1,183 matches
-
lemn, tăblițe de lut, suluri de papirus (din tulpina plantei) și apoi cele de pergament (piele de vită, capră, oaie sau cerb). Și astăzi, Sefer Tora, adică Pentateuhul folosit pentru lecturile publice din singogă este păstrat sub forma sulurilor de pergament. Dar cum dezvantajul sulurilor este că nu pot fi scrise decît pe o singură parte și că, în al doilea rînd, ca să fie citite, trebuiau să fie derulate și ținute cu ambele mîini, ceea ce îngreuna foarte mult actul copierii lor
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
fie derulate și ținute cu ambele mîini, ceea ce îngreuna foarte mult actul copierii lor, din aceste motive biblia ebraică a fost transcrisă cu timpul sub forma codexului, nimeni altul decît strămoșul cărții moderne. Codexul se obține prin plierea foilor de pergament în două și apoi prin coaserea lor în interiorul unei coperte. Ce rezultă e un fel de caiet cu mult mai ușor de manipulat decît clasicul sul de pergament: în plus, codexului i se pot număra paginile, poate fi deschis ușor
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
altul decît strămoșul cărții moderne. Codexul se obține prin plierea foilor de pergament în două și apoi prin coaserea lor în interiorul unei coperte. Ce rezultă e un fel de caiet cu mult mai ușor de manipulat decît clasicul sul de pergament: în plus, codexului i se pot număra paginile, poate fi deschis ușor cu o singură mînă, poate fi transportat și păstrat mai sigur decît sulurile. De pildă, cele mai vechi manuscrise aparținînd Noului Testament sunt toate în formă de codex
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
după 1830. 14. Care este prima carte tipărită de Gutenberg? R: Prima carte tipărită de Gutenberg a fost Biblia (1455). Prima ediție cu 42 de rânduri pe pagină, a doua cu 36 de rânduri. Se mai păstrează exemplare scrise pe pergament, dar și pe hârtie. 15. Cine este primul tipograf român și ce cărți se tipăresc în atelierul său din Târgoviște? R: În atelierul lui Macarie se tipăresc: Liturghierul (1508), Octoihul (1510), Evangheliarul (1512). 16. Unde și când se tipărește prima
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
fizicianul și cine metafizicianul? După ce s-a dumirit cărui grup Îi aparține fiecare, celor care vroiau le-a permis să joace baschet, În timp ce restul putea să se Îndeletnicească cu orice altă mișcare. Distribuindu-ne hârtie și cărbune - unul subțire ca pergamentul iar altul gros și moale - Polster ne-a Îndemnat să-l folosim pe cel din urmă pentru a desena o persoană din memorie. De pereferință, pe cineva cunoscut. Fischl și Winkler, preferații domnului Maier au oftat prelung. În ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ajungă mai repede la creier. Se aude zgomotul rotativei din fosta cameră de priveghi. Două role cu hârtie de ziar, una mai mare, cu hârtie offset. Pe mesele de piatră unde altădată stăteau defuncții, cutii, cartoane, hârtie mătase și hârtie pergament. Recunosc mirosul de cerneală. - Ce-ai făcut, idiotule? Cap sec... Oprește, ai pus aiurea... Mitică trage nervos paginile de pe bandă. - Tu nu vezi, ’tu-ți gura... cui te-o făcut, că-s în oglindă? Ce-i asta? Și culorile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
anul trecut aveam alt câine și Aveam un bărbat cu care nu Eram și pe care îl Aveam, Greșit! Mă seacă lumina asta albă și schela pe peretele de beton din aerul ferestrei, cerul e prea bleu alb-galbenul acela de pergament, îți zic eu, azi e ceva, i-am spus lui Pinochio Păianjen când am coborât să luăm vin, suna a sfârșitul lumii și simt, puțin nu credeam, dar vorbele îmi ieșeau din gură. Arăți ciudat azi, a zis el, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mai am chef. Casa capătă viață de la vânt, lumina albă mă invadează și furculițele fac zgomot în bucătărie, liftul urcă cu presiune dilatată din străfund și se oprește cu zgomot de mină claustrofob, urât cer alb în gri, galben de pergament, oamenii se mai duc de colo încolo și toți își caută garsoniere, scârțâie frânele țuguiat, motor de mașini, demaraje, se duce, a se duce, a se opri în sunet grav, gâlgâit și iar subțire ascuțit a frână. E o pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
timpul, în tensiunea asta lăptoasă, clară-neclară, de crepuscul. E sfârșitul lumii azi, zic eu în ziua aceea, nu credeam în totalitate, dar vorbele îmi ieșiseră deja din gură, era prea alb, prea gri petrol în jurul soarelui înlocuit de nori de pergament, galbeni, e straniu azi, să nu mori... și dacă?! am zis toți, călare pe pervazul ferestrei, și dacă?! Hei!!! Băieții de la Capitol!!! strigă Miau pe fereastră și eu vedeam balconul hotelului unde... ești un om frumos, și tu, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ani... Nu chiar, admise cu modestie Iolanda. Petru se așeză În genunchi, sub afiș și deschise tubul. Din el alunecă Încet, pe mochetă, ca un șarpe captiv În iarbă, un sul gălbui de hârtie Ingres, ușor striat parcă precum un pergament sau o veche diplomă nobiliară. Petru netezi hârtia, atât cât teama de a nu o primejdui prin grabă Îi permitea, și descoperi un nud de femeie. Înainte chiar de a aprecia starea desenului, nudul se răsuci cu spaimă și grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plin de bunăvoință și protector, cînd închis în el, zgîrcit la vorbă. Se afunda mereu în visare, cu gîndul dus dincolo de dunga orizontului. Mai ales după ce ne străduiam să descifrăm semnele lăsate de labele păsărilor în lut, ca pe un pergament zgrunțuros și Rusalin rostea cuvîntul magic Ninive. Cineva ne-a trimis scrisori cuneiforme", îmi șoptea, înfiorîndu-mi timpanul. Cufundarii încearcă să ne retransmită mesajul de acum trei milenii". Cum să nu-l fi crezut, dacă era atît de incredibil? Își împărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Să vii la vară, să vii. îți decontez drumul". Chestia asta mi-a sunat și patetic, și vulgar. Am întrerupt corespondența vreo doi ani. Rusalin Pop continua să mă picteze: pe pînză și pe mătase, pe lemn, pe hîrtie, pe pergament și pe zid. În frescă și în goașe, în ulei și în acuarelă, în tempera. În encaustică, avînd ceara ca liant. "Te-a prins în ceară ca pe-o mumie", comentează vocea mea vitregă. "Ridici prohibiția, Ana? Una dintre crăciunițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
anxietăți, nevroze, suferințe psihice și fizice, exasperări, coșmaruri. Mijloacele operaționale variază în funcție de aceste conținuturi. Când obiectul demersului narativ este o maladie, ponderea interesului stârnit în cititor e dată de analiza psihologică. În Okurina, mirosul de mucegai al unor foi de pergament reactualizează în simțul olfactiv al unui bolnav emanațiile malodorante de odinioară ale așternutului unui străbunic al său, muribund, și, odată cu ele, figura aceluia, pe care el o identifică și în propriul său chip din oglindă. Obsedat de numele străbunicului (pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
grupul de femei, m-am așezat la o masă pe o terasă; trei bărbați ce semănau întrucâtva între ei stăteau de vorbă, povesteau despre iubitele lor din tinerețe. Cel mai vârstnic se numea sicraN și mototolea întruna o hârtie de pergament, apoi a explicat că ce ține el în mână conține Okurina, numele lui de trecere, adică felul în care va fi numit în lumea de dincolo. Japonezii îl numesc așa, noi aici nu-l numim nicicum, pentru că vrem să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
va fi numit în lumea de dincolo. Japonezii îl numesc așa, noi aici nu-l numim nicicum, pentru că vrem să ne separăm complet de cei morți, de teamă că ne va grăbi trecerea dincolo. Eu am numele înscris pe acest pergament, dar nu îndrăznesc să mă uit la el, de altfel cred că nici nu l-aș putea descifra, nu sunt pregătit încă. În timp ce explica semnificația Okurinei, se privea pe furiș în oglinda de pe spatele reclamei cu băuturi de pe masă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Electrizați într-o dulce melancolie, genunchii mei vibrează ușor în ritmul muzicii: "Still my guitar gently weeps". Sfârșitul poveștii și morala ei De vină nu poate fi numai Aspida. Okurina Sicran. Numele străbunicului Okurina sta ascuns între două foi de pergament negru și-și lăsa umbra fulgurată de lumina obscură a veiozei să se întrevadă vag, ca un semn tainic și amenințător. Sicran mototolea absent cu vârfurile degetelor peticele de hârtie neagră, evitând să le privească, dar senzația lor tactilă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a avut măcar curajul să se uite la ele, nicidecum să le citească. Totuși, de atins le-a atins întruna, ba cu cotul în treacăt, ba le simțea în palmă foșnirea putredă și lipicioasă, ba adulmeca mirosul lor vetust de pergament și smirnă. Era ceva familiar în mirosul lor, ceva ce-i venea de foarte departe, din copilărie... Din patul străbunicului îi venea, din patul pătrățos, tras în mijlocul camerei, din el răzbătea acel miros. Își amintea agitația din jurul patului stătut, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de urină, săpun, de leșie, balsam și smirnă... și alte elixire cu care-l pomăda străbunica. De câteva zile, de când Okurina s-a instalat la birou, a simțit acel miros urcând din interiorul lui și amestecându-se cu cel al pergamentelor. Dar numai astăzi a înțeles de unde-i vine, că-l poartă în el de atâția ani. Figura străbunicului nu și-o putea reprezenta aproape deloc. Doar patul, revărsat de perne și dune, ce trona în mijlocul camerei, și-l amintea perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mult. Femeile ies. Se așază. Deranjat de priveliște, împinge cu coatele stivele de dosare și corespondență către marginile biroului. În fața lui, rămâne, singură și tot mai ferfenițită, Okurina. O fixează cu privirea ca și cum ar dori să penetreze suprafața neagră de pergament și să citească, pe furiș, prin transparența ei. O împinge și pe ea într-o parte, deopotrivă cu cutia de șervețele, stativul de creioane, carnetul de telefoane și fotografiile copiilor. Rămâne față în față doar cu suprafața lucie a cristalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
figura lui îi este deosebit de familiară. Îi urmărește liniile fine și subtile ale feței, nasul lung și subțire, mascate de borurile pălăriei. Un proces crescând de recunoaștere și bucurie îi acaparează întreaga ființă. Apoi își întoarce privirea cu teamă la pergamentele crâmpoțite pe care încă le mai atinge vag cu dosul palmei. Prin urmare nu mai e nicio soluție! îi spune distrat vizitatorului și dă să se scoale. Figura omului cu pălărie îl intrigă. Are nevoie de o confirmare. Se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai puțin de două luni, ei sunt gata să pornească pe cărarea mărilor. Primesc de la părinți hrana gata procesată, pe care o regurgitează, esențializată deja cu vitamine și nutrienți, asigurându-le o creștere grăbită. Oul inițiat, ce înscrie hieroglife pe pergamentul vulcanic al insulei, urmat de puiul ce crește miraculos, se adaugă la dimensiunea fabuloasă a acestei păsări măiestre. Prin comportamentul lor ritualic și exemplar îi întâlnim doar în poveștile cu pescarii fără noroc, rătăciți în vâltoarea apelor. Albatroșii coboară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dacă ești înger sau pasăre. Mă uit semnificativ la mâinile ce-i freamătă pe punga de semințe... Nici măcar nu mi-e clar dacă ești îngerul meu sau unul oarecare. Se pare că nu sunt binevenit aici! spune îngerul, desfășurând un pergament pe care era scribăluit în hieroglife, probabil, numele meu. Îmi indică cu unul din degetele-gheară unde trebuie să semnez. Nu pot înțelege numele meu, de-acolo din cer, așa încât semnez indescifrabil. Rulează disciplinat pergamentul, face o plecăciune onctuoasă, rotindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
binevenit aici! spune îngerul, desfășurând un pergament pe care era scribăluit în hieroglife, probabil, numele meu. Îmi indică cu unul din degetele-gheară unde trebuie să semnez. Nu pot înțelege numele meu, de-acolo din cer, așa încât semnez indescifrabil. Rulează disciplinat pergamentul, face o plecăciune onctuoasă, rotindu-și o dată aripile deja deschise pentru zbor. Apoi îmi întinde mâna: Puțină nesinceritate nu strică nimănui, ăsta a fost în parte unul din scopurile vizitei mele. Mai gândește-te la asta, trișează puțin și-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu degeaba l-a cultivat pe lângă el. Dau mâna ceremonios cu îngerul meu și, în momentul acela, spațiul ferestrei este invadat de o camarilă albinoasă de îngeri, ce se îngrămădesc să pătrundă în cameră. Fiecare înger ține un sul de pergament sub braț. Nu-mi spune că va trebui să le semnez la toți? întreb îngerul meu ce pare deranjat de inconvenientul plecării. Dă din cap jenat, apoi adaugă: După cum vezi nu am fost nesincer întru totul, în lumea asta totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
le semnez la toți? întreb îngerul meu ce pare deranjat de inconvenientul plecării. Dă din cap jenat, apoi adaugă: După cum vezi nu am fost nesincer întru totul, în lumea asta totul e o problemă de "timing". Îngerii își rulează meticulos pergamentele și pleacă ordonat, unul câte unul, într-o liniște deplină. Numai foșnetul de aripi se aude periodic, când izbesc marginile ferestrei înainte să decoleze. În urma lor, camera goală... nici măcar o pană, doar un aer înmiresmat, călduț, liniștitor, ca după ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]