7,336 matches
-
lumii îmi citesc cuiele care mi-au lăsat sîngele pe pietre, pietrele vorbesc între ele cu sîngele meu pe pielea lor foșnitoare, toată ziua este un așternut gol și pustiu ca mesele unui restaurant prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat, toată ziua este un taler pe care cad bănuții de bronz ai mirelui, frunze pe care nu le mai calcă nimeni în picioare, la rîndul ei crucea iese din mine și se așează
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
sperie. Văzul, mirosul, auzul nu se pot dezlipi de materie atât de ușor. Cum nu poți desprinde ploaia de nor. Îți prețuiesc devoțiunea, ba chiar îți rămân dator cu... Dar... Dar bufnița, fâl-fâl! se izbea de sticla ferestrei, fâl-fâl! de perdea, de clanța ușii, de tavan. O, scapă acum, scapă acum, scapă acum de animalul uman! Te vei întoarce la clipa nașterii tale, pe circumferință. Vei reveni la feericele grădini prenatale. Ușor și-aproape în neștiință. În locul unde vreau să te
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
alcoolică, hoață, batjocoritoare, ucigașă, blândă lățoasă, înstelată cu coji de semințe, cu sânii pe burtă, cu sfârcuri celeste, perplexă, trecătoare și eternă, fidelă sieși Dar nu numai atât, doamnelor și domnilor, acest palid cetățean se întorcea acasă numai noaptea, trăgea perdelele și la lumina lămpii arzânde scria, scria și scria îngrozitor de puțin, aproape nimic, un detaliu al nimicului, o lipsă de scris, o destructurare, un plâns îngropat într-un mâl de carbon încât suntem nevoiți să-nvățăm să citim cum moartea
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
lucrurile lăsate de wasil și marie hella și johann în devălmășie în podul de deasupra atelierului. se ghemuiește lângă cufărul cu mânere și colțare din alamă. împinge cu tălpile șanurile pentru cizme și suportul pentru pălării. strânge în jurul ei o perdea și rochia din catifea ciuruită de molii. ca de fiecare dată i se face sete și frig. încearcă să-și urmărească din priviri piezișe corpul îndoit cum face olena. ca o femeie bătrână. ca un animal în așteptarea loviturii. simte
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
Doina Ruști Drept în față, prin geamul curat ca lacrima, se vedeau scalpurile atârnate pe o prăjină. Nane ridică puțin perdeaua, încercând să vadă dincolo de părul care părea smuls în mare grabă și pus la uscat. Erau cinci peruci negre, blonde și castanii, iar printre ele se zărea profilul zâmbitor al peruchierului. De la Sf. Nicolae, după înscăunarea lui Hangerli, Hanul Șerban
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
după înscăunarea lui Hangerli, Hanul Șerban Vodă se umpluse de prăvălii noi. Dar dintre toate, nu stârnise senzație decât această perucherie, a unui român din Meglen, pe care nimeni nu-l mai văzuse până atunci. Nane tocmai voia să lase perdeaua și să-și vadă de ale lui, când de sub coloanele spițeriei își făcu apariția o pocitanie scundă, cu un capișon din piele neagră, tras până la sprâncene, un fel de tichie atât de umflată încât s-ar fi putut ascunde sub
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Emil Brumaru Pluteam în basmul nostru fericiți, Dar au venit amurguri reci cu cețuri grele, Pe geamuri dalbe s-au tras lungi perdele, Piticii n-au mai fost de elfi vicleni momiți Să fugă halandala printre ciupercuțe Iscate de sub frunze vechi sau chiar din scorburi, Balaurii învinși de fel de fel de morburi Nu mai făceau cu capetele tandre huțe Spre-a legăna
Pluteam în basmul nostru fericiți (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7175_a_8500]
-
vină cel de deasupra și să-mi reteze mâinile - din ele va crește muzica înaltelor sfere: strig până când îmi voi pune capăt! să vină cel de deasupra și să-mi bea sângele - din el va țâșni fulgerul care să rupă perdeaua din lăuntrul lumii! strig până când îmi voi pune capăt! 25. să vină și să-mi zdrobească gândirea - din ea va crește un rug neclintit, cuvântând cel din urmă poem: strig până când îmi voi pune capăt! 26. Și din icoana în
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
mă duc sfios la școală Spre-o profă de română ideală, Care predă "adverbu'"-n pielea goală? Chipiul cefere, frageda haltă Răsfrîntă-n zori în cea mai pură baltă De pe-un peron cu semafor, cișmeaua, Mama-n capot, ascunsă de perdeaua De la etaj, pîndind, în coate, trenul, Fără chiloții roz, fără sutienul Ce-mi fascinau copilăria dulce În dup-amiezele eterne și năuce? Ce-mi va aduce Moș Crăciun, ce-mi va aduce???
Ce-o să-mi aducă oare Moș Crăciun? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7754_a_9079]
-
mai spui Ce să mai spui cum să mai ascunzi somnul în spatele pupilelor să-ți pipăi mintea ca pe-un obiect să lipești abțibilduri pe sclipirile muntelui nădăjduind să-l ascunzi să-ți dai obrazul la o parte ca o perdea ca să fie totuși pînă la urmă vizibilă Lumea. Semn de carte Îngălbenind cu anii cum pielea unui bătrîn oglinda. Vacanță Acest mers migălos țesut din furnici aceste lacrimi pentru care-n cele din urmă-ai fost plătit aceste nume ca
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
și cu mine în cel drept drept în inimă pumnii ei se potrivesc așa cum ar scrie în instrucțiunile de asamblare în spațiul până acum numai croncănituri unde aruncam c-o ușurință mincinoasă ceea ce nici măcar nu-ncepuse de-acolo iese de după perdea mezina ursitoare toată-mpăienjenită cu nelipsitul cadou din ghinioane dezamorsate și mai nimic pe drumul care-aduce ne trezim într-un berlin la pământ sub degetele noastre-amestecate în afacerile micilor fusuri dă colțul ierbii (ea e iarba și descoperă cel de-al
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
cal de febră cabotin galopând câmpiile melodiei de porc-trandafir de ningea din cărți de jos în sus praful experienței de viață Dragă moarte noaptea pe la trei jumate nu-mi găsesc ochelarii pipăi toată camera toată casa cumva ajung la fereastră perdelele par ude de sărut nu aprind lumina iau o carte și mă așez pe marginea patului transpirația mea miroase a lut cartea miroase a clei de oase mă gândesc la conținutul vieții mele mă gândesc la conținutul acestei cărți deschid
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
Emil Brumaru Nu e un flutur viața mea, nu e-o fîntînă Ce-ți iese-n cale... sau îl prinzi în mînă, Ștergîndu-i praful parfumat de Dumnezeu. Mi-e sufletul din ce în ce mai greu, Trist atîrnînd ca o perdea în geam, Luîndu-mi și lumina ce-o mai am. De-aceea îngerii, pe toți, îi caut, Ademenindu-i la acordeon, la flaut, La muzicuța cu buton, la clavecin, În dimineața-n care mă închin, Îngenunchind, la trupul tău divin De
Nu e flutur viața mea... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7991_a_9316]
-
O rază de lumină, numai una, Răsfrîntă în oglindă, lîngă pat, Trezind roua din preș, crăpînd căpșuna Îmbrobonată, printre struguri, pe o tavă Uitată din greșeală pe podele, Un vechi dulap suind lin clipa-n slavă, Un ciucur atîrnînd de la perdele, Parcă-nmuiat, bun zahăr candel tare, De gura mea voioasă de copil, Ca să pricep că ai sosit tiptil, Îngere Mare...
îngerul Mare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8027_a_9352]
-
sus, dintr-un camion prea plin și prea vechi ca să mai meargă, vreodată, pe lumină. Era senin ca în sticlele de lângă un cadavru de pământ scufundat la prima zăpadă: copiii învățau să citească pe păsări negre și mici, prin praful perdelelor împietrite de frica vreunui autobuz plin. Apa începea să curgă încet, după câteva zile în care viața rufelor nu mai fusese dată afară, să se albească și să devină suflet peste noapte. Lumea înnegrită până atunci se decolora trecând, fără
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
zahărul de pe fundul ceștilor de cafea, păsările uitate odată cu anii domniei: vara murise tânără și blândă, chiar dacă plopii nu plecaseră nici măcar o zi de la hotarele viei. Oamenii așterneau pe jos batiste albe, să treacă iarna drumul abrupt și cenușiu al perdelelor. Rămas singur, câmpul se uita în sus, la blocuri, după ce pierduse totul peste noapte, într-o gară ce-și împleticea zugravii în ecranele jocurilor: nu mai avea pentru cine să urce în apartamentul rece de o săptămână, de la ultimul etaj
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
Emil Brumaru Atît aș vrea: un înger ce-mi șoptește Că lucrurile-s coapte în amurg. Iau cana-n mînă, roua-n ea mustește, Perdelele în ciucuri fragezi curg, Dulapul poartă-n rafturi omizi crude Ce bat mătasea în mătănii moi, Desprins de fluturi, sufletul s-aude Cum pîlpîie nedumerit apoi; Și iar adorm, în așternut cu vîntul, Izvoare tolonite albe-n prund; Atît aș
Atît aș vrea: un înger ce-mi șoptește... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8307_a_9632]
-
restricții, care nu priesc investițiilor. Dar au nevoie de noi, vedeți, au nevoie de noi. Și parola liberalilor, „prin noi înșine“, e în acest sens doar o dorință. În sufrageria mai luminoasă, legată de salon printr-un vestibul, curentul umfla perdelele albe ale ușii dinspre terasă. Herr Schachter îl servi pe tata-mare cu țigări dintr-o tabacheră de argint, el însuși își luă un trabuc dintr-un etui și-i tăie capul cu un cuțitaș. Se pălăvrăgește întruna, se iscă zvonuri
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
și apar dinții, strălucitori, în mijlocul buzelor - tot așa farfuriile și vaza, în mijlocul ușii. Obiectelor le plăcea să fie atinse de niște mâini grijulii, iar, ca să le fie bine, trebuiau apreciate. De asta nu se plictisea niciodată. Ceasornicul, scaunul, masa, jacheta, perdeaua îi săreau în ochi, ca și cum ar fi chemat-o: Ai văzut cum m-am umplut de praf, îmi pierd lustrul, m-am boțit, mi-a căzut nasturele, s-a dus un fir. Era tot timpul ocupată, obiectele îi dădeau de
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
dulap. După cină, făceam o partidă de biliard cu fiica lui. existau saloane de biliard pe vremea aceea pe când bunicul, cu uniformă de cadet al Școlii de Război, făcea de strajă, plin de speranțe, pe sub ferestre. Bunica zicea că dădea perdelele la o parte cu tacul pentru ca el s-o poată vedea. Nu l-am văzut pe bunicul în uniformă: purta de obicei o vestă lungă de lână și citea ziarul pe balcon. Întotdeauna mi-l aduc aminte citind ziarul pe
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
și strada a dispărut. Dar fetița rămâne blondă, cu ochii umezi și rochița albă. Nici unul dintre ei nu zâmbește, nu se aud bile de biliard la catul de sus, nu mai sunt cadeți sub fereastră, nici tacul nu mai dă perdeaua la o parte. Îmi vine greu să mi-l închipui pe bunicul spunându-i vorbe dulci, lăsând deoparte ziarul și ieșind din furtuna cu tunete pentru a-i face curte. Zâmbetul forțat al femeii se estompează. Peste câteva luni, probabil
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
zi care i se întipărise cu precădere în minte. Așa încît s-a rezemat de stejar, a început să despice cojile umede ale arahidelor și să-și vîre miezul cărnos în gură, în timp ce-i istorisea orbului povestea lui, începînd cu perdeaua de ceață care se destrămase în dimineața aceea, dînd la iveală o oaste numeroasă ce mărșăluia pe deal în sus, către un zid de piatră, și un drum înfundat, din spatele zidului. Regimentul lui Inman a fost trimis să se alăture
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
simplă se dovedește doar o mască a ireductibilului misterios. Bardul intuiește labirinticele căi dintre aparența și esența fenomenelor, cu atît mai tulburătoare cu cît ele aparțin zonei abandonate, perimate: „Iubito din bucătăria noastră dispare treptat/ mirosul metafizic al legumelor însăși perdeaua/ asistă atentă la transformările umbrelor calme/ persistă pretutindeni un gust de sare umedă/ se întunecă pîinea frumoasă a zilelor/ iar peștele verii bolește în fîntîna din cer/ auzi cum clopoțeii de lemn pe sfori de vînt/ anunță o trecere și
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
despre cine putea fi vorba. Mitică se executase prompt rostind un nume greu de pronunțat. Bucureștenul îl pusese să-l repete... Vidri...Vidri... Cărăuțeanu îl ajută precizând: Vidri-miloiu. Da, așa parcă-l chema, încuviințase gazda. Într-adevăr, curios nume... Dând perdeaua la o parte, el păși în odaie și o anunță pe Sisi că venise la mare, la băi, și Pompi... cum îi ziceau ei lui Pompilian Vidrimiloiu, superiorul lui, șeful de organizație, binecunoscutul profesor în teologie... Daaaa? se răsuci ea
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
pușcărie - mama - fiică de "exploatatori" din Râmnic. Denunțuri peste denunțuri soseau la teatru ca și cum cel ce le trimitea nu ostenea în a murdări și a pune piedici lui Mihai Berechet. "Cât de ușor e să vrei să distrugi, ascuns după perdelele groase ale minciunii, căutând în propriul tău întuneric întunericul pe care vrei să-l azvârli în viața altora! Peste vreo douăzeci de ani urma să aflu cine le scrisese..." Lui Mihai Berechet i se înscenează și un Ťproces publicť pentru
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]