2,310 matches
-
aparține Anei Valkay, iar prezentatorul spectacolului va fi o glorie a baletului românesc: Francisc Valkay. Biletele au prețul de 50 000 de lei și se găsesc la Agenția Operei. S. P. Expoziție de artă, cu vânzare l Cadouri valoroase și perene În această perioadă, toate spațiile expoziționale din Timișoara sunt generoase. Secția de artă a Muzeului Banatului găzduiește Salonul de Arte Vizuale al artiștilor plastici profesioniști, iar în Sala de marmură din Castelul Huniade este deschis Salonul anual al creatorilor neprofesioniști
Agenda2003-51-03-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281846_a_283175]
-
Sărbătoarea bujorului l În luna lui Florar Bujorul, plantă perenă, cultivată pretutindeni, crește, de asemenea, în stare sălbatică (bujor de munte) în locuri ierboase, tufișuri și păduri rărite din Banat. Există, însă, și bujorul de stepă (Peonia tenuifolia), o specie postglaciară care crește doar în terenuri restrânse din anumite zone
Agenda2004-21-04-turism () [Corola-journal/Journalistic/282461_a_283790]
-
de lauri, pămîntul lumii noastre literare ar trebui să fie buric lîngă buric. În grădina Literelor, modestia și discreția sînt flori rare, parfumul lor se pierde în mirosurile stridente de buricul-pămîntului și doar timpul poate cerne fructele perisabile de cele perene. CONTRAPUNCT nr. 1-2 aduce în lumină, într-un act tîrziu de justă evaluare, un poet prea puțin cunoscut tocmai datorită personalității sale excepționale, lipsită de orice umbră de vanitate (nu și de orgoliu creator): George Almosnino (1936-1994). Antologia poemelor lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
al redobîndirii întregului refuzat: "! și senzualitatea caută eterul purificat ca un condor moartea senzualității injecție balsamică în trunchiul unei efuziuni mai generale" (Agamemnon șZileț). Însăși moartea se relativizează prin ascensiunea eliberatoare a trăirii purificate, "metafizice" , sub bolțile plenitudinii: "!nu e peren gustul cărnii/ nici inima nu e atît de/ glorioasă pe cît credeam: se/ domolește fără motiv; vorbim/ apoi de o moarte fizică oh ca/ și cum ar Exista: prin ganguri/ igrasioase temple aurii lucitori ochii/ defuncților răsar: semințe/ zadarnice pentru
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
și ultima, i. e. definitivă. Ieșită inițial de sub tipar în 1978, la Litera-n regie proprie, editură în al cărei nume se recunoștea, justificîndu-l, prin textualism, prin gramatologie, cartea încearcă să verifice acum, în anotimpul post-modern și "moale", structura "tare" (și perenă?) a unui alt canon estetic (sau, mai curînd, scriitural)". Același aer de vasalitate îl respiră reproducerea unor articole de dicționar: BOA s.m. invar. 1. Șarpe tropical, carnivor și neveninos, lung de cîțiva metri, care-și ucide prada înainte de a o
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
se stânge!". Fidel valorilor sale ce nu țin de tulbureala profană și de vremelnicie, Ion Horea nu pregetă să facă din enigma morții o obsesie a scrisului, încredințând povara atotputerniciei divine. Încă sensibil la miracolul naturii, regretând ruptura artistului de perena ofrandă germinativă, poetul nu se cruță într-un epitaf autoironic exhaustiv: "Ca un nebun/ mă-nvârt în cerc/ și-n tot ce spun/ încerc, încerc// Și-n tot ce fac/ așa rămân/ Sisif sărac,/ Sisif bătrân". Scriind sub o dublă
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
încurajeze și să stimuleze creativitatea, să incite spiritele, să creeze o atmosferă de efervescenta cultural-literară, să îngrijească fiecare sîmbure de talent (vorba lui N. Iorga), pînă va răsări, va da în floare și rod. Avînd drept puncte de plecare valorile perene ale trecutului literar (...) colaboratorii noii reviste vor fi chemați să-și sincronizeze scrisul cu ritmurile timpului modern și poate chiar (ar fi minunat!) să-l depășească.(...) Concomitent va încerca un dialog viu, continuu, cu autorii și cititorii din nordul Bucovinei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17994_a_19319]
-
Nichita Stănescu se arătă a fi prin poezia să, dincolo de prejudecăți și an afară mitologiei vremii, subiectul unei aventuri lirice majore și obiectul unei experiențe poetice fundamentale, ceea ce dă versurilor sale coerentă și valoarea esențiale unui univers liric autonom și peren. Deși osândit să scrie ăntr-un regim autoritar plebeian, ce ridicase mitocănia și mârlănia la rang de criteriu de selecție și afirmare socială, el regăsește libertatea poeziei pure care, cu toată aură ei de artă dificilă destinată elitelor și cu toată
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
gest. Am spus nu și m-am simțit deodată fericit, liber, plutind deasupra mizeriei în care mă aflam". Presiunilor psihice, șantajului, amenințărilor cu moartea ale aceleiași omniprezențe Securități reciclate, le rezista Matei și după revoluția anticeausistă, cănd emanații infernalei instituții perene, transformați în mari oameni de afaceri și politicieni "patrioți", îi pretind să le vândă ziarul pe care-l conducea și în care îi atacase în numele dreptății și adevărului. Le rezista chiar dacă aceștia scot la iveală dosare mistificate despre trecutul său
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
un blam general, susținut de două acuze fundamentale: că întemnița și decima elita politică și intelectuală, și că ținea poporul în frig, în întuneric și foamete. Nu se mai face nici o periodizare istorică, rezultând că acestea două au fost trăsăturile perene ale regimului, într-un curs întrerupt, poate, doar de câțiva ani cu slabe scintilații, însăși marea politică de demnitate, independență și afirmare internațională fiind considerată nimic altceva decât prefăcătorie (de conivență cu sovieticii). Nici măcar să releve cu obiectivitate ce a
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
fără nici o condiționare exterioară, migrează de la un individ la altul. Există, de altfel, o frumoasă metaforă a acestei migrații chiar în epilogul cărții; n-o reproduc pentru a nu-i strica farmecul. Pe de-o parte, ziceam, avem o poveste perenă (căreia îi putem identifica eventuale surse în toate mitologiile lumii). E o primă garanție a impactului tematic. Pe de altă parte, avem o poveste „localizată” cel puțin la fel de presantă: anume aceea a destinului României pe parcursul celor cinci decenii de teroare
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
importanța Zilei Internaționale a Democrației, "o sărbătoare a parlamentelor". "La 15 septembrie întreaga lume celebrează Ziua Internațională a Democrației. Aceasta este, mai mult decât orice altă zi internațională sau europeană, o sărbătoare a parlamentelor. O dată simbolică la care, reafirmând valorile perene ale democrației, reconfirmăm rolul central al instituției parlamentare în orice societate democratică. Nu întâmplător alegerea de către Națiunile Unite a zilei de 15 septembrie corespunde adoptării de către Uniunea Interparlamentară în septembrie 1997 a Declarației Universale privind democrația, document care reafirmă principiile
Deputaţii au respins legea profesiei de jurnalist () [Corola-journal/Journalistic/25186_a_26511]
-
a literaturii «EMINESCU ÎN MILENIUL TREI națională, cu toate laboratoarele de românești de la origini până în prezent” Peste vârfuri. Hermeneutica limbă, istorie, filosofie, poetă, folclor, (1941). Deranja patriotismul fierbinte și singularității ș ă țî ă sociologie, ba chiar i economie politic , peren al exponen ialului nostru poet, Cu doi ani nainte ca secolul XX s ș ă î țî larg deschise i supraaglomerate. derapat deodat ntr-un na ionalism expire, mai exact n 27 febr. 1998, un Când iată, deodată, acest rictus vicios
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
în studiourile de la România TV. DC News: Care este cel mai frumos cadou pe care vi l-a făcut soția dumneavoastră? Victor Ciutacu: Copilul. Poveștile materiale nu contează și nu au nicio valoare. Lucrurile banale reprezintă bucuria momentului, iar bucuria perenă este copilul nostru, Vlad. DC News: Are Victor Ciutacu vreun regret? Victor Ciutacu: Nu am niciun regret. În general, nu. Consider că modul în care mă comport nu îmi lasă loc de regrete. Sigur că mai sunt și momente tensionate
Victor Ciutacu, interviu despre familie. Cea mai frumoasă surpriză din viața lui: "Așa a fost să fie" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/22242_a_23567]
-
filozofului mai are o semnificație: e ca și cum, cu o blîndă ironie, pictorul ar vrea să ne aducă aminte că bronzul este foarte frumos și dur, dar efemer totuși în comparație cu misterul cuvîntului înscris pe o pagină, cu viața cărții, care este perenă. Iei în mînă un volumaș fragil, tipărit, poate, nu pe hîrtia cea mai bună, cu o legătură care nu iese din comun: din foile lui îți vorbește însă o voce de acum 3000 de ani, ești în fața unei ființe omenești
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]
-
l-a avut în sistemul ei de legi, pe vremea romanilor, mai apoi, s-a disipat prin alte înțelesuri, încât astăzi el a rămas pierdut definitiv. Oricum, în spațiul românesc, termenul canon și-a găsit stabilitatea în ceea ce numim valoare perenă, valoare model, cu posibilități de iradiere, de influență benefică. Așa că, și în această privință, Biserica, de orice orientare a credinței, continuă să fie... canonică în existența omenirii. Știindu-se că faptele și martiriul sfinților, trăitori cândva pe pământ, merită prezentate
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
târziu, crescut dintr-o cultură bine asimilată, într-o vreme dură, a dictaturii ideologice ceaușiste. Din spiritul riguros al Echinoxului s-a născut și revista Vatra (unde Alexandru Cistelecan, Virgil Podoabă, Aurel Pantea fac o excelentă echipă de foști și pereni "echinoxiști") și Familia unde Ion Simuț, Ioan Moldovan și Traian Ștef continuă principiile revistei clujene: ținută etică și refuzul provincialismului, perspectiva europeană a valorilor. Din acest spirit critic și ironic s-a născut și Istoria... lui Radu Țeposu și proza
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
de ploaie și să se tăvălească-n nămol" - ibidem). Zvîcnirile imagistice mai mult ori mai puțin temperate traduc, în fond, nu un simțămînt de dezintegrare, ci dimpotrivă unul de integrare profundă, organică, atît existențială cît și literară. E o perspectivă perenă, cu toate că nu tocmai des vizitată de poeții actuali, cu predilecție dedați unei unilateralizări, unei atenții acordate separat factorilor contrastanți amintiți, cînd nu ne apar drept captivi ai ironiei care descărnează actul liric, lăsînd osul gol a silogismului. Apelînd la concretul
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
fundamentele actului valorizator. Desigur, nu mai stă în picioare a sa diferențiere între condiția materială și ideală a poeziei, valabilă la începuturile secolului al XIX-lea. Dar chiar din nervurile acestei categorisiri, expusă sistematic, se înalță, sigure pe sine și perene, elementele necesare afirmării principiului autonomiei esteticului, fără de statuarea căruia n-ar fi fost posibilă evoluția modernă a literaturii române. Nu scria el la mijlocul secolului al XIX-lea la, în și azi, totuși, vestitul studiu O cercetare critică asupra poeziei române
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
a lui Rilke de către Paul Claudel, a lui Valéry din partea lui Cioran etc. Însă nici aceste gesturi iconoclaste nu se cade să ne sperie excesiv, căci ele au un caracter particular, nu sînt decît simple accidente pe fundalul unor glorii perene. Iconodulia se corectează periodic prin iconoclastie. Dar Nichita Stănescu? Mi se pare că a fost și este mult supraevaluat. Îmi mențin punctul de vedere cu mîhnire, deoarece omul, așa cum l-am cunoscut cu toții, a fost fascinant, inclusiv prin amenitate și
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
o "înrudire" cu conștiințele creatoare afine. Așadar e o autoproiecție vitală a subiectului critic, pornind, așa cum s-a spus, din impulsul panteistic al contopirii cu universul (în cazul comentariului critic, cu universul unei opere). Să recunoaștem că e o cale perenă de abordare a plăsmuirii artistice, o cale însă "nespecializată", fapt ce impune o condiție prealabilă a reușitei întreprinderii: aceea ca textele avute în vedere să posede o calitate specifică (estetică) recunoscută. De regulă, lecturile vaste și gustul rafinat al fostului
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
forța argumentelor corecte și de iubire. Aceste valori se impun parcă de la sine, nu numai datorită autorității Părinților, ci a acelei autorități divine care conferă acestor valori tărie și perpetuitate. Întrupate în creștinii dedicați asemănării cu Hristos, aceste valori morale perene ca: dreptatea, adevărul, modestia, jertfirea pentru aproapele, prietenia, curajul, cumpătarea, cinstea, dragostea etc. pe care ni le îmbie orice scriere patristică, nu sunt prezentate ca niște simple noțiuni abstracte, ci ca forțe vii ce își au izvorul în Logosul divin
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
atrage o lectură similară, sub semnul aceleiași ambiguități simbolice: în lucrurile vechi e și curgere a timpului și permanență, și trecere și sedimentare. În fond, chiar un spațiu central cum este "casa amintirii" e lizibil în dublul registru al teluricului peren și al fluidității ca și acvatice a timpului: în casă, timpul e și acvatic și teluric, este, ca să spunem așa, trecere recuperată anamnetic, rememorată, fixată, așadar, - însă ca trecere. Al. Cistelecan comentează amplu ceea ce numește "cooperarea principiului acvatic și a
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
opiniei curente, nu avem de-a face cu o maladie specifică literaturii acestui secol și nici măcar postmodernismului, așa cum își imaginează unii. O spune autoarea cît se poate de clar: "Constantă a oricărei arte, afilierea retroactivă reprezintă o dimensiune esențială și perenă a literaturii (s.m.)". Tendința regresivă și "melancolia descendenței" care o însoțește fac, deci, parte din informația genetică a literaturii. Numai la nivelul conștiinței critice boala s-a acutizat, dobîndind în veacul nostru un "caracter de urgență". Chiar dacă este vorba - cum
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
16 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mă simt atât de singur... Câteodată... De parcă aș fi o insulă-n pustiu, Simt... Ochii tăi nu pot să mă mai vadă... Simt iarna, vag amurg de vis târziu. Cu trene lungi vin amintiri perene, Săruturi dulci în dimineți tresar, Veri și zăpezi, amoruri vii sau terne, Mă-nvăluie-n iubire... Aspru jar! Mă simt atât de singur... Câteodată... Chipul tău dulce-mi ninge dor boem, Un gând apus, o filă demodată, În cartea vieții, dalb, caduc
SOLITUDINE HIBERNALĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382819_a_384148]