1,178 matches
-
respins. Marea mea șansă a fost aceea însă de a nu fi la milă oficialilor culturali locali, ci de a putea să-mi prezint lucrările direct, nemijlocit în fața publicului pe care îl consider astăzi, după aproape 20 de ani, extrem de perceptiv, cu un instinct nesperat pentru calitate și valoare. De acolo din Canada răsunetul a fost destul de amplu dacă considerăm că lucrările mele au ajuns la Los Angeles într-o galerie din Beverly Hills. Ele s-au vehiculat apoi sub egida
INTERVIU CU MAESTRUL PETRU BOTEZATU, PICTOR DE BISERICI, ICOANE ŞI PICTURĂ SECULARĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356540_a_357869]
-
dintre romane (1992-2012): „Eterna povestire”, „Glasul inimii”, Timpul judecă și plătește”, „Mâna destinului”, „Miracolul vieții”, „O umbră din trecut”, „Parfumul dragostei”, ș.a. Rodica Elena Lupu este de asemenea autorul unor volume de proză scurtă, unde suntem uimiți de acuitate ei perceptivă, de tușa limpede cu care redă contururile lucrurilor, ale evenimentelor, muzicalitatea mișcării. Amintim câteva: „Vis împlinit”, „O clipă de rătăcire”, „Unde ești”, „De ce oare?”. Are vocația călătoriei ca excurs în planul spațiului, al geografiei, dar și în planul cunoașterii, al
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
de vis care însoțesc rememorările, se naște parcă, ici-colo, sub ochii noștri, câte un veritabil poem în proză sau un fragment de eseu. Toate astea dovedesc că Getta Berghoff, are, pe lângă sensibilitate, imaginație, de memorie afectivă, are și darul jocurilor perceptive și de limbaj, adică al poeziei. O văd scriind versuri pline de fervoare lirică. Proza ei nu e lipsită nici de metafore pline de prospețime, nici de viziuni picturale. În interstițiile analitice ale narațiunilor sale apar, și tablouri panoramice spectaculoase
A POVESTI ŞI A REMEMORA de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368214_a_369543]
-
DE LA MARGINEA LUMII II., de George Baciu, publicat în Ediția nr. 538 din 21 iunie 2012. La început am gândit lucrurile alcătuind propoziții pline de interjecții. A fost primul act de cunoaștere, o sumă de deveniri pline de osteneala inocențelor perceptive. Apoi, cu tonalitatea plângăreață a judecăților, am încheiat un proces-verbal, spre a da știre înclinației despre infidelitatea contagioasă a limbajului, înflorind sterilitatea buzelor plecate fără rost să protesteze împotriva plictisului metafizic. Și am rămas măsură a tuturor lucrurilor, excitându-ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Viața mă doare explicativ, cojindu-și aerul, îngrămădit în pleoape de umbre, ca și cum ... Citește mai mult La început am gândit lucrurile alcătuind propoziții pline de interjecții. A fost primul act de cunoaștere, o sumă de deveniri pline de osteneala inocențelor perceptive. Apoi, cu tonalitatea plângăreață a judecăților, am încheiat un proces-verbal, spre a da știre înclinației despre infidelitatea contagioasă a limbajului, înflorind sterilitatea buzelor plecate fără rost să protesteze împotriva plictisului metafizic.Și am rămas măsură a tuturor lucrurilor, excitându-ne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
II. Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 538 din 21 iunie 2012 Toate Articolele Autorului La început am gândit lucrurile alcătuind propoziții pline de interjecții. A fost primul act de cunoaștere, o sumă de deveniri pline de osteneala inocențelor perceptive. Apoi, cu tonalitatea plângăreață a judecăților, am încheiat un proces-verbal, spre a da știre înclinației despre infidelitatea contagioasă a limbajului, înflorind sterilitatea buzelor plecate fără rost să protesteze împotriva plictisului metafizic. Și am rămas măsură a tuturor lucrurilor, excitându-ne
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
bine creionată și bine executată, nu e suficient să aibă cele mai inteligente versuri și mai captivante riffuri din lume, ca ea să nu fie „satanistă”. Lucrurile sunt mai complexe decât atât, și decât inteligența compozițională, interpretativă, sau chiar și perceptivă. Trebuie făcută diferența între a invoca explicit, și a invoca implicit. Invocarea explicită o fac foarte puțini - pe Dumnezeu Îl invocă explicit doar muzica bisericească, iar pe Satan îl invocă explicit doar trupe ca Behemoth. Însă milioane de artiști invocă
RECVIEM PENTRU UN VIS # COLECTIV. Mărturisirea unui ex-rocker () [Corola-blog/BlogPost/340035_a_341364]
-
indiferent de mijlocul utilizat (vorbire, sculptură, desen, tipăritura), el le exteriorizează și prin această da întâietate organului de simt ce corespunde acelui mijloc. Experiență îl face pe om să fie pregătit pentru corelarea diferitelor tehnologii de comunicare, căci sistemele sale perceptive perfecționate de-a lungul timpului au ajuns să lucreze într-o normală stare de sinteză. Omul ia din mediu mijloacele de comunicare și le interiorizează, lucru ce face ca, în timp, prin această să-și remodeleze sistemul perceptiv. Cultură, susține
Communication medium/media (mijloc/mijloace de comunicare), de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339546_a_340875]
-
sistemele sale perceptive perfecționate de-a lungul timpului au ajuns să lucreze într-o normală stare de sinteză. Omul ia din mediu mijloacele de comunicare și le interiorizează, lucru ce face ca, în timp, prin această să-și remodeleze sistemul perceptiv. Cultură, susține Marshall McLuhan, a parcurs trei stadii fundamentale: cel oral, cel vizual (citirea și scrisul) și cel audiovizual. Al doilea stadiu este Galaxia Gutenberg (epoca tiparului), iar al treilea Galaxia Marconi (aici preponderente sunt mijloacele de comunicare electronice: cinematograful
Communication medium/media (mijloc/mijloace de comunicare), de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339546_a_340875]
-
personal, comunicațional și uman. Dintre acestea, primele două sunt relevate de Marshall McLuhan; celelalte le desprindem hermeneutic. Mai întâi, sunt cele două sensuri relevate de M. McLuhan: a) cultural: într-o cultură evoluata și inerțiala, mediumul (că extensie a mijloacelor perceptive umane) impregnează mesajul cu semnificații ce țin de esență să extensiva; b) în plan personal: el dirijează, comandă, controlează modul de interactiune și acțiune a consumatorului de comunicare. În plus sunt de precizat încă două sensuri: c) în plan uman
Communication medium/media (mijloc/mijloace de comunicare), de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339546_a_340875]
-
de emergentă, o permanent generatoare de paradox. Domeniul estetic al paradoxului este extins. Funcția estetică aparține minții și sufletului subiectului estetic. El este cel ce percepe estetic. Este însă un observator. Paradoxismul poate lucra (1) la percepția estetică a subiectului perceptiv, (2) la universul estetic de discurs ce alcătuiește obiectul estetic și (3) la contextul hermeneutic ce-i cuprinde și-i traversează pe cei doi poli, principiali: subiectul și obiectul estetic. Florentin Smarandache provoacă, mai întâi, subiectul estetic. Astfel se clarifica
FLORENTIN SMARANDACHE: De la multistructură şi multispațiu la “recepționarea multidimensională estetică și paradoxistă Smarandache”, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339625_a_340954]
-
elaborare. Ambele sunt generate de regulă de inferența paradoxistică Smarandache. Efectul estetic paradoxist al “hybrid art” este unul profund și de noutate. Hibridizarea este o metodă paradoxistă de permanență reîmprospătare, resemnificare și reinventare. Are loc pe această cale o extindere perceptiva: sunt angrenate mai multe simțuri. Adăugăm ideii de “hybrid art” (că rezultanta a situării în “multi-structure” și “multi-space”), ideea de mulți- dimensionalitate receptiva. Percepția estetică paradoxistă face apel la mai multe simțuri estetice și le aduce în convergență. Ridică în
FLORENTIN SMARANDACHE: De la multistructură şi multispațiu la “recepționarea multidimensională estetică și paradoxistă Smarandache”, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339625_a_340954]
-
Ideile delirante sunt considerate bizare dacă sunt în mod evident neplauzibile. Ideile delirante care exprimă pierderea controlului asupra gândurilor şi corpului sunt în general considerate bizare (furtul gândurilor, inserţia gândurilor sau idei delirante de control). Halucinaţiile- sunt experienţe de tip perceptiv care apar în absenţa unui stimul extern. Au un character foarte viu şi clar, având forţa şi impactul percepţiilor normale şi nu pot fi controlate. Pot apare în orice modalitate senzorială dar cele auditive sunt cele mai frecvente. Gândirea (vorbirea
CRITERII ŞI NORME din 19 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/270555]
-
unei alte afecţiuni medicale. Tulburarea de personalitate schizotipalăCriterii de diagnostic DSM V Un tipar pervaziv caracterizat prin relaţii sociale şi interpersonale deficitare, marcate de disconfort acut şi capacitate redusă de a dezvolta relaţii apropiate, precum şi prin distorsiuni cognitive şi perceptive şi comportament excentric, care debutează la vârsta de adult tânăr, se manifestă în diverse situaţii şi îndeplineşte cinci (sau mai multe) din următoarele criterii: Idei de referinţă (exclusiv idei delirante de referinţă). Credinţe bizare sau gândire magică ce influenţează comportamentul
CRITERII ŞI NORME din 19 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/270555]
-
adult tânăr, se manifestă în diverse situaţii şi îndeplineşte cinci (sau mai multe) din următoarele criterii: Idei de referinţă (exclusiv idei delirante de referinţă). Credinţe bizare sau gândire magică ce influenţează comportamentul şi sunt în dezacord cu normele culturale. Experienţe perceptive neobişnuite, inclusiv iluzii corporale. Gândire şi limbaj bizare Caracter suspicios sau ideaţie paranoidă. Sentimente inadecvate sau limitate. Comportament sau aspect exterior bizar, excentric sau ciudat. Lipsa prietenilor apropiţi şi a confidenţilor, cu excepţia rudelor de gradul întâi. Anxietate socială excesivă
CRITERII ŞI NORME din 19 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/270555]
-
elucidăm problema timpului în pictură pornind de la graful empiric al categoriilor temporale, paradoxul percepției temporalității în imaginea vizuală, atingând problema timpului obiectiv și timpului subiectiv exprimat în pictură și definind timpurile sublimate (timpul istoric, timpul scenico-episodic, timpul creativ și timpul perceptiv) în compoziția plastică. Imaginile vizuale au fost și sunt studiate de diverse discipline, din perspective, cu metode și finalități diferite. Termenul de imagine are sensuri multiple, unele dintre ele tinzând să se întrepătrundă: imagine plastică; imagine optică; imaginea ca model
TIMP ŞI SPAŢIU ÎN PICTURĂ: PERCEPŢIA PSIHO-SENZORIALĂ A IMAGINII ARTISTICE de CRISTINA LAURIC în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371136_a_372465]
-
3) nivelul rațional-afectiv (decuparea afectiv-emoțională a reprezentărilor figurative sau abstracte și procesarea lor mentală, prin inducții, deducții și presupoziții). În economia lucrării noastre am pus un accent deosebit pe categoriile “timpului sublimat”: timpul istoric, timpul scenico-episodic, timpul creativ și timpul perceptiv (subiectiv) în compoziția plastică. Astfel, putem percepe și analiza fiecare operă de artă în funcție de “timpurile sublimate”: 1) Timpul istoric (data la care a fost creat tabloul, cu cine a fost contemporan artistul, epoca din care face parte, curentul artistic în
TIMP ŞI SPAŢIU ÎN PICTURĂ: PERCEPŢIA PSIHO-SENZORIALĂ A IMAGINII ARTISTICE de CRISTINA LAURIC în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371136_a_372465]
-
și externi, raționali și emotivi, vizuali și imaginari. “Senzualismul estetic” transmis de o operă de artă creează receptorului diverse stări fizice sau sufletești, depinzând de nivelul cultural al acestuia, de fondul psiho-afectiv, de temperamentul său, dar și de primul contact perceptiv cu opera de artă. Sistemul triadic “transmițător /artist - mesaj / opera de artă - receptor / privitor” creează un feed-back la nivel psiho-senzorial (acea încărcare și descărcare de energie vizuală transmisă prin stimuli neuro-receptivi). Opera de artă devine un vehicul prin care mesajul
TIMP ŞI SPAŢIU ÎN PICTURĂ: PERCEPŢIA PSIHO-SENZORIALĂ A IMAGINII ARTISTICE de CRISTINA LAURIC în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/371136_a_372465]
-
ei să fi mers la culcare, așa cum afirmaseră toate slugile, iar toată acțiunea să se fi întâmplat doar în mintea lor, iar toată călătoria să fie doar efectul drogului. Derealizarea „sentimentul de stranietate a lumii exterioare în absența oricăror tulburări perceptive. Pierzând «funcția realului» (P. Janet), subiectul se simte detașat, izolat de concretitudinea lumii, care-și pierde „familiaritatea“, devenind pentru acesta un spațiu străin“. Derealizarea este întâlnită la Gavrilescu și la Iancu Gore, personaje centrale din Douăsprezece mii de capete de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
algebrizare [algebrization]. Opusul INSOLITĂRII. Dacă cea de-a doua, pentru Șklovski și formaliștii ruși, rezultă din tehnici (seturi de mijloace) care înstrăinează familiarul împiedicînd modurile automatizate de percepție, algebrizarea automatizează la maximum percepția și permite o economie maximă de forțe perceptive. ¶Lemon, Reis 1965; Shklovsky 1965a [1983]. alocutor. Vezi RECEPTOR, DESTINATAR. alomotiv [allomotif]. Un MOTIV ce poate surveni într-un anume context motivemic; un motiv care manifestă un anume MOTIVEM. Dată fiind o situație în care ne este interzis să adunăm
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
pentru a descrie modul în care se prezintă conștiința. ¶Bowling 1950; Chatman 1978; Cohn 1978; M. Friedman 1955; Genette 1980; Humphrey 1954; W. James 1890; Scholes, Kellogg 1966. focalizare [focalization]. PERSPECTIVA din care se prezintă situațiile și evenimentele narate; poziția perceptivă sau conceptuală din care sînt ele redate (Genette). Cînd o asemenea poziție variază și e uneori imprecisă (cînd nici o constrîngere sistematică, conceptuală sau perceptivă nu guvernează ceea ce se prezintă), se spune că narațiunea are FOCALIZARE ZERO sau că este nefocalizată
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1890; Scholes, Kellogg 1966. focalizare [focalization]. PERSPECTIVA din care se prezintă situațiile și evenimentele narate; poziția perceptivă sau conceptuală din care sînt ele redate (Genette). Cînd o asemenea poziție variază și e uneori imprecisă (cînd nici o constrîngere sistematică, conceptuală sau perceptivă nu guvernează ceea ce se prezintă), se spune că narațiunea are FOCALIZARE ZERO sau că este nefocalizată: focalizarea zero e caracteristică pentru narațiunea "tradițională" sau "clasică" (Bîlciul deșertăciunilor, Adam Bede) și e asociată cu așa-numiții NARATORI OMNISCIENȚI. Cînd o atare
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
că este nefocalizată: focalizarea zero e caracteristică pentru narațiunea "tradițională" sau "clasică" (Bîlciul deșertăciunilor, Adam Bede) și e asociată cu așa-numiții NARATORI OMNISCIENȚI. Cînd o atare poziție este localizabilă (într-un personaj sau altul) și presupune restricții conceptuale sau perceptive (ceea ce se prezintă atribuindu-se perspectivei unui personaj sau altul), se spune că narațiunea are FOCALIZARE INTERNĂ (Ambasadorii, Vîrsta rațiunii). Focalizarea internă poate fi fixă (cînd se adoptă una și aceeași perspectivă: Ambasadorii, Ce știa Maisie), variabilă (cînd se adoptă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Bal 1977, 1983, 1985; Genette 1980, 1983; Lintvelt 1981 [1994]; Rimmon-Kenan 1983. Vezi și MOD DRAMATIC, VIZIUNE. focalizare internă [internal focalization]. Un tip de FOCALIZARE prin care se transmite informația în funcție de PUNCTUL DE VEDERE sau PERSPECTIVA unui personaj (conceptuală sau perceptivă). Focalizarea internă poate fi fixă (cînd se adoptă una și aceeași perspectivă: Ambasadorii, Ce știa Maisie), variabilă (cînd se adoptă, pe rînd, diferite perspective pentru a prezenta situații și evenimente diferite: Vîrsta rațiunii), sau multiplă (cînd aceleași situații și evenimente
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a prezenta situații și evenimente diferite (Vîrsta rațiunii, Potirul de aur). ¶Genette 1980. Vezi și FOCALIZARE. focalizare zero [zero focalization]. Un tip de FOCALIZARE sau PUNCT DE VEDERE prin care NARATUL este prezentat în termenii unei poziții conceptuale sau indefinit perceptive, nelocalizabile. Focalizarea zero (sau NON-FOCALIZAREA) este caracteristică pentru narațiunea "clasică" sau "tradițională" (Bîlciul deșertăciunilor, Eugénie Grandet) și este asociată cu NARATORII OMNISCIENȚI. Vezi și SITUAȚIE-NARATIVĂ AUCTORIALĂ, PUNCT DE VEDERE OMNISCIENT,VIZIUNE. focalizat [focalized]. Obiectul FOCALIZĂRII; existentul sau evenimentul prezentat din
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]