998 matches
-
apucat noaptea târziu pe străzile unde copilărise și în jurul casei din strada Orlando, cred. Obosiți, dar fără să fi terminat discuția, am urcat sus, în camera pe care și-o rezervase la un hotel, Minerva, și ne-am așezat, în penumbră, unul într-un fotoliu, celălalt pe o canapea. Penumbra, noaptea, oboseala, copilăria despre care tot vorbisem, și canapeaua ...psihanalitică, pesemne, m-au făcut să mă aud vorbind : - Eu nu cred că din cauza traducerii proaste nu ți-au publicat la Gallimard
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
casei din strada Orlando, cred. Obosiți, dar fără să fi terminat discuția, am urcat sus, în camera pe care și-o rezervase la un hotel, Minerva, și ne-am așezat, în penumbră, unul într-un fotoliu, celălalt pe o canapea. Penumbra, noaptea, oboseala, copilăria despre care tot vorbisem, și canapeaua ...psihanalitică, pesemne, m-au făcut să mă aud vorbind : - Eu nu cred că din cauza traducerii proaste nu ți-au publicat la Gallimard romanul, atunci... Și nu cred că era bine să
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
Samuel, care a învățat românește la zece ani, cât Emil Ivănescu, care s-a sinucis la 16 sau 17, și cât altcineva, necunoscut, dar temut, e în acel narator, evident, autist, clinic autist? l-am întrebat cu îndrăzneala dată de penumbră. - Cred că e mai mult fratele meu, muzician de geniu, care și-a întrerupt, inexplicabil, cariera, la un moment dat, foarte devreme...L-a măcinat o boală ciudată... Ulterior, am citit într-un interviu o frază decentă care rezuma discuția
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
ireproșabil la propria-i rădăcină cu toate camerele de supraveghere din jur ca o imagine din cărțile viitorului . recunoaștere avem suficiente motive să urmăm calea păsărilor cuvîntul dublu orizontul amestecat cu tăcerile de aici neguțătorii care îți ating mîinile în penumbra camerelor luxoase lumina zilei o trimiteți voi din prada războiului se mai poate trăi cît din enciclopedii cît cuvintele sunt mai ușoare decît corpul cît bărcile de salvare intră în apele internaționale cît afli actul de moștenire într-o poezie
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/12534_a_13859]
-
cad la învoială să mă scutur de mine un pact cu timpul e chiar utopia prin care respir mai mult decât țipătul mă ține în viață cărbunele ros la un capăt el rescrie mereu cercuri și linii încărcate de zguri Penumbră Cu degete oarbe pipăi liniștea din mărăciniș îndurerate pietre eșuate la mal coperțile zilei se închid cu un țipăt scurt auriu fructul serii îmi oferă coaja-i amară cu bucurie îngădui un val să mă lovească în inimă Note de
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
nefolosită. [...] Brothel & Co. Unlimited Împingînd ușurel în canaturile cele mari, Moștenitorul șopti: - Ecce fera !... Hic jacet voluptas. Porț negre, ferecate-n aur se desfăcură să-i îmbrățșeze. Lămpi de coloarea mierii arse lăsau lumini piezișe și dulcege, învăluindu-i în penumbre. Tîrziu, abea după ce se prăbuși p-un jeț, chirurgul pricepu un’se găseau. - Starea mea de spirit nu-i prea îndepărtată de ce trebuie să fi simțt Iona în burta balenei. Lucru care mă face să cred că vom fi ajuns
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
un țel în studiul biografiei și operei lui Eminescu. Aceștia nici nu prea obișnuiesc să iasă în față la aniversări și praznice, preferând să se arate doar când socotesc că pot aduce o geană de lumină în universul încărcat de penumbre al poetului. Mă gândesc la ceilalți, care țin morțiș să ne repete, an de an, ce simt ei într-o asemenea zi, cât de mare le e admirația pentru Eminescu și cât de nenumărate datoriile noastre față de el. Pentru ei
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
către care își îndreaptă privirea și magistrul. Nici un cuvânt nu se rostește, pacea cărții, a lui Euclide " al cărui nume stă scris în italice pe o margine a tăbliței " nimic nu o tulbură. Și în tăcerea solemnă a momentului, în penumbra din jurul celor doi uniți în aceiași viziune, un poliedru ca un imens diamant cu numeroase fețe și muchii lucind cristalin, plutește senin în aer la înălțimea capetelor lor. Deși îl petreceam pe Blaga până pe pragul sălii unde urma să-și
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
adresate de un fan al domniei sale. Reiau aici partea cea mai ațoasa: “(...) diferența o face aici felul în care obiectul acestor afecte e potentat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului sau. Iubita, femeia e mântuita de accesoriu, de penumbre incomode, de tusele banalității sterile. Idolatrizata, ea devine stridenta, rebarbativ păstoasa, vampirica. Nu m-aș fi oprit asupra acestui pasaj dacă editorialistul, de altfel unul dintre cei mai puțin prețioși vorbitori și scriitori de limbă română, nu ar fi ținut
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
mână de ajutor. Adriana Bittel ilustrează această specie pe cale de dispariție, făcând binele cu un aer firesc, cu o modestie ea însăși pedagogică. Prozatorii mai tineri, aflați la debutul editorial ori într-o marginalitate ce-i ține în zona de penumbră a lumii noastre literare, sunt sprijiniți de colega lor pe cât de consistent, pe atât de eficient. Cu un bun activism al (propagării) valorilor estetice, Adriana Bittel scrie despre ei și îi recomandă călduros în dreapta și-n stânga, îi susține în
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
dau seama,lumina încerca demult să se strecoare prin jaluzelele de carton, vărgate, veșnic trase în fosta cameră a copilului, ap.156, scara D, bloc A 12, Aleea Frații Buzești, Drumul Taberei, al familiei Morar. Pe peretele din fața patului,în penumbră, fotografia mare, înrămată, a zeității camerei - cu atât mai prezentă cu cât e mai absentă: o tânără arătoasă, cu un look foarte diferit de al deșiratei Claudia Morar, adolescenta complexată de altădată, aruncă monezi în Fontana di Trevi, ca să se
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
bâjbâiiam, în somn, eu, cea de altădată,cu ochii intens albaștri sub sprâncenele dese și moi, și pământul umed în care mi se afunda piciorul până la glezna subțire, visul vechi! iarăși visul vechi, care anunță migrena... Ceva a mișcat în penumbra prăfuită a camerei,într-un fund afumat de oglindă. Poate eu,cea din visul-coșmar de azi-noapte. Sau poate cea pe care nu o recunosc când dau cu ochii de mine într-o fotografie. Am închis ochii și am stat așa
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
machetate manu propria dar la rl nu renunțam ea descindea cu regularitate hebdomadară din cerurile tulburi aveam câte un exemplar la mine când așteptam la dentist sau la inspector la garajist sau la benzinărie frontispiciul româniei literare pâlpâia undeva în penumbră chiar pe timpul celor mai grave crize de energie paginile ei respirau în camera alăturată când iubitele mi se perindau prin așternut o luam cu mine prin oazele de umanitate dar și în deșertul contextelor subprivilegiate cu complicitatea domnilor dimisianu silvestru
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
în deșertul contextelor subprivilegiate cu complicitatea domnilor dimisianu silvestru roger câmpeanu îmi impregnam din când în când mesajele poetico-jazzistice în chiar trupul revistei prin sinuoase coridoare ajungeam la redacție după vizita rituală în biroul extremistului de centru radu cosașu în penumbră - valeriu cristea descins de pe dostoievskiana stradă dostoievski din cluj dincolo de ușile colectiviste vibra feminitatea individualizată a constanței buzea arhetipalul cronicar literar manolescu sesiza dintr'o privire asupra cărții indicațiuni pentru balerina din respirație preferința mea pentru titluri alambicate oare și
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
și, în orice caz, cu vedetele bucureștene ale canonului literar. Locuind la Craiova și simțindu-se aici ca într-un "exil intern", omul avea în spate o biografie dramatică, acest factor de ordin existențial explicând, într-o mare măsură, și penumbra în care se afla autorul. Membru al Cercului Literar de la Sibiu și student preferat al lui Lucian Blaga, fiu de miner petrilean ajuns, prin munca și meritele sale intelectuale, asistent și conferențiar universitar, om de stânga și comunist în ilegalitate
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
rarisim de îndrăgostiți, pontificat nu numai de Eros, dar și de Thanatos. Desprinsă din lumea umbrelor, eliberată de materialitate, iubita-umbră amintește de taina „umbrei viorii” a amurgului din O arhi-amintire, sau de răscolitorul traseu postbiografic al tatălui, care trece din „penumbră în penumbră” spre sumbra veșnicie (Moartea tatălui). Abnegația este, în foarte mare măsură, un corelat al devoțiunii față de iubita - de odinioară, de acum, și de acum încolo -, cu care eul liric comunică fără încetare, grație permeabilității universurilor abisale, inconsistente material
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
îndrăgostiți, pontificat nu numai de Eros, dar și de Thanatos. Desprinsă din lumea umbrelor, eliberată de materialitate, iubita-umbră amintește de taina „umbrei viorii” a amurgului din O arhi-amintire, sau de răscolitorul traseu postbiografic al tatălui, care trece din „penumbră în penumbră” spre sumbra veșnicie (Moartea tatălui). Abnegația este, în foarte mare măsură, un corelat al devoțiunii față de iubita - de odinioară, de acum, și de acum încolo -, cu care eul liric comunică fără încetare, grație permeabilității universurilor abisale, inconsistente material, dar pline
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
caz, cea mai indicată, grație eficienței, să protejeze și să asigure liniștea moralității absolute, fără de care stilul înalt al poeziei ar fi de neconceput. Tabloul final sporește, inclusiv prin sugestiile cromatice pe care le degajă, misterul existențial. „Raza lunii” generează penumbre, care se întrețes, multiplicând incertitudinile - propice minus cunoașterii (în sens blagian) - , până în punctul în care devin contrariul lor, în accepțiune dorcesciană. În această stare, de dincolo de orice cunoaștere, dar nu și de dincolo de orice trăire, -se poate descoperi chintesența existenței
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
cunoaștere, dar nu și de dincolo de orice trăire, -se poate descoperi chintesența existenței, care, în viziunea lui Eugen Dorcescu, se află în spațiul, indefinibil și imposibil de reprezentat, dintre întunericul subconștientului și lumina conștiinței: „Ființa se află la intersecția dintre penumbra luminoasă și penumbra nocturnă. Întunericul, urcând spre lumină, devine penumbră. Lumina neapropiată, apropiindu-se de Samsara, devine tot penumbră, dar diferită ca substanță”. Sau: "Poezia mea explorează spațiul, mai puțin frecventat, dintre subconștient și conștiință" (Poetica non-imanenței, p. 239). La
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
și de dincolo de orice trăire, -se poate descoperi chintesența existenței, care, în viziunea lui Eugen Dorcescu, se află în spațiul, indefinibil și imposibil de reprezentat, dintre întunericul subconștientului și lumina conștiinței: „Ființa se află la intersecția dintre penumbra luminoasă și penumbra nocturnă. Întunericul, urcând spre lumină, devine penumbră. Lumina neapropiată, apropiindu-se de Samsara, devine tot penumbră, dar diferită ca substanță”. Sau: "Poezia mea explorează spațiul, mai puțin frecventat, dintre subconștient și conștiință" (Poetica non-imanenței, p. 239). La confluența penumbrelor, luminoase
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
descoperi chintesența existenței, care, în viziunea lui Eugen Dorcescu, se află în spațiul, indefinibil și imposibil de reprezentat, dintre întunericul subconștientului și lumina conștiinței: „Ființa se află la intersecția dintre penumbra luminoasă și penumbra nocturnă. Întunericul, urcând spre lumină, devine penumbră. Lumina neapropiată, apropiindu-se de Samsara, devine tot penumbră, dar diferită ca substanță”. Sau: "Poezia mea explorează spațiul, mai puțin frecventat, dintre subconștient și conștiință" (Poetica non-imanenței, p. 239). La confluența penumbrelor, luminoase și întunecate, Lupul și eul poetic, într-
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
se află în spațiul, indefinibil și imposibil de reprezentat, dintre întunericul subconștientului și lumina conștiinței: „Ființa se află la intersecția dintre penumbra luminoasă și penumbra nocturnă. Întunericul, urcând spre lumină, devine penumbră. Lumina neapropiată, apropiindu-se de Samsara, devine tot penumbră, dar diferită ca substanță”. Sau: "Poezia mea explorează spațiul, mai puțin frecventat, dintre subconștient și conștiință" (Poetica non-imanenței, p. 239). La confluența penumbrelor, luminoase și întunecate, Lupul și eul poetic, într-un stop-cadru magistral, își dezvăluie identitatea simbolică, adevărul ultim
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
și penumbra nocturnă. Întunericul, urcând spre lumină, devine penumbră. Lumina neapropiată, apropiindu-se de Samsara, devine tot penumbră, dar diferită ca substanță”. Sau: "Poezia mea explorează spațiul, mai puțin frecventat, dintre subconștient și conștiință" (Poetica non-imanenței, p. 239). La confluența penumbrelor, luminoase și întunecate, Lupul și eul poetic, într-un stop-cadru magistral, își dezvăluie identitatea simbolică, adevărul ultim al ființei. Expresia metaforică „doi colți însângerați”, care se ivește ca o concluzie firească, în urma unei evaluări lucide, nu onirice, a stării de
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
autocorectăm? Ați recuperat, în paginile României literare, unele documente inedite, semnificative pentru cultura noastră, cum a fost controversa (incă netranșată) asupra desfășurării reale a evenimentelor privind memoriul universitarilor către mareșalul Antonescu. Are cultura românească multe astfel de secrete sau măcar penumbre? Sub aspect documentar, mai sunt multe de recuperat. Dificultatea constă în dezordinea privitoare la memoria culturii românești. Această situație persistă de multă vreme, s-a agravat în comunism, dar nu s-a rezolvat între timp. Îmi aduc aminte că în
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
au evoluat acestea două. Vorbim despre filozofie și metodă analitică, despre analiză conceptuală și avem în vedere nu "dogmatica" unei anumite teorii, ci un anumit stil de gîndire care cultivă anumite valori (dar, vor adăuga unii, contestă sau împing în penumbră alte valori, de semn opus). Idealul declarat al filozofiei analitice a fost - mai ales în perioada inițială, sfrșitul de secol XIX și primele decenii ale secolului trecut - de a ridica filozofia, sau cel puțin miezul ei tare, la nivelul exactității
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]