337 matches
-
abate, mă depart de Diogene și mă apropiu de Lucullus; așa-mi place a vorbi de gustul mîncărilor" (Scr. VIII, ianuarie 1839), scria el la primul său voiaj italian. E curioasă, la un tînăr de 20 de ani, absența din Peregrin... a oricărei pasiuni erotice, a oricărui impuls sentimental. La vîrsta de 17 ani, fugind noaptea ca un hoț din satul său, adolescentul are un gînd duios pentru iubita lui Chirica, dar blînda Chirica e curînd uitată și nu va mai
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
de ruși îi este milă, deoarece n-a văzut niciodată un popor mai bun și mai blînd supus unui despotism mai nemilos. Cea mai înaltă cotă de europeanism o atinge Codru Drăgușanu cînd vorbește chiar despre români: scrisorile XI-XIII din Peregrin... cuprind o surprinzător de exactă radiografie a Valahiei de la 1840, a trăsăturilor proprii societății românești din toate timpurile. Vorbind despre români ca un străin european, revoluționarul patriot de mai tîrziu își dobîndește veritabilul certificat european de maturitate. Revine în cele
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
nu se mai putea despărți, și își încheie aici periplul. Iubirea conștientă pentru Franța îi marchează psihologia. Ca și ceilalți pașoptiști, autorul face o fixație franceză, dar asupra unei Franțe trăite în imediat, nu învățate din cărți. Cînd, în finalul Peregrinului..., autorul ridică încă un elogiu (al cîtelea?) aceleiași Franțe, la concluziile sale putea subscrie o întreagă generație de scriitori și de oameni politici: "O singură ginte în lume cere și merită stima și gratitudinea noastră. Aceasta este națiunea franceză, care
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
marilor capitale europene. Spre deosebire însă de toți acei Rastignac, străluciți și după aceea dispăruți fără urmă, ardeleanul nostru nu a ajuns doar în vîrful piramidei europene, ci a și lăsat un text pe măsură, jurnalul indirect al devenirii sale, Peregrinul transilvan. Ca proiect scriptic și ca stil, el rămîne unic nu doar în romantismul românesc, ci și în întreaga noastră literatură.
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
să le descifrez, să le pun în lumină, să recompun de unul singur vasul, întregul. Ce lipsește, lipsește, rămâne pată albă ca-n vechile manuscrise într-un fel de limbă coptă (limba memoriei mele, o limbă pentru un unic vorbitor!...). Peregrin prin trecutul meu, peregrin cucerit de acest drum care se făurește pe măsură ce înaintez pe el, caut migălos pepitele de aur din memorie, mierea strălucind în unghere umbrite, lumina incomparabilă ce așteaptă uitată în creierul meu". Mai mult însă decât o
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
le pun în lumină, să recompun de unul singur vasul, întregul. Ce lipsește, lipsește, rămâne pată albă ca-n vechile manuscrise într-un fel de limbă coptă (limba memoriei mele, o limbă pentru un unic vorbitor!...). Peregrin prin trecutul meu, peregrin cucerit de acest drum care se făurește pe măsură ce înaintez pe el, caut migălos pepitele de aur din memorie, mierea strălucind în unghere umbrite, lumina incomparabilă ce așteaptă uitată în creierul meu". Mai mult însă decât o "căutare a timpului pierdut
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
puțin probabil să se mai întâmple, să pot spune că limba mea maternă este aceea în care doresc să scriu, iar patria mea este „rotundul lumii”, în căutarea căruia a plecat, cu un secol și jumătate înainte, Ion Codru-Drăgușanu, autorul Peregrinului transilvan.
Ce este exilul? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5461_a_6786]
-
a-i apuca-o dai de ceva demn de văzut, de admirat, de savurat. Cu gândul la peregrinări în timp și spațiu, mă trezesc regretând că scriitorul acesta de mare talent n-a lăsat pagini confesive, memorialistice, mărturii ale unui peregrin prin lumea în care i-a fost dat să hălăduiască, despre oamenii printre care a trăit și poate despre sine. Dar îmi dau deodată seama că aceasta i-ar fi fost cu neputință. Nu stilistic, literar cu neputință, doar cel
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
și asupra dicției imnifore a reveriei. Nu s-ar putea zice că Ion Horea n-a făcut exerciții de exorcizare a acestei identități, dar tot ce i-a ieșit, până la urmă, a fost o simplă transpunere ardelenească a sufletului pillatian peregrin. Un Pillat de Ardeal, acesta e, în esență, Ion Horea." De mirare doar că măcar câteva rânduri din pasajul acesta n-au trecut pe ultima copertă a Căii Târgului, apărută nu demult. Probabil pentru că aici direcțiilor de evoluție trasate exact
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
și asupra dicției imnifore a reveriei. Nu s-ar putea zice că Ion Horea n-a făcut exerciții de exorcizare a acestei identități, dar tot ce i-a ieșit, până la urmă, a fost o simplă transpunere ardelenească a sufletului pillatian peregrin. Un Pillat de Ardeal, acesta e, în esență, Ion Horea”. Caligrafii ale avatarurilor memoriei sunt poemele lui Ion Horea, transcrieri suave ale neliniștilor și avânturilor eului, pe urmele unei tradiții transilvane bine precizate, fapt observat de I. Negoițescu: „Ion Horea
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
iubita din copilărie - acum femeie măritată - sugerîndu-i acesteia că o vede pentru ultima oară (Floricica); oamenii care, în prima parte a cărții, populau paginile se răresc, se fac tot mai puțini, devenind simple umbre ocazionale; ultimul om întîlnit, înainte ca peregrinul să se cufunde în pustietatea necunoscută, este o făptură simbolică, un călugăr, întruchipare a singurătății monahale, Părintele Ghermănuță; despărțindu-se de acesta la poarta schitului Nichit, Hogaș își ia într-un fel adio de la întreaga umanitate. Aluzii la acest viitor
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
Valko devine războinicul, singurul posesor al unui cuțit, iar Mr. Smith un fel de bătrân al tribului a cărui înțelepciune este făcută din experiență, inteligență, scepticism și mizantropie. Chiar dacă există tentația canibalismului, chiar dacă epuizarea îi ucide pe o parte dintre peregrini, umanitatea este conservată miraculos în interiorul acestui mic grup unde tensiunile își fac apariția, fără a fi niciodată ideologice. Regizorul lui Master and Commander (2003) își joacă la două capte epopeea pedestră. Pe de o parte lupta pentru supraviețuire elimină reflecțiile
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
Constantin Eretescu Acum aproape un secol și jumătate, mai exact în anul 1863, apărea la Timișoara, - la vremea aceea centrul provinciei habsburgice Temescher Banat -, o carte de cântece semnată de un anume Treufest Peregrin. Era o colecție de cântece ale multor națiuni care conviețuiau în acel oraș cosmopolit. în traducere românească, titlul suna astfel: Carte bănățeană de cântece în succesiune variată. Culegere de cântece populare și de societate, germane, maghiare, românești, sârbești, croate, slavone
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
lui Gottfried Habenicht, cunoscut etnomuzicolog german de origine română și a lui Ion Taloș, autor al unor lucrări importante în domeniul folclorului literar, a apărut la Cluj, în editura Argonaut, partea de cântece românești a colecției originale. din colecția Treufest Peregrin, cuprinde o varietate neașteptată de texte poetice aflate în circulație orală în mediul urban al românilor bănățeni și oferă imaginea intereselor culturale ale unei populații citadine, situate, în acel moment al istoriei, în afara teritoriului național. Repertoriul cântăreților timișoreni includea piese
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
Căci pe româna națiune/ O duseși la periciune./ Nu privi la apăsare,/ Ci scapă de subjugare,/ Refren: Măi române, măi." "Deșteaptă-te române" era un alt cântec cu circulație intensă în zonă, inclus și el în antologia semnată de Treufest Peregrin. Nu se știe cu exactitate până în ziua de azi cine a fost autorul lucrării. Cum numele este în mod evident un pseudonim, Gottfried Habenicht a întreprins o investigație pentru a identifica persoana care se ascunde în spatele numelui. La capătul ei
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
Caragiale, Scrisori și acte (1963), pentru că era scrisă de un cronicar pe care-l caracteriza cu adevărat acribia filologică. Editor el însuși, nu s-a scris întotdeauna doar elogios despre edițiile pe care le-a elaborat. Astfel, despre ediția sa Peregrinul transilvan a avut o "ieșire fulminantă" (expresia este a lui Cioculescu) Leca Morariu, în buletinul pe care-l scotea la Cernăuți, în care unor erori ale ediției le-a dat, spunea Cioculescu într-o scrisoare către G. T. Kirileanu, o
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
-l judec nici nu-l mustru,/ Dar nici nu-i sufăr nimănui perdaful/ C-am cultivat boema și taraful/ Din zi în zi, ci din lustru-n lustru!” în toamna anului 1988, la câteva luni după ce-mi apăruse volumul Peregrin la Ninive, am mers împreună cu Romul Munteanu și doi colegi de editură să „udăm” apariția la Casa Universitarilor din București. Pe terasa restaurantului de acolo a apărut la un moment dat Tudor George. Probabil căuta pe cineva și, negăsindu-1, a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
face precizarea de onoare că eu îi furnizasem informația, plângându-mă de situație ca unui coleg bine temperat, descoperind apariția ei în presa timpului ulterior realizării ediției (2000). Dacă ar fi singura precizare eludată dintre moravurile balcanice ale distinsului literat peregrin!?! Numai că balcanismul lui Ion Barbu din volumul său de poezii Joc secund (1930) este de substanță spirituală și nu de furtișag teritorial ori literar. (M. Coloșenco) 21 iunie 1913 Cine-i român, astăzi pleacă la război, Pleacă, precum pleacă
Debutul absolut al lui Ion Barbu by Mircea Colosenco () [Corola-journal/Memoirs/8943_a_10268]
-
răstignită lumânarea / Canonul ei e carnea ta umilă/ Un țipăt și aleargă-întunecarea Mioapa și cucernica feștilă Sfințirea untdelemnului ce arde La semnul mut al sfintei Hildegarde. în spatele oglinzii Iubindu-l pe aproapele mai are Sahara sării de la întocmire. Plinind poruncă peregrinul mire Cucernic intră la descălecare Sub șarpele Agama. Nopți cabire Ca perla traficanților pe mare Astralii corpi resping la acuplare. Pe cine terapia să-l mai mire? Din jilțul ei cât epoca de piatră Atâția morți printre streini adastă Și
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
Liceul la Bistrița. De la părinți a moștenit două calități. Meseria și drumeția. Este tinichigiu și aurar. Din mâna lui ies comori de artă între care și ibricul tronconic în care ne-a făcut cafeaua. Excelentă, jos pălăria. Drumeția adică spiritul peregrin este genetic. De îndată ce a deprins degetele cu munca de artă și capul cu înțelegere a plecat în lumea largă. Prin rezultatul muncii sale câștiga oriunde poposea mai mult decât cămătarul locului. Nu făcea nicăieri pureci. A vizitat Europa și jumătate
SI ROMII AU ŢIGANII LOR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360240_a_361569]
-
mătănii până la talpa pământului unde frânghii negre de furnici amețite sunau din surle și trambițe vestind că peste câmpie se va năpusti în curând dezlănțuită furtuna. Și totuși ne era dor de drumuri. Taina asta n-o pot ști decât peregrinii. La marginea drumului pe o cruce de brad cineva scrisese cu polen căzut de pe aripi de fluturi: „Călătorule, amân ă -ți plecarea!” Referință Bibliografică: SECETẰ / Marin Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul VI, 01 august 2016. Drepturi
SECETẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382503_a_383832]
-
sus... Atingând al șaptelea cer, Fac strune din cozile stelelor căzătoare Și acompaniat de miliarde de îngeri Cânt din tot sufletul, o odă a bucuriei. În sfârșit realizez că eu, Cu nori, soare, ploi sau eclipse, Am fost dintotdeauna un peregrin, Un rătăcit într-o lume ostilă Și care, odată ajuns Acasă Și-a redobândit identitatea pierdută De mii de ani... Nu doare desprinderea de țărână! Doare frângerea Pâinii și tescuirea Strugurelui ce-și leapădă mustul, Doare copacul ce-și plânge
VIAŢĂ TRANSFORMATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382551_a_383880]
-
Acasa > Cultural > Ecouri > NELU HUȚU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ... Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Locurile natale și ale copilăriei cântărețului prin glasul căruia au vorbit în toată a doua jumătate a
NELU HUŢU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382917_a_384246]
-
înregistrări îmbogățesc Fonoteca de Aur și ne ajută pe noi, iubitorii de folclor, să înțelegem că frumusețea oricărui act artistic vine întotdeauna, dintr-un preaplin de sensibilitate și expresivitate.” Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Nelu Huțu. Peregrin prin Letea Veche a Bacăului de-odinioară... / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NELU HUŢU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382917_a_384246]
-
lăsat cenușă, cenușa v-ar fi așteptat! Eu cred că reîntâlnirea doamnei Mitrea cu oamenii din rândurile cărora nu se poate spune că a ieșit vreodată, spre deosebire de alții, va avea deosebire de cum sunt și vor fi, alte reîntâlniri ale vremelnicilor peregrini pe esplanadele puterii! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: ELENA MITREA REÎNTÂLNIRI, JOS / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2304, Anul VII, 22 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Aurel V. Zgheran : Toate
ELENA MITREA REÎNTÂLNIRI, JOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382958_a_384287]