614 matches
-
traducerea lui Alexandru Al. Șahighian) are parte în revista LUCEAF|RUL DE DIMINEAȚ| de o lectură critică pătrunzătoare datorată lui Dan Cristea: „Fundamentală însă, pe toată întinderea volumului, se dovedește a fi perspectiva epică. Jocul dintre cel care vede (subiectul perceptor) și cel care vorbește (subiectul narator), jocul dintre timpul actului narativ și timpul duratei „reale”, suprapunerea de amintiri cu vagi implicații de cronologie, trecerea, de o mare subtilitate, de la narațiunea obiectivă la relatarea onirică, halucinatorie sau paroxistică, desemnarea unui narator
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
lucru de preț. Se minunau țăranii de strășnicia popii, dar zvonul că belșugul dăduse peste dânșii îi mai îmbuna. Știe popa ce face." Rând pe rând veniră la dânsul fruntașii satului, contabilul de la moară, primarul, notarul, câțiva proprietari din împrejurimi, perceptorul, inspectorul plășii. După ce-i ospăta pe toți, la urmă le oferea și câte un păhărel din apa fântânii. Nu mai făcea risipă: un păhărel doar de țuică. Toți gustau din el cu atenție, cu încordare, ca mari cunoscători. - Ei, ce
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
fi supuși pentru a fi determinați să cedeze . Gheorghe Enea, născut în comuna Goiceni, deținătorul a cincisprezece hectare de teren, etichetat chiabur, supus permanent hărțuielilor din partea organelor locale, se săturase de birurile umilitoare, se săturase să fugă permanent din calea perceptorului și a colectorului de produse care îi băteau mereu în poartă, amenințându-l, încercând să îl sperie în fel și chip. Bietul om ajunsese să cumpere de la alți localnici și de prin alte localități chiar, brânză, ouă, lapte, carne, lână
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
afla liniștea niciodată. De multe ori, când intra pe înserate în sat, venind de la muncile câmpului, era nevoit să facă drum întors și să înnopteze în pădurea de la marginea satului, întrucât afla de la săteni că este așteptat de colector și perceptor acasă. Într-o seară au venit după ce ajunsese Gheorghe cu ai lui acasă. Atunci nu a mai avut încotro. Le-au confiscat mașina de cusut, plapume și alte lucruri, lăsându-le casa aproape goală, urmând să le ducă în curtea
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
într-o instituție fundamentală pentru ridicarea morală și culturală a satului. coala din Lunca - Filipeni a beneficiat de sprijinul și îndrumarea proprietarului moșiei Dobreana, Gh. Sterian și, prin el, a beneficiat de cunoștințele, experiența și cultura lui Daniel Justet, fost perceptor a lui Jorj Sterian și rămasă bătrân, la 90 de ani, să moară în satul Lunca, de la care a avut ce învăța Gh. Pastoiu, cel rămasă în amintirea luncașilor ca cel mai de seamă apostol al lumii satului. Se crede
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
combustibil, 19 lei iluminat și cheltuieli de cancelarie), nu se găseau. Învățătorul era plătit de stat; salariul anual era de 1566 lei, câte 130,50 lei lunar. Se încasa prin chitanțe trimise de Revizorat (Inspectorat), chitanțe pe care le plătea perceptorul care mai totdeauna nu avea bani, așa că se dădea câte 20, 10 sau 5 lei - erai la cheremul lui, rămâneai în restanță. Se pare că neînțelegerile dintre primărie și școală, adică învățătorul Gh. Cârlănescu, cel puțin după cum ne spune Ghi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
moneda care circula atunci: galbeni, carboave, sorocoveți, ruble și lei. Printr-o poruncă a isprăvniciei ținutului Tecuci adresată privighetorului ocolului Berheci, Grigore Popa, se face cunoscut ciohodarului răzeșilor Antohești, din satul Oțelești, că a fost numit bumbășir (un fel de perceptor) asupra satelor: Glodurile, Oțelești, Tarnița, Filipeni și Fruntești, poruncindu-i să meargă prin ele și împreună cu zapcii aflați acolo să execute pe locuitori să-și îndeplinească obligațiile. Alți slujbași, răzeși cu titluri de boierie, erau însărcinați să strângă salahori (meșteri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
afla Gheorghe Șorea și Gheorghe Marici. În cazul în care locuitorii rămâneau fără porumb, statul lua măsura de a împărți porumb, numit după mărturiile oamenilor, „porumb de milă”. Acest „porumb de milă” a fost plătit, fiind inclusă în bir, la perceptor, după cum ne spune Toader Boca. Tot el ne spune că în 1909, când a avut loc Expoziția Internațional de la Paris, primarul Gheorghe Boca a trimisă 1kg de grâu la expoziție, pentru care primește o diplomă cu mențiunea: „Medalia de aur
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
calităților sale dezvoltate, exersate și sublimate... Idealul nu există, nu-l întâlnești niciodată - de unde și căutarea infructuoasă cu felinarul. în schimb, acesta luminează cât se poate de mulți indivizi și cât se poate de multe singularități: tâmplarul, retorul, muzicianul, sportivul, perceptorul, delatorul. Același Platon este victima altei năzbâtii cinice într-o zi când perorează în public și definește - din nou! - omul drept un biped fără pene. Fără să fie descumpănit și fără să renunțe la calmul său proverbial, Diogene îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Din totalul de 23 de studenți români, aflați în studii în străinătate la acea vreme, 14 urmau teologia, 7 științele juridice, 1 medicina, 1 filosofia. Niciunul dintre ei nu beneficia de bursă! În anii studenției de la Budapesta, a funcționat ca “perceptor” al celor doi copii ai familiei Mihai de Mocioni și a soției sale, Ecaterina-, Alexandru și Eugeniu. Așadar în anul 1861, de la 1 iulie, luându-și doctoratul-doctor untrusque jurist, stabilindu-se la Lugoj, este numit vicenotar al comitatului (județului) Caraș
ATANASIE MARIAN MARIENESCU (SCHIŢĂ DE PORTRET , PARTEA I) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367259_a_368588]
-
ești doar un pumn de sărăcie" ,, Și dacă vorbiți cu bravul Pan Spuneți-i că naiul nu mai face un ban, Că peste umanitate Urlă zeiță Răutate." reflectă ca o oglindă, sufletul de român care-și iubește natură și neamul. Perceptor fiind, Ion Pena s-a implicat în activitatea sătenilor bănățeni, iar în Sichevita pune temelia la ,,„Căminul cultural - Lumina”, căruia îi găsește loc în Primărie ; îl dotează cu un aparat de radio și tot în această localitate, bibliotecii îi donează
PUTINE VORBE... DESPRE ION PENA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365866_a_367195]
-
să cadă din poveștile lui Muck clipă tăinuind averi pășunea mea pe care iezii se scaldă în laptele amiezii cu adevăruri în doi peri dacă nu înfrunți un risc ți-a secat vigoarea parcă duc în spate câte-o zarcă perceptorii de la fisc Referință Bibliografică: primăvară fără cuc / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 386, Anul II, 21 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PRIMĂVARĂ FĂRĂ CUC de ION UNTARU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366587_a_367916]
-
Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului cuvintele vor semăna dezastre trubadurii vor cânta poeme și în grădinile boeme va ninge cu petale de pe astre un dor de viață iarăși va irumpe zăvozii străzii mușcă fără lanț perceptorii lumii la bilanț, cartelele de trai le vând mai scumpe reptilele de felul lor avide și-au lipit pe față câte-o mască: au și ele dreptul să trăiască în congregații, sindicate sau partide suntem împinși cu toți într-o
TRUBADURII VOR CÂNTA POEME de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350844_a_352173]
-
Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 402 din 06 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Lăsați-mă dar să vorbesc Teamă nimănui nu inspir Favoare sau chiar chilipir După cum e livretul livresc Am dreptul și eu la o glumă Când bat perceptorii la ușă Să-mi sară cu mâinile-n gușă Că fiscul mai vrea înc-o sumă Atârnă o funie-n pod La fel ca un semn de-ntrebare De-o groază de vreme că n-are Cine să-i facă marinărește
DAŢI-MI VOIE de ION UNTARU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346679_a_348008]
-
atât de departe de realitate, căci vedem în Evanghelie mulți farisei mulțumiți și siguri de ei înșiși, care Îl atacă pe Iisus Hristos, și câțiva vameși care se convertesc (cum este Zaheu vameșul, sau poate chiar Matei, care era un perceptor pe nume Levi, chemat de Iisus Hristos). Fraza de la urmă este cu adevărat un cuvânt dumnezeiesc, un logion, o lege duhovnicească: „Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
sa. Fariseii erau credincioșii nelipsiți de la Templu; saducheii erau aristocrații, sacerdoții timpului; cărturarii erau înțelepții poporului; zeloții erau o grupare de politicieni credincioși, care lupta pentru dezrobirea poporului de sub romani; esenienii erau un fel de călugări ai timpului. Vameșii erau perceptori, slugile romanilor, care strângeau taxele imperiale impuse prin lege. Cu toate că impozitele erau stabilite de stat, ei aveau suficiente mijloace de jefuire a populației. Cei doi despre care vorbește pilda s-au urcat la Templu ca să se roage. Era timpul rugăciunii
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
răzvrătit și "trufaș în credința lui, care nu voia în ruptul capului să se creștineze". În anul 1222 regele maghiar Andras II a emis, la presiunea supușilor săi, "Bula de aur", prin care evreilor li se interzicea să fie șefi, perceptori sau controlori ai monopolului regal al sării, ceea ce înseamnă că până la emiterea edictului, evreii din Ungaria dețineau aceste importante poziții, fapt confirmat și de poziția de custode al veniturilor curții regale, deținută de contele Teka, evreu khazar. Prin urmare, exodul
CAP. 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356272_a_357601]
-
atât de departe de realitate, căci vedem în Evanghelie mulți farisei mulțumiți și siguri de ei înșiși, care Îl atacă pe Iisus Hristos, și câțiva vameși care se convertesc (cum este Zaheu vameșul, sau poate chiar Matei, care era un perceptor pe nume Levi, chemat de Iisus Hristos). Fraza de la urmă este cu adevărat un cuvânt dumnezeiesc, un logion, o lege duhovnicească: „Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
sa. Fariseii erau credincioșii nelipsiți de la Templu; saducheii erau aristocrații, sacerdoții timpului; cărturarii erau înțelepții poporului; zeloții erau o grupare de politicieni credincioși, care lupta pentru dezrobirea poporului de sub romani; esenienii erau un fel de călugări ai timpului. Vameșii erau perceptori, slugile romanilor, care strângeau taxele imperiale impuse prin lege. Cu toate că impozitele erau stabilite de stat, ei aveau suficiente mijloace de jefuire a populației. Cei doi despre care vorbește pilda s-au urcat la Templu ca să se roage. Era timpul rugăciunii
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
atât de departe de realitate, căci vedem în Evanghelie mulți farisei mulțumiți și siguri de ei înșiși, care Îl atacă pe Iisus Hristos, și câțiva vameși care se convertesc (cum este Zaheu vameșul, sau poate chiar Matei, care era un perceptor pe nume Levi, chemat de Iisus Hristos). Fraza de la urmă este cu adevărat un cuvânt dumnezeiesc, un logion, o lege duhovnicească: „Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
sa. Fariseii erau credincioșii nelipsiți de la Templu; saducheii erau aristocrații, sacerdoții timpului; cărturarii erau înțelepții poporului; zeloții erau o grupare de politicieni credincioși, care lupta pentru dezrobirea poporului de sub romani; esenienii erau un fel de călugări ai timpului. Vameșii erau perceptori, slugile romanilor, care strângeau taxele imperiale impuse prin lege. Cu toate că impozitele erau stabilite de stat, ei aveau suficiente mijloace de jefuire a populației. Cei doi despre care vorbește pilda s-au urcat la Templu ca să se roage. Era timpul rugăciunii
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
muze și viziuni onirice. Aparent, precizez. De fapt, după cum vom vedea în continuare, taman această formație neconvențională pentru un literat îi va da lui Pena nota sa distinctă, particulară. După ce-și finalizează studiile, junele Pena obține un post de perceptor, adică de funcționar însărcinat cu colectarea taxelor. Această îndeletnicire, prea puțin populară, îl pune pe Pena în contact nemijlocit cu realitatea, în cele mai dureroase forme ale ei. Are contact direct cu cele mai sărmane pături ale populației, vede nesfârșită
ION PENA, UN AUTOR VIZIONAR DE LORENA LUPU, REVISTA ORIZONT, TIMISOARA de ION PENA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370177_a_371506]
-
de a-l face dispărut cu totul, în „fondul special (S) - interziși”, greu accesibil chiar și lectorilor de specialitate. Ion Pena a avut o viață scurtă. 33 de ani. A scris când și cum a putut, printre obligațiile muncii de perceptor. A publicat poeme în reviste literare locale, dar și în importante titluri bucureștene, cum ar fi „Universul literar”, „Prepoem”, „Păcală”, „Vremea” sau „Epigrama”. A stârnit hohote de râs cu epigramele cu care înfiera viciile, tarele de caracter și lipsa de
ION PENA, UN AUTOR VIZIONAR DE LORENA LUPU, REVISTA ORIZONT, TIMISOARA de ION PENA în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370177_a_371506]
-
spun a blestemului. Ca prim născut, a avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani, fiind al cincelea copil, din cei șapte, pe care părinții l-au pierdut in timpul vieții. Trebuind să-si onoreze funcția de perceptor, nu tocmai populară, Ion Pena a fost scriitor cu normă redusă, scria printre picături. Mai mult, fiind ... Citește mai mult Ion Pena, scriitorul interzisn. 25 august 1911, comuna Belitori, azi Troianul, Teleorman - d. 29 iulie 1944, Alba Iulia. Perceptorul-scriitor, alaturi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
spun a blestemului. Ca prim născut, a avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani, fiind al cincelea copil, din cei șapte, pe care părinții l-au pierdut in timpul vieții.Trebuind să-si onoreze funcția de perceptor, nu tocmai populară, Ion Pena a fost scriitor cu normă redusă, scria printre picături. Mai mult, fiind ... Abonare la articolele scrise de ion pena
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]