227 matches
-
contagioase, dezvoltate de René Girard În teoria sa asupra sacrificiului. Riturile de rebeliune apar ca un substitut al sacrificiului, ca un mecanism simbolic de transferare a violenței asupra unor obiecte (Întrerupând astfel „reciprocitatea violenței”) și de purificare a societății prin performarea lor (vezi alte exemple În D. Kertzer, 2002, p. 163; J. McIntyre, 1989; F. Salamone, 2004; P. Shaw, 1981, pp. 182-183 și 215-221; E.P. Thompson, 1981, pp. 276-279). Aceleași mecanisme ale ritualizării conflictelor, altfel spus ale „deplasării” (displacement) unei acțiuni
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și starea civilă a persoanei decedate, b. poate fi: de mamă, de tată, de soție, de soț, de frate, de soră, de flăcău, de fată mare, de copil, de moș. În funcție de context, se intonează la înmormântări și pomeniri, iar locul performării poate fi în casă, pe drum, la poarta cimitirului, la groapă etc. Acestea sunt b. propriu-zise. Pe lângă ele, însă, în zona sud-vestică a țării (Oltenia subcarpatică, Banat și Hunedoara), ritualul înmormântării cuprinde și unele cântece funerare, cum ar fi: Ziorile
BOCET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285773_a_287102]
-
formular, generat, ca în cazul întregului folclor, de natura orală a comunicării, b. se definește ca o structură narativă de un tip deosebit, determinată de funcțiile lui, mai vechi și mai noi. Trebuie făcută, la început, distincția dintre actul povestitului, performarea, transmiterea b. în felurite ocazii (la șezătoare sau la clacă, la stână, în cabanele forestiere, la priveghi, la moară etc.) și b. ca atare, ca enunț, ca text, ca mesaj. În culturile arhaice, tradiționale, se atribuia povestitului, actului zicerii, spunerii
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
Märchen (1812-1820), a impus imaginea romantică a poveștilor „pentru copii și casă”, a circumscris b. universului casnic și copilăresc, instituind drept zicători predilecți ai unor astfel de narațiuni persoane în vârstă („bunicul” sau „bunica”, „unchiașul sfătos”), iar ca loc al performării, „vatra”, „căminul”, „gura sobei”. A reduce însă cadrul zicerii basmelor la acela strict familial și condiția „povestașului” la aceea a bătrânului casei înseamnă a limita excesiv contextul performării și a îngusta însăși posibilitatea de înțelegere a b. popular. De fapt
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
persoane în vârstă („bunicul” sau „bunica”, „unchiașul sfătos”), iar ca loc al performării, „vatra”, „căminul”, „gura sobei”. A reduce însă cadrul zicerii basmelor la acela strict familial și condiția „povestașului” la aceea a bătrânului casei înseamnă a limita excesiv contextul performării și a îngusta însăși posibilitatea de înțelegere a b. popular. De fapt, această imagine este contrazisă chiar de statutul sursei unora dintre „poveștile pentru copii și casă” culese de Frații Grimm de la „die alte Marie”, pe numele ei Maria Müller
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
imagine este contrazisă chiar de statutul sursei unora dintre „poveștile pentru copii și casă” culese de Frații Grimm de la „die alte Marie”, pe numele ei Maria Müller, născută Clar, îngrijitoarea copiilor unui farmacist din oraș. Înainte de a privi b. ca performare, ca act de comunicare (Mihai Pop), folcloriștii au arătat interesul cuvenit povestitorilor, subliniindu-se ocaziile zicerii, structura repertoriilor, raporturile cu auditoriul, particularitățile stilului individual în limitele stilului local, zonal, național. Rolul povestitorului în contextul socio-cultural căruia îi aparține a fost
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
buna funcționare a sistemului. Pozițiile sociale, asimilabile pozițiilor profesionale, sunt diferențiate după mai multe criterii: importanța pentru societate, talentul necesar pentru a realiza activitățile specifice poziției, cantitatea de pregătire solicitată de realizarea sarcinilor poziției și plăcerea pe care o produce performarea rolului asociat poziției. Stratificarea socială se realizează prin recompensele care derivă din ocuparea fiecărei poziții, ce pot fi economice (financiare mai ales), estetice - de genul plăcerii, confortului sau al divertismentului - și simbolice, adică prestigiul pe care îl poate induce poziția
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
condiții, organizațiile eficiente se caracterizează prin creșterea capacității de a crea noi cunoștințe, pe care să le disemineze rapid și pe care să le Încorporeze În rezultatele obținute. În era postindustrială, succesul unei organizații constă În eficiența sistemului intelectual, iar performarea de activități care au la bază cunoașterea În vederea producerii de noi bunuri și servicii trebuie să devină funcția principală a structurilor care se străduiesc să atingă parametrii de operare planificați și să mențină această stare pe o perioadă cât mai
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
lui Platon ne apare ca o deschidere fără precedent și un ansamblu speculativ plin de rafinament asupra raporturilor practice dintre cunoaștere, credință și putere. Întreaga meditație esențială a Occidentului asupra vizibilului își poate afla încă la Platon sursa unor neașteptate preformări. Platon este, în acest orizont, mai mult decât un precursor de complezență. În spațiul Occidentului elenizat, mitologiile (ca repere acționale) reprezintă resortul civilizației citadine (ale civilizației burg-ului, literal a civilizației burgheze). Preocuparea constantă a exponenților puterii politice (din toate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cât și în oricare alt loc, în majoritatea cazurilor ne putem desfășura activitatea ignorând „zgomotul ambiental”. Dar odată cu creșterea nivelului (intensitatea) zgomotului, acesta devine un factor poluant al ambianței de viață și muncă, permanent, nedorit, care influențează negativ nivelul de performare profesională, fiind de foarte multe ori cauza oboselii, a nervozității sau a scăderii cantitative și/sau calitative a nivelului muncii prestate. Pentru a înțelege efectele zgomotului asupra angajaților este necesar să înțelegem natura sunetului. Sunetul este o formă de energie
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
diferențelor interindividuale se bazează exclusiv pe invocarea combinării specifice a rolurilor multiple deținute de o persoană (de exemplu, roluri specifice vârstei, sexului, clasei sociale etc.) și pe experiența anterioară achiziționată în interpretarea anumitor roluri. Variația situațională este cea care determină performarea rolului de către persoană, de aceea tipul B de variabilitate stă la baza acestei concepții. Întrucât neînțelegerile dintre susținătorii existenței consistenței de manifestare la nivelul structurilor de personalitate și criticii lor au fost prilejuite, de cele mai multe ori, de lipsa unui cadru
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
constituind ceea ce s-a intitulat „eroarea fundamentală de atribuire” (Ross, 1977). Cu toate acestea, la o analiză mai profundă, condusă conform modelului interacționist dinamic și celui dispozițional condițional, au apărut o serie de critici care atrag atenția asupra riscurilor privind performarea „mecanică” a unor indici de consistență, înțeleși conform accepțiunii de stabilitate temporală. Chiar definiția consistenței ca invariabilitate comportamentală exprimată la anumite intervale de retestare devine discutabilă. O primă problemă este aceea că, de exemplu, dacă luăm în atenție doar aspectul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
a trei categorii de roluri: rolurile activității, rolurile de susținere și rolurile autocentrate sau negative (vezi și DeVito, 1988; Hybels, Weaver,1989; Gamble, Gamble, 1993). 1) Rolurile activității (ajută grupul să se focalizeze mai bine pe realizarea scopurilor propuse; în performarea acestor roluri nici un membru nu acționează individual, ci se constituie ca un răspuns la necesitățile resimțite la nivel de grup): - Inițiatorul presupune persoane care sugerează noi idei, obiective, soluții și abordări, fiind cei mai creativi și energici membri ai grupului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și de gradul în care jucarea rolului se denaturase. Gândindu-ne câteva clipe la acest experiment, să ne amintim că fiecare dintre noi am avut în experiența proprie persoane care s-au transformat la nivel de practică comportamentală în momentul performării unui rol ce era adus de un status social superior (un coleg ce a fost promovat, spre exemplu). Acest exercițiu de reflecție poate fi pozitiv și pentru inițierea unei analize introspective asupra propriilor roluri pe care cititorul le are în
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
extrem de flexibile, de maleabile, iar întinderea lor în timp, precum și intensitatea fiind specifice existenței fiecărui grup în parte: 1) testarea și formarea dependenței; 2) conflictul intragrup (denumit și „furtuna”); 3) dezvoltarea coeziunii de grup (apariția normării); 4) construirea rolurilor funcționale (performarea). Figura 35. Cele cinci stadii ale lui Tuckman Mai târziu, Tuckman a completat acest model cu un al cincilea nivel, și anume cel de „suspendare”, concretizat în terminarea îndatoririlor, reducerea dependenței față de grup, completarea sarcinii. Reprezentarea grafică a acestor stadii
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
amenințările externe) și la dezvoltarea și maturitatea grupului - vizează unul dintre modelele cele mai cunoscute de formare a echipei, care presupune patru etape: formarea grupului, conflictul intragrup (denumit și „furtuna”), dezvoltarea coeziunii de grup (apariția normării) și construirea rolurilor funcționale (performarea). 2. Ținta predării în echipă (team-teaching) o constituie diversitatea și flexibilitatea. O echipă de profesori posedă mai multe arii de competență și expertiză. Team-teaching poate de asemenea să producă o utilă flexibilitate a grupărilor elevilor: în funcție de numărul de profesori disponibili
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
faptul că metoda jocului de rol aduce cu sine, pe lângă sporirea învățării, și dezvoltarea abilităților de relaționare, a nivelului la care individul evoluează în plan intrași interpersonal. Autorii menționați ne indică trei pași în jocul de rol: planificarea; repetiția și performarea; evaluarea. La nivelul planificării, se parcurg următoarele etape: se vor stabili obiectivele de învățare; se va identifica situația ori problema care va genera jocul de rol ce va urmări obiectivele stabilite; se vor dezvolta roluri și se va stabili procesul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pe Honigberger ca pe o autoritate, neîndoios pentru faptul că deja după 1850 e observabilă necesitatea de a combina pregătirea medicală cu cea istorico-religioasă În discutarea acestor cazuri care au stabilit identitatea Indiei În ochii europenilor: Îngroparea de viu, sau performarea acestui samadh, cum e numit”, ezită puțin norocos autorul englez, „e o practică foarte rară dar și foarte bine cunoscută la devoții religioși hinduiști. Un cunoscut și autentic exemplu de samadh durând 40 de zile și sfârșind satisfăcător e cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
legendele construcțiilor (Cine construiește, Locul potrivit pentru construcție, Moartea zidurilor, Jertfa zidirii). În partea inițială a secțiunii consacrate baladei românești se întreprinde un studiu sociofolcloric aplicat și se urmăresc variantele sălăjene în mediul lor de formare și vehiculare (ocazii de performare, frecvență, repartizarea repertoriului, funcțiile textului poetic, receptarea și contextualizarea acestuia ș.a.). T. realizează, cu alte cuvinte, „biografia” etnopo(i)etică a unuia dintre cele mai vechi tipuri ale baladei Meșterul Manole. În continuare sunt luate în discuție dimensiuni morfologice și
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
reprezintă un alt capitol important al preocupărilor sale, care se materializează într-un curs despre structura basmului, ca și în mai multe lucrări privind caracterul național și istoric, stratificarea în stilul povestitorilor populari, aspecte actuale ale cercetării structurale a basmului, performarea și receptarea povestirilor, legendele. A scris, de asemenea, despre caracterul formalizat al culturii orale, rolul educațional al limbajului culturii populare, despre probleme generale ale etnologiei europene. Textul poetic care însoțește ritualul îi oferă posibilitatea elaborării unor studii remarcabile; observând structurile
POP-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288890_a_290219]
-
părinți. Misiunea sa este de a promova participarea activă a părinților la deciziile europene ce Îi afectează. 2. Joyce L. Epstein este director la Centrul de Coordonare a Parteneriatelor Școală-Familie-Comunitate. Bibliografie Agabrian, M. (2004). Cercetarea calitativă a socialului. Design și performare. Iași: Editura Institutul European. Barnes, J.A. (1972). Social networks. Massachusetts: Addison-Wesley. Coleman, J.S. (1987). Families and Schools. Educational Research, 16, 6, 32-38. Cortes, E. Jr. (1993). Interwoven Destinies: Cities and Nation. În Henry G. Cisneros (ed.) (pp. 295-319). New York
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mod univoc. Instrumentul este cu atât mai bun cu cât el face ca elevul să treacă de la statutul de utilizator la producător. Oricât de performantă ar fi noua tehnologie, aceasta se cere a fi completată cu strategii tradiționale, clasice, de performare a abilităților umane. E bine să știm să comunicăm cu sau prin calculator, dar și cu cei din preajma noastră. Contactul viu, direct, colocvial și personal cu cei din jurul nostru sau cu propria persoană nu poate fi înlocuit plenar niciodată cu
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
disipativă este o totalitate, o organizare de ansamblu ce manifestă comportamente proprii care nu pot fi deduse din comportamentele părților. Prigogine vorbește despre existența unor fenomene de autoorganizare care pot fi valorificate, poate, în psihologia cognitivă (de exemplu, formarea și performarea competențelor, articularea structurilor mentale etc.) sau în psihologia socială (psihosociologia grupurilor). d) Teoria haosului și a atractorilor stranii (J. Yorke, D. Ruelle, L. Landau, F. Takens). Tema centrală a acestei teorii o reprezintă formele neregulate sau „haotice” care nu erau
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de vîrstă diferite) vizite prin descoperire și expoziții concurs ce au ca scop remarcarea și promovarea tinerelor talente. Un spațiu generos este alocat activităților de atelier: ateliere de creație (sub forma de tabere), în cadrul cărora sînt desfășurate lecții de inițiere, performarea pe meșteșuguri, experimentarea tehnicilor de lucru tradiționale. Taberele au un caracter internațional, sînt promovate pe Internet, fiind adresate și publicului tînăr din diaspora; ateliere de promovare a patrimoniului etnologic prin informarea elevilor, stimularea creativității și oferirea unor posibilități de petrecere
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
intimitatea sexualității. În România celor 23 de ani de decret pronatalist, femeile erau supuse forțat controalelor ginecologice, fie în grup (cazul femeilor din fabricile „feminizate” ca forță de muncă), fie individual, ca o obligație în privința controlului periodic medical sau pentru performarea altor acte medicale (vezi intervențiile chirurgicale care trebuiau precedate de un certificat care să ateste starea de negraviditate a femeii)33. „Reproducereaxe "„reproducere" slujește ca localizare ideală prin care poate să fie iluminată complexitatea relațiilor formale și informale între statxe
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]