546 matches
-
modalități de expresie ca: video, arta digitală, artele scenice, publicitatea, animația, televiziunea și jocurile video. Pentru a putea realiza o examinare obiectivă a formelor artistice care aparțin diferitelor epoci, istoria artei este un domeniu multidisciplinar, realizând o clasificare a culturilor, periodizarea acestora și stabilirea particularităților creațiilor artistice și a influențelor reciproce. Studiul istoriei artei este realizat în mod sistematic începând cu perioada Renașterii, când domeniul de studiu se limita doar la civilizația Europei Occidentale. Cu timpul, aria explorată se extinde și
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
sper, totodată, să pot lărgi baza de recrutare a personalului. Iată, cam astea sunt, să zicem, dezideratele, dar ele, de fapt, se constituie în puncte fixe, în repere fixe ale politicii mele de reașezare internă. Paul Grigoriu: Nu știu dacă periodizarea mea coincide cu aceea din calendarul dumneavoastră, dar aș dori să aflu care ar fi principalele direcții în politica externă pe care o veți practica începând din acest an, 2005, până la orizontul 2007, cel pe care l-ați pomenit deja
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
și ca mai bun, mai valoros tocmai pentru că este nou. Tradiționalitatea căutării și instituirii noului este în modernitate forma de realizare a modernizării. Deși astfel constituită, nu e cazul să considerăm modernitatea ca o totalitate indistinctă social-geografic și atemporală ca periodizare, în care procese și structuri, instanțe și practici s-ar derula într-o uniformitate mereu identică cu sine. Dimpotrivă, în modernitate s-au constituit și continuă să se configureze perioade distincte și ritmuri sociale ce variază geografic de la o țară
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
interne și a contextelor de configurare și pun între paranteze intervenția forțelor de imitare sau de simplă reproducere. În timp, dincolo de diversitatea geografică și sectorială, modernitatea și-a constituit propriile perioade și tranziții. În căutarea acestora, s-au consacrat diverse periodizări, mai ales în istorie și în cultură, cu deosebire în cea artistică. Să admitem totuși că periodizările nu sunt decât decupaje în timp. În plus, nu sunt deloc lipsite de vreo inocență analitică sau ideologică și pot fi chiar simplificatorii
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
reproducere. În timp, dincolo de diversitatea geografică și sectorială, modernitatea și-a constituit propriile perioade și tranziții. În căutarea acestora, s-au consacrat diverse periodizări, mai ales în istorie și în cultură, cu deosebire în cea artistică. Să admitem totuși că periodizările nu sunt decât decupaje în timp. În plus, nu sunt deloc lipsite de vreo inocență analitică sau ideologică și pot fi chiar simplificatorii. Ele instituie o ordine, dar prețul plătit constă în eliminarea istoriilor în numele unei istorii unice, rectilinii și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
traducere de Ciprian Mihali, Editura Idea Design & Print, Cluj-Napoca, 2003). 3. Începuturile și cronologia modernității sunt ambigue și disputabile. De cele mai multe ori, sfârșesc prin a fi convenționale. Trei întrebări mi se par importante atunci când ne referim la modernitate și la periodizările care i se asociază: a) Care sunt acele caracteristici prin care anumite evenimente, activități, produse sau moduri de viață pot fi considerate moderne și aparținând perioadei istorice a modernității? b) Ce evenimente sau dezvoltări au condus la apariția și consacrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
St. Toulmin în lucrarea sa Cosmopolis. The Hidden Agenda of Modernity, The Free Press, New York, 1990. De aceea, trimit cititorul interesat de începuturile, dar și de „orizonturile de așteptare” față de modernitate la această lucrare. Eu voi adopta în continuare o periodizare „convențională” a modernității. Mă grăbesc să spun însă că implicațiile periodizării sunt esențiale pentru întreaga logică a argumentării. 1. Voltaire, Opere alese, două volume, ESPLA, București, 1957. Cf. Ulrich Beck, Risk Society. Towards a New Modernity, SAGE Publications, Londra, 2005
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
The Free Press, New York, 1990. De aceea, trimit cititorul interesat de începuturile, dar și de „orizonturile de așteptare” față de modernitate la această lucrare. Eu voi adopta în continuare o periodizare „convențională” a modernității. Mă grăbesc să spun însă că implicațiile periodizării sunt esențiale pentru întreaga logică a argumentării. 1. Voltaire, Opere alese, două volume, ESPLA, București, 1957. Cf. Ulrich Beck, Risk Society. Towards a New Modernity, SAGE Publications, Londra, 2005 (prima ediție a fost publicată în 1986 în Germania); Anthony Giddens
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ajungîndu-se la ipoteze precum Eminescu, victima unui complot politic (a se vedea N. Georgescu). Tot ce a fost înainte de 1983 nu a mai interesat aproape pe nimeni: lumea a luat de-a gata informațiile. Era mult mai comod să preiei periodizarea clasică decît să încerci reconstituirea tinereții poetului. Ilina Gregori se ocupă de perioada berlineză. Noutățile de natură documentară sînt extrem de importante. Dar contează foarte mult și faptul că putem citi o biografie scrisă într-un ritm al criticii actuale, fără
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
și Amintiri, "în stilul lui Rabelais din Pantagruel", cu viziuni "de un enorm comic"22) și galeria unor "drăcoși de moldoveni", formând întrutotul o "lume originală", pentru prima oară zugrăvită de cineva 23). Opera lui Creangă permite, după N. Iorga, periodizarea în două etape creatoare, descriind o evoluție în felul de a contura psihologii, din gesturi și vorbe cu tâlc. Amintirile produc un reviriment și un apogeu remarcabil, "plin de expresii locale, dar de o perfectă sinceritate nemeșteșugită, de un pitoresc
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
la nevoia de a reevalua pozițiile adoptate de artele decorative. Nigel Wheale, de asemenea, în analiza pe care o face artelor postmoderne în Postmodern Arts. An Introductory Reader (1995), după ce trece în revistă "Paradigmele postmodernului" și stabilește o tipologizare și periodizare de lucru ale postmodernismului (în măsura în care un asemenea gest este posibil), situează interacțiunea de care ne ocupăm sub semnul întrebării ("Postmodernismul: de la cultura de elită la cultura de masă"), pentru a încheia trăgând concluzii din perspectiva a ceea ce consideră a fi
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
fundamentale lucruri”. „Rămâi surprins - își continuă ideea G. Călinescu - să găsești un lucru, evident abia azi, bănuit cu mult înainte.” Preocupările stricte de istorie literară fructifică în prelegerile academice (unele dintre ele litografiate) dintre 1908 și 1934. Concepția lui despre periodizarea istoriei literare e schițată în Epocile literaturii române moderne, din introducerea la monografia despre Vlahuță. O epocă literară, va preciza ulterior criticul (în Cursul de estetică din 1925-1926), e „un spațiu de timp umplut cu un anumit fel de literatură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
artei bacoviene cu simplitatea "cenușăresei din poveste" (...) acest "complex al Cenușăresei", de care suferă, în definitiv, postmodernitatea poeziei banalului, a cenușiului marginalizant." La Bacovia, "caseta de plumb închide în ea aurul alchimic". Primul capitol al studiului exegetic Complexul bacovian operează periodizarea, cu analiza tendințelor, receptării critice a lui George Bacovia. Destinul autorului a stat sub semnul diagnosticelor ismelor, de care nici astăzi nu s-a eliberat de tot: "Înțelegem că eticheta simbolistă a constituit principalul obstacol în calea veritabilei consacrări a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cea mai desăvârșită și mai plină de urmări este marea creație însăși. Ea surprinde prin noutatea ei, reface concepția despre lume și implicit judecă literatura veche." Dacă este așa, Theodor Codreanu favorizează opera bacoviană să-și valorizeze "complexul". Revenind la periodizare, autorul studiului exegetic propune patru etape: 1921, 1946, 1960 sunt ani ai trecerii de la o perioadă la alta: Ucenicia Cenușăresei, Consacrarea, Intermezzo în proletcultism, Spre apogeu. "Mai productive și mai utile sunt alte câteva direcții ale criticii bacoviene: investigația psihocritică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Andrei Rădulescu, București, 1961, • N. Iorga, Istoria literaturii românești, ediția a doua, I, București, 1925, p. 386. • Cartea carea se cheamă Răspunsul împotriva catihismusului calvinesc, apud Crestomație de literatură română veche, I, Cluj-Napoca, p. 132. În istoriografia română există diverse periodizări și tipologii pentru a delimita fenomenul umanist românesc. Tranziția de la medieval la modern care ar fi avut loc între 1550-160037 - opinie asupra căreia autorul a revenit, între timp, considerând-o prea categorică - desprinderea de medievalitate 38, ar fi constituit temelia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
grecii au gânditori, romanii au ingineri, legiuitori și militari. Dezbaterea despre economia lor o vom purta cu ajutorul celui mai important autor, Theodor Mommsen și cu ajutorul lucrării sale fundamentale ,,Istoria Romană"69. Dezbaterea va cuprinde și se va baza pe subcapitolele, periodizările, pe care ni le propune autorul, iar sensul său esențial este, ca și în cazul Greciei, de a vedea, de a deosebi care sunt elementele de structură economică liberă ce și-au făcut apariția în această epocă, sau cu alte
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de opinie favorabil schimbărilor radicale de abordare a problemelor limbii ca disciplină științifică - care s-ar fi răsfrânt automat și asupra oricărei paradiscipline - încă din anul 1948, an al unei Reforme educaționale a învățământului românesc, așa cum am arătat în justificarea periodizării, din prima parte a lucrării, adevărata reformă a fost provocată de lucrările lui I.V. Stalin referitoare la lingvistică, publicate în 1950. Revendicînd limba ca instrument al dezvoltării umane, alături de muncă, considerată un alt important instrument al aceleiași dezvoltări umane, doctrina
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Se face o enumerare a principalilor reprezentanți ai literaturii române (cronicarii, poeții Văcărești, Al. Beldiman, I. Heliade-Rădulescu, Gh. Asachi), însoțită, mai ales în textul francez, de caracterizări succinte, de elogii măsurate și de unele rezerve critice. K. propune și o periodizare a istoriei culturii noastre, care atestă aceeași clarviziune în surprinderea căilor de dezvoltare a civilizației românești. K. nu s-a considerat scriitor; el însuși nu părea a-și prețui scrierile literare. Nu i-a lipsit însă talentul, iar paginile rămase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
neapărat într-o schimbare intempestivă a ideologiilor, acestea fiind rodul acumulărilor progresive de idei care se subsumează unor transformări de ordin interior, ce țin de un timp subiectiv al ființei și nu de curgerea exterioară a timpului obiectiv. Ca urmare, periodizarea literară nu se suprapune întotdeauna peste cea cronologică, după cum o sugerează și realitățile secolului al XVIII-lea care, deși este numit în întregime "Secolul luminilor", nu își merită pe deplin această denumire decât în partea finală a devenirii sale. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
anul 1700 nu marchează o graniță intangibilă, clar delimitată între ceea ce s-a petrecut înainte și ceea ce a urmat; de fapt, anul 1700 nu reprezintă nimic semnificativ prin raportare la cursul evenimentelor ce au relevanță în istoria culturii. Nevoia de periodizare care este justificată din dorința de a stabili o ordine, de a găsi repere concrete a scos în evidență alți ani ai acelui interval temporar, ani cu un ecou mult mai puternic în ceea ce privește sfera literelor și evoluția ideilor, în general
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
francez a reprezentat doar o putere fertilizatoare, furnizând trăsături precum accentuarea formei, structurarea conținuturilor, ordinea, trăsături ce nu erau native englezilor, dar pe care aceștia au fost dornici să le învețe și să le prelucreze în stil propriu. O altă periodizare și o altă viziune propune Henri Peyre care încadra etapa clasică engleză între 1688 anul "Revoluției glorioase", care presupune îngrădirea atribuțiilor regelui și creșterea puterii Parlamentului și anii 1740-1745, când apar primele semne ale ceea ce s-a numit ulterior preromantism
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în aparență semnele exterioare ale aceluiași tip de clasicism precum cel francez, dar se manifestă totuși într-o manieră particularizată, dezvoltând aspecte ce nu sunt comune cu modelul galic. Astfel, pentru stabilirea unei viziuni de ansamblu vom lua în considerație periodizarea făcută de Matei Călinescu ce distingea trei etape: 1660-1700 coagularea ideilor, 1700-1740 maturitatea, 1740-1770 stingerea. Fiecare din aceste diviziuni se subsumează, din punct de vedere al teoretizării anumitor concepte, celor trei nume importante John Dryden, Alexander Pope, Samuel Johnson. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
accelerate, subsumate reorganizării burghezo-democratice a statului și luptei pentru emancipare națională. Reperele temporale ale acestei epoci au fost stabilite, în genere, între anii 1830 și 1860, dar aceste granițe a căror alegere stă mai mult sub semnul dorinței didactice de periodizare riguroasă sunt, de fapt, mult mai fluide deoarece realitățile istorice și culturale sunt întotdeauna mult mai complicate, mai nuanțate, decât transpunerea lor teoretică. Astfel, în mod concret, schimbările încep a se produce în Țările Române odată cu instaurarea domniilor pământene, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
drept statului 379. Exclusivismul celor trei orașe, care au urmărit doar asigurarea monopolului și a privilegiilor proprii, au dat puterii suverane posibilitatea de a restabili echilibrul cu reprezentanții stărilor privilegiate. Nobilimea și clerul se vor uni cu principele contra burgheziei. Periodizarea în evoluția Țărilor de Jos, bazată pe modificările pe care le-a suferit instituția Adunărilor de stări, cuprinde: perioada "franceză" (1363-1477), incluzând acțiunea unificatoare a lui Filip cel Bun și centralizarea din timpul domniei lui Carol Temerarul (1467-1477); perioada domniei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Al. Herlea raportează activitatea dietală unor criterii care, în fond, corespund. Istoricul maghiar pornește în studiul instituției Adunărilor de stări ale Principatului de la Dieta din Sighișoara (29 august 1540). Într-un mod asemănător procedează și Al. Herlea, care propune o periodizare ce relevă același punct de vedere. El analizează separat dietele din timpul domniei lui Zápolya și include Dieta de la Sighișoara în perioada "principatului autonom sub domnia principilor". Autorii afirmă și susțin prioritatea instituției Dietale, față de alte instituții, în organizarea Transilvaniei
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]