicit religios -- să devină „împărăție preoțească și neam sfânt”. Ipoteza lui Wellhausen a rămas modelul dominant al studiilor Pentateuhului până în ultimul sfert al secolului XX, când a început să fie atacată de către cercetătorii care observau mult mai multe mâini implicate în scrierea Torei și le atribuiau unor perioade și mai târzii decât considera Wellhausen. Potrivit lui M. Noth, autorul deuteronomist
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
dacă nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău și nu te vei sili să împlinești toate poruncile și hotărârile Lui pe care îi le poruncesc eu astăzi, să vină asupra ta toate blestemele acestea și să te ajungă”. Din cărțile Pentateuhului, sursa deuteronomistă se conține doar în Deuteronom, însă ea apare în cărțile ulteioare: în Iosua, în Judecători și în cărțile Regilor. Ea apare sub forma de predici despre lege și sub forma de recapitulare concisă a Exodului și Numerelor. Se
Ipoteza documentară () [Corola-website/Science/322636_a_323965]
-
sur Gartempe, Franța, este decorată cu picturi care redau vizual atât martiriul Sf. Savin cat și pe cel al Sf. Ciprian. În pridvor există scene care înfățișează Sfârșitul Lumii și Judecata de Apoi; pe bolta naosului sunt reprezentate episoade din pentateuh; chiar și galeria situată deasupra pridvorului relatează prin picturi despre trecerea lui Cristos, ca o aducere aminte a modului de izbăvire al omenirii, prin sacrificiul crucificării. Catedrala din Canterbury a fost decorată și ea, în decursul secolului al 12-lea
Romanic () [Corola-website/Science/299802_a_301131]
-
lui plină de detalii este narata în cartea Genezei cap. 11,26-25,11. Istoria lui a fost redata în diferite feluri, între acestea sunt trei mari paradigme: modul biografic (în sensul modern); citită în baza celor 4 tradiții ale formării Pentateuhului; o citire globală, dar din perspectiva credinței. Nu trebuie trecut cu vederea că figură lui Abraam este prezentă (și nu oricum) în toate cele trei tradiții religioase monoteiste: iudaism, creștinism și islam. Până la jumatatea sec. al XIX-lea se pleca
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
Judecători cap. 19-21, este o relatare similară, în care cetatea Ghibeea, din tribul lui Beniamin, este distrusă de alte triburi ale Israelului ca răzbunare pentru violul și uciderea unei femei, de către o mulțime din acea cetate.) De multe ori în Pentateuh sau în cărțile profeților, autorii folosesc distrugerea Sodomei de Dumnezeu pentru a-I demonstra puterea. Aceasta se întâmplă în Deuteronom 29, Isaia 1, 3 și 13, Ieremia 49 și 50, Plângeri 4, Amos 4:11 și Țefania 2:9. Deuteronom
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
întrucât această zeitate pare a fi identică cu "Baal-berith" din versetele și , putând fi o zeitate canaanită. De altfel este cunoscut faptul că în ce privește revelarea numelui său (acela de Iahve), tradițiile biblice diferă: astfel, conform acelor porțiuni de text ale Pentateuhului atribuite de cercetători „Iahvistului” („sursei iahviste”), numele este cunoscut și adorat de pe vremea lui Adam, în timp ce alte texte din Pentateuh, și anume cele atribuite „sursei preoțești” („sursei P”), numele Iahve îi este revelat prima oară lui Moise, ceea ce duce la
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
cunoscut faptul că în ce privește revelarea numelui său (acela de Iahve), tradițiile biblice diferă: astfel, conform acelor porțiuni de text ale Pentateuhului atribuite de cercetători „Iahvistului” („sursei iahviste”), numele este cunoscut și adorat de pe vremea lui Adam, în timp ce alte texte din Pentateuh, și anume cele atribuite „sursei preoțești” („sursei P”), numele Iahve îi este revelat prima oară lui Moise, ceea ce duce la concluzia că zeul pe care patriarhii l-au adorat era zeitatea din Canaan, "El". Conform descoperirilor arheologice din Ugarit, El
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
că acesta a fost primul nume cu care zeul evreilor li s-a anunțat prima dată, înainte chiar de a-și revela numele YHWH. Șadai este un termen înrudit cu cuvântul akkadian cu sensul „munte”. Se știe că toți redactorii Pentateuhului s-au inspirat din tradițiile sumero-akkadiene. O traducere mai exactă a formulei El Șadai ar fi așadar „Dumnezeu, unicul munților”. Un alt termen folosit de evrei este "Baal", fie prin identificare cu binecunoscuta zeitate omonimă canaaneană, fie datorită sensurilor de
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
un alt misionar pionier în China, Robert Morrison. În 1840, un group de patru persoane (, Charles Gutzlaff, , și ) au cooperat să traducă Biblia în chineză. Traducerea părții în limba ebraică a fost făcută în mare parte de Gutzlaff, cu excepția că Pentateuhul și cartea (lui) Iosua au fost făcute de un grup colectiv. Această traducere, terminată în 1847, este bine cunoscută datorită adopției sale de către liderul revoluției tărănești Hong Xiuquan al mișcării Taipingtianguo (Rebeliunea Taiping), precum și de reputatele doctrine timpurii . Această versiune
Karl Gützlaff () [Corola-website/Science/335533_a_336862]
-
bisect și Caraiții în 17 septembrie 2014: 3 octombrie - 4 octombrie 2015: 22 septembrie - 23 septembrie 2016: 11 octombrie - 12 octombrie "Atenție: sărbătoarea începe la asfințitul soarelui în ajun." Rânduiala zilei de Yom Kippur este descrisă de patru ori în Pentateuh (vezi Exodul ori Ieșirea 30:10; Leviticul 16:30; 23:27-31; 25:9; Numeri 29:7-11). Pe tot timpul postului este absolut interzisă mâncarea și băutura (orice fel de mâncare și băutură) așa cum este absolut interzisă orice fel de activitate
Yom Kippur (mesianic) () [Corola-website/Science/324031_a_325360]