133 matches
-
ca -o în provensală, dar continuă tot pe -a de la femininul latinesc. Așadar, se constată că, în limbile romanice, numărul și genul se exprimă în forma însăși a cuvîntului, adică paradigmatic sau sintetic, în vreme ce categoria cazului se exprimă din ce în ce mai mult perifrastic sau analitic. Ca atare, la număr și la gen există o determinare internă, iar la caz o determinare externă. Aceasta se întîmplă deoarece genul și numărul au în comun faptul că privesc desemnarea (legătura cuvîntului cu realitatea denumită prin el
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
externă funcțiilor externe. Această opoziție este specifi-că însă numai limbilor romanice, iar nu și limbii latine, încît aceste limbi alcătuiesc un alt tip în raport cu ea. Pe baza aceluiași principiu, se poate constata că și comparația adjectivelor se face analitic (sau perifrastic) în limbile romanice, fiindcă este o determinare externă, în vreme ce în latină comparația se exprima sintetic (altus, altior/altius, altissimus). În cazul verbului, valoarea la timpurile simple este una internă, fiindcă nu exprimă un raport între două momente. Acolo însă unde
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exprima sintetic (altus, altior/altius, altissimus). În cazul verbului, valoarea la timpurile simple este una internă, fiindcă nu exprimă un raport între două momente. Acolo însă unde acest raport există (între momentul actual și un alt moment) exprimarea a devenit perifrastică în limbile romanice. În general însă, în trecerea de la latină la limbile romanice, s-au produs și schimbări de conținut, încît viitorul romanic exprimă altceva decît cel latin, iar diateza pasivă are altă valoare în aceste limbi decît în latină
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
explica în alt mod coincidențele dintre spaniolă, portugheză și română, căci nu se poate pune proble-ma existenței vreunei influențe între limbile iberice și română. În mod similar, se constată că franceza și italiana construiesc mai mult ca perfectul în mod perifrastic, cu ajutorul a două auxiliare la imperfect, după modelul perfectului compus, în vreme ce spaniola și portugheza, pe de o parte, care continuă mai mult ca perfectul indicativ latin, și româna, pe de altă parte, care a adus la indicativ mai mult ca
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În aceste condiții, dacă într-o traducere unul dintre aceste idiomuri reprezintă limba scop, această opoziție ternară trebuie construită, iar dacă reprezintă limba sursă ea este anulată, prin anularea deicticului care indică apropierea de interlocutor, care poate fi redat eventual perifrastic, printr-o formulare de tipul "acolo lîngă tine" (sau "lîngă voi"). Spre deosebire de celelalte limbi romanice și de limbile germanice, spaniola și portugheza au cîte două verbe pentru a reda semnificațiile "a fi" și "a avea", fiecare dintre aceste verbe avînd
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceeași structură ca neer. kleinzoon, și fiind apropiat de engl. grandson și norv. sønnesønn. Corespondentul german este însă termenul Enkel, care are derivatul Urenkel cu aceeași structură formală și cu aceeași semnificație ca rom. strănepot. Limba italiană uzează de construcții perifrastice pentru ambele semnificații ale cuvîntului moștenit nipate (lat. nepas), încît fiecare accepție este distinctibilă înainte de orice context: il figlio del figlio (sau della figlia) și il figlio del fratello (sau della sorella). Se poate totuși observa că această limbă romanică
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
împroșca/zvârli"; (3) sensul literal al celui de-al doilea element "(cu) noroi". În mod similar, cel de-al doilea triunghi semantic este alcătuit din: (4) sensul derivat/idiomatic global "a calomnia, a defăima pe cineva" (sau, într-o reformulare perifrastică, "a emite afirmații calomnioase despre cineva)"; (5) sensul idiomatic al primului element "a emite/spune/ propaga"; (6) sensul idiomatic al celui de-al doilea element "afirmații calomnioase/denigratoare/mincinoase". Raporturile sintagmatice din cadrul ambelor triunghiuri (1-2, 1-3, 4-5, 4-6) sunt toate
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
AICI însoțește trecerea de la persoana a treia la a doua, interpelarea trecătoarei sub formă de apostrofă și sintaxa emotivă despre care am vorbit deja). Ancorarea deictică primară are ca bază PR enunțiativ și forma sa de aspect încheiat: PC1. Forma perifrastică de "trecut recent", construită cu PR verbului venir de (Elle vient de passer [Ea abia a trecut]) și de "viitor apropiat", construită cu PR verbelor aller și devoir (T84: Nous l'allons montrer tout à l'heure [Cum veți vedea
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pămînt plecată Părînd a-i înțelege gîndirea întristată. (Trad. Tudor Măinescu, ESPLA, 1956: 311) IMP, PS și corespondenții lor compuși (MmcP1 și TA) sînt timpurile preferențiale ale acestui mod de enunțare în care privirea retrospectivă se construiește gradat, cu ajutorul formei perifrastice a "trecutului recent" cu IMP (venait de + INF [adv. abia, tocmai... + MmcP], apoi cu ajutorul MmcP2 a cărui valoare aspectuală de fapt încheiat slăbește în favoarea valorii temporale. Privirea prospectivă se realizează cu ajutorul verbelor aller și devoir la IMP [a avea sau
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de-IMP + INF] [aller/devoir-IMP + INF] COND PC narativ (PC2) și IMP sînt, împreună cu formele lor de aspect încheiat (MmcP1 și PS), timpurile de bază pornind de la care se marchează continuitatea diegetică. La aceste forme de bază se adaugă forma perifrastică a "trecutului recent" construită cu venir la IMP (Elle venait d'écrire [Tocmai/Abia scrisese]) și cu MmcP2. Ambele marchează o mișcare retrospectivă în timp ce privirea prospectivă este realizabilă cu viitorul apropiat (construit cu aller sau devoir la IMP) și cu
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
departe abrevierile următoare: PS = perfect simplu, PA = "trecut anterior", IMP = imperfect, MCP = mai mult ca perfect, PR = prezent, PC = perfect compus, PsC = perfect supra-compus, V = viitor, VA = viitor anterior, CO = condițional optativ, CP = condițional perfect, CONJ = conjunctiv, IMPER = imperativ. Formele perifrastice, infinitiv etc., vor fi desemnate complet. 2 17 3 18 4 19 5 20 6 21 Pentru o exemplificare a acestor variațiuni enunțiative, trimit la două lucrări despre A. Camus: Adam și Lugrin 2000, Adam 1997, cap. 7. Paginile 233-254
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Geschichte, Historie, Historik, Histor(iz)ismus, Geschichtswissenschaft Este necesar să precizăm semnificația acestor termeni, pentru că ei pot fi traduși în românește fie prin cuvintele "istorie" sau "istori(ci)sm", cu multiplele lor sensuri (ceea ce provoacă destulă confuzie), fie prin construcții perifrastice (care îngreunează receptarea mesajului). Această situație ne determină să-i menționăm pe parcursul lucrării și sub denumirea lor germană, astfel încât este nevoie cu atât mai mult să lămurim chiar de la început accepțiunile în care sunt folosiți. Geschichte se referă la succesiunea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Vedem filmul la cinema. Andrei arată obosit. Auditivă Aud zgomote. Ascult muzică. Muzica sună bine. Tactilă Simt frigul la mâini. L-a atins ușor pe umăr ca să-l facă atent. Ø Gustativă Simt un gust amar. Am gustat mâncarea. Ø (perifrastic) Prăjitura are gust bun. Olfactivă Simt miros de liliac. Câinele miroase mâncarea. Prăjitura miroase bine. În opoziție cu engleza, în română 25 anumite tipuri de percepții nu se pot exprima printr-un lexem distinct, ci printr-o parafrază cu structura
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
primul rând, printr-o amprentă stilistică specifică, de virtuozitate: reflectând cultura întemeiată pe Biblie, Viețile Sfinților ș.a., limbajul dobândește - transpus însă cu vervă în cheie comică, dar fără a avea nimic blasfematoriu, pastișând cu finețe și efecte pitorești - o haină perifrastică proprie, cu patină de arhaicitate și solemnitate, cu dese inserții de referințe religioase și citate bisericești. Pe lângă această calitate și pe lângă abilitatea dialogului, reține atenția capacitatea de a reconstitui, ca într-o frescă, amuzant, colorat, o lume specifică, făcând observații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
În discuțiile obișnuite, el se arată a fi un observator fin, plin de umor al comportamentelor celorlalți, însă „înțepăturile”, malițiile, „spiritele” nu trec în textele sale. Pentru că il est juste milieu et trșs comme il faut, acestea sînt „albe”, „impersonale”, perifrastice, convenționale la modul universitar. Silința de a fi „academic” îi sărăcește firea: omul mă delectează, criticul îmi creează dificultăți în a-l urmări. * Cred că unul din primele motive pentru care îl detest pe G. e felul său de a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în poezia Oltul: „Tu, frate plânsetelor noaste / Și răzvrătirii noastre frate, / Urlai tăriilor amarul / Mâniei tale-nfricoșate.” Răzvrătirea își trimite ramificații către sinonime ca „flacără”, „văpaie”, „furtună” și mai ales „vifor”, termenul care colorează cel mai bine expresia în construcții perifrastice, capabile să substituie mai plastic și sugestiv cuvântul de bază, totuși abstract și uzat: „Ci-n pacea obidirii noastre, / Ca-ntr-un întins de mare, / Trăiește-nfricoșatul vifor / Al vremilor răzbunătoare” (Plugarii). Dacă din suferință se naște ura și din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
și alte limbi romanice rezultă din strategia diferită de deplasare a verbului din română: în română, verbul se deplasează ca grup (deplasare XP), spre deosebire de alte limbi caracterizate de deplasarea centrului (deplasare X0). Așadar, spre deosebire de italiana veche, care într-o construcție perifrastică de tipul celei din (3) alege să deplaseze verbul auxiliar (centru, element X0) în domeniul complementizatorului pentru satisfacerea regulii V2, în structuri perifrastice de același tip (1b,c) strategia aleasă de română va provoca deplasarea în domeniul complementizatorului a verbului
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
spre deosebire de alte limbi caracterizate de deplasarea centrului (deplasare X0). Așadar, spre deosebire de italiana veche, care într-o construcție perifrastică de tipul celei din (3) alege să deplaseze verbul auxiliar (centru, element X0) în domeniul complementizatorului pentru satisfacerea regulii V2, în structuri perifrastice de același tip (1b,c) strategia aleasă de română va provoca deplasarea în domeniul complementizatorului a verbului lexical (element de tip XP). Analiza noastră verifică, așadar, observația lui Fontana (1997: 210), conform căruia "as more knowledge of a wider range
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
IV. O problemă și mai delicată, fie trecută sub tăcere, fie minimalizată prin transferarea ei în componentul fonologic (Giurgea 2011), este linearizarea presupuselor centre complexe: predicția sistematică în deplasarea centrului (8b) este că verbul lexical va preceda auxilarul în construcțiile perifrastice, fapt puternic contrazis empiric 4. Predicțiile de linearizare incorecte sunt încă un argument împotriva formării de centre complexe. O altă soluție (implicită la unii autori, explicită la alții) de a explica efectele de adiacență este presupunerea că specificatorii proiecțiilor din
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
ca engleza și franceza (12)6, verbul auxiliar se ridică la C și subiectul rămâne într-un specificator din domeniul flexionar ([Spec, IP] prin convenție). În primul rând, dacă strategia de deplasare a verbului este XP, nu X0, în construcții perifrastice cu ridicare la C, constituentul verbal deplasat va fi verbul lexical, nu auxiliarul, după cum se poate observa și din comportamentul imprecațiilor condiționale (9c). În al doilea rând, după cum va rezulta din analiză, în deplasarea V-la-C, verbul se ridică la proiecția
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
-se astfel efectele de adiacență folosite ca argument pentru analiza deplasării centrului (v. Dobrovie-Sorin 1994; Barbu 1999; Giurgea 2011 i.a.) • opțiunea deplasării ca grup a verbului explică de ce în deplasarea la C se ridică întotdeauna verbul lexical în structurile perifrastice: auxiliarele sunt centre (v. și §3.1.3.2 infra) • opțiunea deplasării ca grup în conjuncție cu poziția periferică a subiectului preverbal explică de ce fenomenul de inversiune subiect - auxiliar (SAI) este absent din română Relevanță diacronică • opțiunea deplasării ca grup
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în franceză inserarea unui auxiliar blochează ridicarea verbului, după cum arată testul cuantificatorilor flotanți (87a) (= (58) supra); adverbele care indică deplasarea verbului conduc către aceeași idee (87b-d); adverbul de mod bien arată că verbul lexical nu părăsește domeniul lexical în structurile perifrastice (87e): (87) a. Les enfants ont (tous) vu (*tous) de bons films. (franceză) ' Copiii au văzut toți filme bune' b. Il a probablement mangé. ' El a mâncat probabil' c. Elle a déjà vu le film. ' Ea a văzut deja un
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a. să nu i-l daui ti ti b. nu i l- am dati ti 3.2 Cliticele pronominale Distribuția generală a cliticelor pronominale în română este următoarea: − configurații proclitice(100):pronumele clitice precedă verbul sintetic / auxiliarul (auxiliarele) în structuri perifrastice și sunt precedate de negație și de complementizatorii să și a (100) a. îlvăd/îlvedeam/îlvăzusem b. l-am văzut /îlvoi vedea /l-oi fi văzut c. nuîl văd / nuîl vedeam /nuîl văzusem d. nul-am văzut /nuîl voi vedea
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
valori de temporalitate. Structurile de viitor cu gerunziu s-au specializat ca forme de prezumtiv / viitor epistemic (v. Zafiu 2009). Analiza structurilor cu auxiliar prezentată în §III.3.1.3 poate fi extinsă, așadar, și la româna veche. Despre structurile perifrastice care nu s-au păstrat în trecerea la româna modernă se pot face următoarele remarci. Pe lângă mai-mult-ca-perfectul sintetic, limba veche cunoștea și două forme analitice: una dintre forme, frecventă în secolul al 16-lea, atestată în traduceri (Zamfir 2007), se
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
au un grad mai mic de sudură, dată fiind dislocarea frecventă a nucleului verbal (fi - XP - gerunziu) • auxiliarul fi, marcând modalitatea irrealis (Avram și Hill 2007) este relativ consolidat în limba veche, fiind disponibil într-o serie consistentă de structuri perifrastice, mai mult sau mai puțin stabile; în majoritatea structurilor există tendința de a se selecta forma invariabilă a lui fi (la condițional, viitor), însă fi acordat este de asemenea disponibil (la perifrazele subjonctivale, v. nota 5 supra) 2.1.2
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]