233 matches
-
aburit Să privesc afară, Să văd drumu-nzăpezit Și fulgii cum zboară. Mare a fost surpriza mea, Privind spre ogradă, Să văd proaspăt înălțat Un om de zăpadă! Avea ochii din tăciuni Și pe cap o oală Iar din câlți avea perciuni Mâzgăliți cu smoală. Un ardei în loc de nas Roșu ca mărgica Și să-l sprijine la pas Avea măturica. Tata, mândru făurar Mă chema-n ogradă Să-mi ofere mie-n dar Omul de zăpadă! Ei, ce spuneți acum? V-am
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
aburit Să privesc afară, Să văd drumu-nzăpezit Și fulgii cum zboară. Mare a fost surpriza mea, Privind spre ogradă, Să văd proaspăt înălțat Un om de zăpadă! Avea ochii din tăciuni Și pe cap o oală Iar din câlți avea perciuni Mâzgăliți cu smoală. Un ardei în loc de nas Roșu ca mărgica Și să-l sprijine la pas Avea măturica. Tata, mândru făurar Mă chema-n ogradă Să-mi ofere mie-n dar Omul de zăpadă! (Din volumul "Captiv pe tărâmul copilăriei
D ALE IERNII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363267_a_364596]
-
pe piept și pe umeri, ochii săi mici, apropiați, căutau sfredelitori de sub sprâncenele stufoase, ridicate mefistofelic în sus către tâmple. Își proteja de soare capul pleșuv cu o batistă înnodată la cele patru colțuri, de sub care i se iveau niște perciuni zburliți cu părul cărunt. Mâna lui păstra umiditatea vâscoasă a unei băuturi răcoritoare, cumpărată cu puțin timp în urmă la automatul din vecinătate, cu toate că și-o ștersese, înainte de a mi-o întinde, de turul șortului. Apoi se așezase gemând lângă
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
Îl admirați pe Elvis Presley. Cum ați devenit impersonatorul acestuia. Mi se pare destul de greu, mai ales ca sunt o mulțime de imitatori ieftini, care cad în latura ridicolului, crezând că dacă își vopsesc părul în negru și își lasă perciunii „până la brâu”... vor cânta ca „The King of Rock and Roll”! Ce va determinat să deveniți un impersonator al acestuia? Pr. Antoniu PETRESCU: O întâmplare deosebită din acea perioadă de căutări și zbucium sufletesc ale adolescenței m-a făcut să
INTERVIU CU PĂRINTELE ANTONIU PETRESCU ALIAS DON ELVIS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349606_a_350935]
-
știau de unde. -Da ce-s alea pițule, bre? s-a interesat Culiță. - Bani vechi, bre, l-a imitat Klesch. Bani de ăia, de altădată. - Și te-a bătut? - Da, pe mine și pe încă vreo doi, ne-a tras de perciuni și ne-a pus să stăm în genunchi în sacristie și să spunem de o mie de ori Tatăl nostru. Asta până când a venit bunicul după mine. Și când a auzit ce-am făcut, mi-a mai bușit și el vreo
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
să coboare însuși Mahomed pe scări de mătase de pe pereții lor. Două mari policandre arcuiau peste sală cu brațele lor întoase spre tavan și luminau a giorno sala... Opulența se lăfăia și pe mese, iar de jur-împrejur burghezia, bărbați cu perciuni și bărbi și femei elegante dar ofuscate, vorbeau, râdeau, spuneau sau priveau prin lornioane câte-o pereche care se dădea-n spectacol. Erau scene grotești ca într-un carnaval de prost gust. Ce căuta el aici în această lume? Și
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Și sunt frumoase visele tale?... Privi din nou pe fereastră cerul. Cerul acesta îngrădit de un dreptunghi de fereastră. “Orice poate fi îngrădit; până și cerul!...” Fratele ei intră trântind ușa: - Marina, uite în ce fel m-am tuns! Bretonul, perciunii tăiați deosebit îi atenuează ascuțimile capului. Îi place dar azi vrea să fie rea: - La capul tău pătrat nimic nu merge! „Nu e vina lui că are cap pătrat... „ Totuși ea aleargă în baie pentru a se privi în voie
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
pe coji de nucă. Și... astfel învățam de teamă... nu din conștiință! Dar învățam! La ciclul primar am avut profesor de limba și literatura română pe domnul Mușulescu. Un bărbat frumos și exigent. Când nu știam lecția ne trăgea de perciuni, spunând: „Tătarule nu ai învățat!”. Dovadă că se făcea carte în școlile primare și în liceul din Drăgășani este faptul că mulți dintre foștii mei colegi de clasă au ajuns mari personalități, precum: Radu Vasile, fost prim-ministru al României
GEORGE ROCA-INTERVIU CU SCRIITORUL AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361458_a_362787]
-
prăbușit. Ajunsese la capătul puterilor. Respira greu și avea senzația că se sufocă din lipsă de aer. Își amintește doar că soldatul acela a salvat-o și nu-l poate uita nici acum, după atâția ani. Nu-i poate uita perciunii albi, petlițele roșii și fața trecută de tinerețe, cu riduri, bătută de soare și vânt, ca a unui marinar. Ca prin vis rememora crâmpeie din tot ce s-a întâmplat astfel că se văzu trasă cu forța de o mână
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351448_a_352777]
-
se folosi apelativul cu iz sexual, l-a trimis în născătoare coanei preotese, mama dumnealui, pentru că la biserică el nu mai vine. Și a mai fost cearta cu preotul care la ora de Religie i-a smuls niște fire din perciunii fratelui meu mai mare, care nu învățase Crezul. Tata i-a smuls și el peri din perciunii preotului pe care l-a îmbrâncit în Pârâul Todiroaia, fiindcă părintele nu a putut spune ,la comandă, Plugușorul. Cantorul, adică dascălul de la biserică
IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354954_a_356283]
-
biserică el nu mai vine. Și a mai fost cearta cu preotul care la ora de Religie i-a smuls niște fire din perciunii fratelui meu mai mare, care nu învățase Crezul. Tata i-a smuls și el peri din perciunii preotului pe care l-a îmbrâncit în Pârâul Todiroaia, fiindcă părintele nu a putut spune ,la comandă, Plugușorul. Cantorul, adică dascălul de la biserică, locuia mai sus de noi și nu refuza un pahar de țuică. Tata l-a rugat să
IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354954_a_356283]
-
pe coji de nucă. Și... astfel învățam de teamă... nu din conștiință! Dar învățam! La ciclul primar am avut profesor de limba și literatura română pe domnul Mușulescu. Un bărbat frumos și exigent. Când nu știam lecția ne trăgea de perciuni, spunând: „Tătarule nu ai învățat!”. Dovadă că se făcea carte în școlile primare și în liceul din Drăgășani este faptul că mulți dintre foștii mei colegi de clasă au ajuns mari personalități, precum: Radu Vasile, fost prim-ministru al României
TAINA SCRISULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355022_a_356351]
-
pe coji de nucă. Și... astfel învățam de teamă... nu din conștiință! Dar învățam! La ciclul primar am avut profesor de limba și literatura română pe domnul Mușulescu. Un bărbat frumos și exigent. Când nu știam lecția ne trăgea de perciuni, spunând: „Tătarule nu ai învățat!”. Dovadă că se făcea carte în școlile primare și în liceul din Drăgășani este faptul că mulți dintre foștii mei colegi de clasă au ajuns mari personalități, precum: Radu Vasile, fost prim-ministru al României
TAINA SCRISULUI (21) – SCOTOCIND PRIN LADA CU AMINTIRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355033_a_356362]
-
pe coji de nucă. Și... astfel învățam de teamă... nu din conștiință! Dar învățam! La ciclul primar am avut profesor de limba și literatura română pe domnul Mușulescu. Un bărbat frumos și exigent. Când nu știam lecția ne trăgea de perciuni, spunând: „Tătarule nu ai învățat!”. Dovadă că se făcea carte în școlile primare și în liceul din Drăgășani este faptul că mulți dintre foștii mei colegi de clasă au ajuns mari personalități, precum: Radu Vasile, fost prim-ministru al României
SCOTOCIND PRIN LADA DE AMINTIRI CU AL.FLORIN ŢENE, PREŞEDINTELE LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI, MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÂNO-AMERICANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 824 din 03 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346042_a_347371]
-
Ina se uită pe furiș la Teo în timp ce îi îmbia să servească. Era un bărbat înalt, la 1, 80 m, arăta destul de bine. Avea ochii verzi, sprâncene stufoase, o frunte lată, părul pieptănat într-o parte, puțin lung și cu perciuni, a' la Elvis Presley, un nas potrivit, o gură cu buze subțiri și o dantură frumoasă. Chiar îl plăcea și se gândea cum de nu-l observase până atunci că o privea ostentativ, de pe balconul lui. - Nu erai interesată de
CUNOŞTINŢE (CAPITOL DE ROMAN) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352646_a_353975]
-
Îl admirați pe Elvis Presley. Cum ați devenit impersonatorul acestuia. Mi se pare destul de greu, mai ales ca sunt o mulțime de imitatori ieftini, care cad în latura ridicolului, crezând că dacă își vopsesc părul în negru și își lasă perciunii „până la brâu”... vor cânta ca „The King of Rock and Roll”! Ce va determinat să deveniți un impersonator al acestuia? Pr. Antoniu PETRESCU: O întâmplare deosebită din acea perioadă de căutări și zbucium sufletesc ale adolescenței m-a făcut să
INTERVIU CU PĂRINTELE ANTONIU PETRESCU ALIAS DON ELVIS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357955_a_359284]
-
a decedat. Poetul simte mirosul abisului La marginea scrisului Și totuși, mândru fiind de umilirea mea, eram un condamnat trăind cu o para, cu un poem alături, pe-o mare de minciuni, cu stropii urii-n valuri sărindu-mi în perciuni. Și am tot mers nainte, ca Noah și Columb, într-un târziu găsindu-mi sipetul - aur scump, acea înțelepciune cu care nu te naști să nu fiu nici prea mândru și să nu fiu nici laș. Cândva credeam că poeții
DESNUDA de BORIS MEHR în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357670_a_358999]
-
Să privesc afară Să văd drum înzăpezit Și fulgii cum zboară. Mare a fost surpriza mea Privind spre ogradă Să văd proaspăt înălțat Un om de zăpadă! Avea ochii din tăciuni Și pe cap o oală Iar din câlți avea perciuni Mâzgăliți cu smoală. Un ardei în loc de nas Roșu ca mărgica Și să-l sprijine la pas Avea măturica. Tata, mândru făurar Mă chema-n ogradă Să-mi ofere mie-n dar Omul de zăpadă! Referință Bibliografică: OMUL DE ZĂPADĂ / Marian
OMUL DE ZĂPADĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358909_a_360238]
-
pe coji de nucă. Și... astfel învățam de teamă... nu din conștiință! Dar învățam! La ciclul primar am avut profesor de limba și literatura română pe domnul Mușulescu. Un bărbat frumos și exigent. Când nu știam lecția ne trăgea de perciuni, spunând: „Tătarule nu ai învățat!”. Dovadă că se făcea carte în școlile primare și în liceul din Drăgășani este faptul că mulți dintre foștii mei colegi de clasă au ajuns mari personalități, precum: Radu Vasile, fost prim-ministru al României
GEORGE ROCA, INTERVIU CU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358880_a_360209]
-
ca un bunic (socotesc acum și îmi dau seama că atunci avea 77 de ani). Eu nu mi-am cunoscut bunicii, ambii au murit când eram eu foarte mică. Venea deci, spre mine, un bunic cu părul alb și cu perciuni. Când m-a văzut, mi-a zâmbit. „Pe cine căutați?” „Pe Domnul Profesor.” „Haideți înăutru!” Și mi-a zâmbit cum numai un bunic o poate face. Domnul Profesor a intrat primul în cabinet, eu - după el. Cabinetul era, de fapt
Jurnalul suferinței. Bunicul cu halat alb care i-a dat de cap durerii mele () [Corola-blog/BlogPost/338465_a_339794]
-
sabatic ca să mă vindec de oboseală, dar durerea mi-a trecut - fără pastile - din prima lună de odihnă. În seara asta l-am revăzut pe Domnul Profesor. Dar nu la Bagdasar Arseni, ci într-o poză pe Facebook. Bunicul cu perciuni era în metrou, cu o pungă în mâini. Și mi-am dat seama, după 6 ani, că eu nu i-am zis nici până astăzi „Mulțumesc” acestui om. Domnul Profesor - academician profesor doctor - este Leon Dănăilă, unul dintre cei mai
Jurnalul suferinței. Bunicul cu halat alb care i-a dat de cap durerii mele () [Corola-blog/BlogPost/338465_a_339794]
-
despre aceasta...” În Italia la Byron veni Thomas Moore. Byron l-a primit binevoitor, vesel, dar era atât de îmbătrânit, încât Moore a rămas uluit. Byron pierduse din acea inspirație care îl deosebea anterior atât demult de ceilalți. Își lăsase perciune (așa voia Teresa), zicându-i că astfel capul lui seamănă cu al muzicanților. Purta plete, ce-i cădeau peste gât, conferindu-i înfățișarea de om străin. Era la fel de frumos, deși fața trecuse prin aceeași evoluție ca și poezia sa. Avea
RELIGIA DRAGOSTEI. (1) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342044_a_343373]
-
romani, și nimeni din neamurile voastre nu-și amintește să fi vorbit o altă limbă decât cea română. S-a ajuns să se creadă că romii sunt evrei și să aibe pretenții la Țara Sfântă. Păi ce, vorbim idish, avem perciuni, avem Tora? Nu domnule, noi la carte spunem pushtik, exact ca în India. Cartea noastră nu este Torah. Noi și evreii am suferit la Auschwitz, dar să avem pretenții la Israel, că sanki noi suntem unul din triburile pierdute ale
KASHTALEII, VĂTAFII NEO-MEDIEVALI AI ȚIGANILOR de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343915_a_345244]
-
fiecare vineri gustam anafura trupului tău cu clinchet de post. * Inima ierbii murise pe buzele ciutei. Pădurea sta ascunsă după draperia lunii. * Dimineața părea o femeie cu trupul umezit de roua culcată-n poala cerului. * Oasele fluturilor lovesc florile cu perciunii străzii, când dimineața se furișează în patul tău lipsit de maniere. * Eu am venit să mă rog. Diavolul trage cu urechea, certând lacrima apusă pe trupul icoanei. * Un ciob al ecoului tău, în mine spart, alerga proaspăt, fără glas, în
CONFESIUNI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343184_a_344513]
-
din semințele celui mâncat de mine prin clasa a patra spațiul era gol între bloc și iarbă pasul meu juca fotbal cu bulgării de pământ pământ argilos bogat a lăsat mărul să crească acum întrece umbra blocului o ia de perciuni și îi povestește cum e cu anotimpurile umbra se vrea și ea copac nu poate explicația există fiecare caută în buzunarul lui Dumnezeu soarele luna râde în halou e alb pe masa principiilor tăblia ascunsă privirilor e neagră praful de pe
MĂR ÎMBOBOCIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345902_a_347231]