702 matches
-
la mese și ospețe nu sunt puține în Evanghelii, deoarece ele acordă un temei comuniunii, atestă prezen-ța Mîntuitorului în viața cotidiană. Masa, "petrecerile Domnului", în înțelesul acordat acestei sintagme de către C. Noica, sugerînd Jertfa Euharistică, au rostul de-a conserva perenitatea relației cu Dumnezeu. Se interoghează și răspunde N. Steinhardt: "Taina supremă a creștinismului, unde o înființează Hristos? La o cină! și în ce constă ea? În mîncare (pîine) și băutură (vin)! și care-i menirea ei, ce urmărește printr-însa
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
de geniu și urme de dramatism îmbinat cu sensibilitate. Acest proiect grandios a confirmat, deși nu era nevoie, că maestrul Jolt rămâne în continuare un colos al compoziției, un punct de referință pentru tot ceea ce reprezintă muzica românească. Cred în perenitatea creației domniei sale, în rezonanța între oamenii care simt la fel și încearcă să facă lumea mai armonioasă, semănând lumina din noi“
FUEGO, un nou ?Disc de aur? by Oana GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/83959_a_85284]
-
abordat diferit. În „Omnia sol temperat” am fost un tânăr naiv, îndrăgostit, care vede viața în roz și e puternic influențat de schimbările pe care le aduce venirea primăverii. În „Estuans interius (Mă mistui în interiorul meu)” îmi dau seama de perenitatea vieții și a existenței, o arie de un puternic dramatism. Urmează cel ce se autodenumește Abbate de Cucaniensis, un sfetnic al bețivilor și adept al pierzaniei, curând victima a depresiei fără întoarcere. Depresia continuă în „Dies, nox et omnia” și
Interviu cu baritonul by Bogdan Baciu () [Corola-journal/Journalistic/84242_a_85567]
-
ritm, cu toate implicațiile sale în structura fenomenului muzical. L-am rugat de atunci în mai multe rânduri să confere o mai largă notorietate doctelor sale analize-sinteze, beneficiare ale unui înalt indice de originalitate, altfel spus să le înnobileze cu perenitatea tiparului. Ceea ce a și făcut. Dar - întotdeauna există un „dar” - întrucât a considerat o asemenea lucrare-fluviu adresabilă exclusiv unui cerc restrâns de inițiați în domeniu, a găsit cu cale să-și compacteze ideile principale în contextul unui opus - rezumat de
Sunetul de referin?? ?i arca muzicii occidentale by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84326_a_85651]
-
numai de lirism, dar și de reflecțiile, deloc neglijabile, ale romancierului despre actul de creație. El "definea cândva scrisul ca o luptă cu moartea. Și avea dreptate, întrucât scrisul înseamnă în primul rând virtualități infinite de a trăi și, prin perenitatea acestor virtualități fictive, o depășire a ce va fi odată moartea pentru fiecare din noi. însă, ciudat, înseamnă poate și un fel de a muri în același timp". La 14 august 1943, o anunța pe Nelli că îl frământa "de la
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
Cercului Literar" (ianuarie 1945) și de la proiectul complementar al "euphorio-nismului", configurat în Un roman epistolar, pînă la Scrisoarea către Paul Goma a lui I. Negoițescu din 1977, gest cvasisingular de dramatică rezistență estetică. Adică un mod de a-i sublinia perenitatea. Neîndoios "document de conștiință", dovedind o conexiune cu traiectul biografic al semnatarilor, cum arată Dan Damaschin, Manifestul nu probează însă întrutotul "că Ťdestinulť acestuia s-a confundat cu destinul celor care l-au conceput". Altminteri cum ne-am explica prestațiile
Cercul Literar între două manifeste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7082_a_8407]
-
americane înfrățite cu Timișoara. Dincolo de a fi un punct de atracție turistică, muzeul cu bogățiile sale inestimabile, între care casa din Bata, la cei 260 de ani ai săi și totuși mereu tânără, este pilda rămasă din negura vremurilor, a perenității bănățene, o lecție de istorie și conștiință... Portret succint Viorel Popescu s-a născut „la țară”, spune dânsul, mai precis în comuna Berzasca, în anul 1949. Acolo, în clisura Dunării, a crescut până la 7 ani, când a plecat împreună cu părinții
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
a-și reface reputația externă și pentru a evita vulnerabilitatea dublei periferii, ținând cont de statutul nostru de țară din afara zonei Euro și de momentul relativ recent al aderării la Uniunea Europeană. În cadrul unui efort obligatoriu de a demonstra credibilitatea și perenitatea opțiunii sale euro-atlantice, România poate beneficia de sprijinul SUA, cu precădere în chestiuni de economie și bună guvernare. Interesul și presiunea pozitivă din partea Statelor Unite pot reprezenta catalizatori pentru a readuce pe linia de plutire un stat eficient, transparent și imun
Geoană, la Washington: Presiunea pozitivă din partea SUA poate readuce România pe linia de plutire () [Corola-journal/Journalistic/42438_a_43763]
-
Ceea ce îl întărește acum este conștiința faptului că există o femeie care îl iubește, iar iubirea aceasta va dăinui prin copilul lor. „Nu voi pieri cu totul!” (îl evocă din nou pe poetul latin Horatius: Non omnis moriar... - referință la perenitatea operei). Opera ultimă, „cântecul de lebădă” al Domnului R. este copilul pe care Teodora îl va naște curând. Chiar dacă este o „operă” în colaborare...) „Muza” nu doar l-a inspirat, ci i-a oferit și „suportul” (material și spiritual) pentru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
lui Charles Baudelaire Harmonie du soir Armonia serii este de asemenea exemplară ca magie și inițiere orfică. Incantația datorită melodicității excepționale, însoțită de mișcarea ritualică suitoare, poartă cu perfectă logică internă către inițierea într-un mister, cel al sacralității și perenității iubirii: E ceasul când pe lujer în seara ce se stinge, Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și zvonuri și arome se-nvălmășesc ușoare; Vals trist și o sfârșeală ce sfâșie și-nfrânge. Cădelnițând miresme, se-evaporă-orice floare; Și freamătă-o vioară pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nume, rezerve ale deplinei naturi, negrăitele sume extatic să te numeri și numărul fă-l ca să piară. Cum să evităm stingerea definitivă și să intrăm în circuitul eternității ? Trebuie, afirmă Rilke "să murim neîncetat în Euridice": să intrăm în ciclicitatea perenității proprie muzicii: sunet, apunerea sunetului, renaștere într-un nou sunet, datorită necesității interne a armoniei care însemnează suirea către un nou raport; iar acest lucru, în dublu sens: muzica, așa cum a gândit Pitagora, este un raport al numerelor; dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și a zborului inimii pentru a o înțelege: "Da. La voi se-ndreaptă cartea-mi,/ La voi, inimi cu aripe./ Ah! Lăsați ca să vă ducă/ Pe-altă lume-n două clipe". În poezia Și dacă..., mișcări astrale conferă certitudine și perenitate sentimentului uman, iar în La steaua, fuga astrală în mers indefinit simbolizează durabilitatea eternă a iubirii. Și, în final, sentimentul singularizării cosmice, al refacerii prin iubire a Unului primordial: Două inimi când se-mbină,/ Când confund pe tu cu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
frumosul, sublimul: "Poezia restabilește acordul majestuos, ordinea sublimă", afirmă Hölderlin. În expresia sa cea mai înaltă, poetul a fost creat de natură pentru a-i sărbători frumusețile și a-i perfecta ceea ce nu a reușit pe deplin, a-i conferi perenitate prezentul etern. Poetul este justițiarul frumuseții lumii și demiurgul înveșnicirii ei. Pentru că poetul, în calitate de homo significans caută și are intuiția semnificațiilor vieții, ale lumii și creează noi semnificații. Muzica instituie justiția supremă în eliberarea omului de servituțile vieții de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dar și devenirea, proprie lumii umane, și care este dizolvantă, transformă existența într-o amăgire ca și Maya hindusă. Pentru rațiunea noastră, care concepe veșnicia ca imuabilă (precum în finalul Luceafărului), conceptul platonician ambiguu, care face din durată totodată și perenitate și vremuire, apare paradoxal, dar totodată, drept cea mai adecvată viziune asupra esenței temporalității. O ambiguitate cu implicație cosmică, tangentă genezei, apare în poezia lui Eminescu, Lacul. Poetul nu spune "ascult și aștept" venirea iubitei, ci "parc' ascult și parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al CIO este dublu: de pe o parte universalitatea, principiu exprimat încă de la înființare în 1894 de către Pierre de Coubertin aplicabil tuturor națiunilor, chiar dacă la început numai pentru țările dezvoltate, iar pe de altă parte, mai puțin vizibil, asigurarea supraviețuirii și perenității instituției olimpice. Conform principiilor fundamentale ale Cartei Olimpice, organizarea Jocurilor Olimpice constituie cel mai mare festival al sporturilor, o sărbătoare cu fasturi inimaginabile, care reunește sportivi din toată lumea, motiv de înțelegere mutuală între națiuni. Mai mult, CIO se dorește a deveni
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
politică în relațiile internaționale 91 oraș al unei mari puteri mondiale (Atlanta, SUA) în fața Atenei (Grecia fiind considerată ca tărâmul Jocurilor Olimpice antice) nu fac decât să confirme noua politică diplomatică a organizației. Obiectivele stabilite prin Carta Olimpică de universalitate și perenitate au fost realizate cu prețuri mari, renunțând adesea la miturile sale fondatoare: respingerea politicii și a profitului financiar. Autonomia diferitelor instituții recunoscute de CIO (Comitetele Naționale Olimpice, Comitetele de Organizare a Jocurilor Olimpice, Federațiile Internaționale Sportive etc.) se respectă doar în
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
politică în relațiile internaționale 122 Capitolul IV IV.1. Noile politici ale CIO De la începutul înființării sale, CIO și-a stabilit obiective politico-diplomatice care vizau pe de o parte universalitatea fenomenului olimpic și, pe de altă parte, asigurarea supraviețuirii și perenității instituției olimpice. Se poate spune acum, după mai bine de 100 de ani de la înființare, că aceste obiective au fost realizate nu fără costuri și cu consecințe asupra politicii CIO. Evoluția societății, în ansamblul ei, a impus o serie de
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
locuri comune conțin mari tensiuni, mistere nebănuite, obiectele din preaj-mă, ne-băgate în sea-mă, aparent tocite de uzanțele noastre, poartă-n în ele se-crete energii, ne-bă-nuite tîlcuri. "Demodarea" lor nu e decît un truc menit a le testa perenitatea, natura enigmatică. Damigeana devine "obiectul răsfățat din casa noastră / umblăm cu ea de parcă am ține în brațe un copil abia născut", "înfășurat în scutece de nuiele subțiri", liliacului nu i s-ar putea reproșa faptul că "atîrnă ca o zdreanță
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
poveste adevărată, transformată în literatură prin metoda inaugurată de Truman Capote și Norman Mailer dar adusă, zice-se, de Mendelsohn pe o culme încă neatinsă pînă la el. Busnel prevede cărții nu doar un succes mondial de vînzări, ci și perenitate ("se vor scrie zeci și zeci de teze de doctorat despre ea"), căci " Ceea ce e pierdut va reconcilia pe aceia care se îndoiesc încă de puterea cărților cu lumea literaturii". Dar cine e pînă de curînd necunoscutul Daniel Mendelsohn? Născut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8925_a_10250]
-
a expresiei, inclusiv a celei literare? Să capitulăm necondiționat în fața revărsării imundiciilor cu subtext obsesional am zice, de n-ar fi la mijloc și o bravadă adolescentină bizuită pe un resort imitativ? Să luăm intempestiva modă drept un factor al perenității? Bănuim că practicanții erosului într-un limbaj ultradezinvolt ar fi uneori mulțumiți să-i blamăm cu energie, să-i respingem vehement, așa cum se țntîmpla în interbelic, ca pe niște "stricători" de limbă, ca pe niște corupători ai moravurilor, deoarece sînt
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
de a-l fi urmărit dialogând cu două dintre proeminentele prezențe artistice ale scenelor noastre, cu dansatoarea Myriam Răducanu, cu actrița Stela Popescu. în compania domniilor lor, în compania lui Jancy, am dobândit - o dată în plus, dacă mai era nevoie! - certitudinea perenității marilor acte de cultură, de artă. Au fost omagiate câteva dintre marile personalități ale vieții muzicale, regretatul violonist Ion Voicu în compania fiului său, Mădălin Voicu, de asemenea muzicianul Dan Mizrahy într-o nostalgică evocare a marilor evenimente din trecutul
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
a le reaminti în rîndurile de mai jos, cu simțămîntul că propozițiile în chestiune ar putea interveni oricînd într-o dezbatere în care tentația nu totdeauna justificată a ultimelor noutăți, a unui dernier cri ar putea fi dispusă a nesocoti perenitatea unor opinii formulate în interbelic. Ceea ce distinge opera critică de operele imaginației, apreciază Vladimir Streinu, este condiția sa reflexivă, mijlocitoare a înțelegerii caracteristicilor creației literare, "mai cu seamă prețul (său) de obiect artistic, măsura, cu alte cuvinte, de a satisface
Despre "stilul critic" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9229_a_10554]
-
virtuozitatea construcției de povestiri și prin inventarea unor personaje credibile. Constantin }oiu se folosește de oportunitatea dezvăluirilor politice din romanului obsedantului deceniu (romanul începe să fie scris de prin 1969) pentru a realiza ceva peste așteptări și peste previziunile momentului. Perenitatea indubitabilă a romanului se datorează faptului că e mai mult sau e altceva decât unul despre erorile politice din deceniul 1948-1958. E un studiu sociologic, sensibilizat de virtuozitățile epicului, despre efectele morale ale schimbării politice. Ceea ce nu înseamnă că toate
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]
-
homosexualul își manipulează acest orgoliu până la maxima credulitate, până când ajunge să mistifice, să deturneze motivațiile păcatului (sexual) originar și posibilitatea ca martor la această gafă să fi fost femeia. Un astfel de homosexual trăiește în agonia psihică a promisiunii că perenitatea speciei ar putea reabilita un anume instinct creator degenerat, nedesăvârșit - și de aceea pururi hărțuit de remușcări mântuitoare. Homosexualul trăiește în fapt o metaforă care ascunde o decepție trucată, „decepția“ divină dinaintea neantului, asupra căruia nu mai are nici o putere
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
refuzat lui Céline? Blok, poetul rus de odinioară, își făcuse o adevărată obsesie din a-i întreba pe mai toți cunoscuții cât timp cred ei că va rezista ceea ce scrie el: „O sută, două sute de ani?“ În general, istoria confirmă perenitatea lamentabilă a producțiilor noastre scrise: dăinuie mai cu seamă variațiunile inspirate pe tema unei philosophia perennis de factură incertă și sistemele filozofice, chiar dacă reduse uneori la stadiul de curiozitate prețioasă. Cinicii ori stoicii greci, upanișadele, moraliștii, poezia, elanurile mistice, toate
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]