104 matches
-
sânul ei, pe Mesia. Programul istoriografiei materialiste este sintetizat de Wohlfarth: „The «epistemo critical» program of the Passagen-werk might almost be de fined as that of saving the phenomenal world from its Platonic salvation. Therein lies the task of that peripatetic philosophe de la rue (Baudelaire), the flaneur, alias the chiffonnier“. Din punct de vedere metodologic, sarcina chiffonnier-ului este descrisă în analogie cu alte imagini, de regăsit în Para lipomena la Über den Begriff der Geschichte. Prima este aceea a analizei spectrale
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
-l schimbăm, cu toate eforturile noastre (22) Este o problemă numai [la nivel macroeconomic] (22) Sunt medici numai [de familie] (IVLRA) Prin urmare, și în acest din urmă caz există un Aristotel, dar numai [grație deschiderii foarte largi a mansucriselor peripatetice] ("Idei în dialog") Principiile convenției pot fi adoptate în funcție de conjunctura economică, pentru reducerea riscului de impact ecologic, dar numai [prin mecanismul unei autogestiuni] (22). În grupurile prepoziționale care conțin un cuantificator, definit sau indefinit, semiadverbul restrictiv poate fi plasat atât
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
a început să lucreze pentru New Yorker înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, scriind inițial povestiri despre viața din orașul New York, iar ulterior articole despre război. După terminarea războiului, temele pe care le aborda au devenit, cel mult, mai peripatetice, incluzând relatări despre indienii Paiute din Nevada și guvernatorul Earl Long din Louisiana. Lillian Ross a dat dovadă de o versatilitate asemănătoare, printre lucrările ei numărându-se și un portret emoționant al lui Ernest Hemingway, publicat în 1950, ce prezenta
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
8. Epicur / 52 2. Cei trei titani ai Antichității și nașterea gândirii raționale / 53 2.1. Socrate / 53 2.2. Platon / 54 2.3. Aristotel / 56 3. Reprezentarea vieții psihice în perioada elenă și în vechea Romă / 62 3.1. Peripateticii / 63 3.2. Sofiștii / 63 3.3. Stoicii / 64 3.4. Gândirea psihologică în vechea Romă / 68 III. Psihologia creștinătății / 73 1. Sub însemne ebraice Philon din Alexandria / 73 2. Invitația la asceză a lui Plotin / 75 3. Apologia creștinătății
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Acest mod de gândire propriu științelor exacte și-a pus pecetea și pe gândirea filosofică a celor care pătrundeau interioarele vieții sufletești. Desigur, în domeniul științelor naturii învățătura lui Aristotel a rămas o culme inegalabilă. Discipolii lui au fost denumiți peripatetici, epicurieni și stoici. Aceștia și-au propus să rezolve multe din contradicțiile existente în sistemul aristotelian, pe cele care s-au referit la explicarea lumii materiale, sistemul viu, reflectarea mentală, acordând atenție crescută problemelor legate de etica relațiilor dintre oameni
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
științifice și culturale, cât și unei întăriri a democrației sclavagiste. De asemenea, aceasta a însemnat o creștere a importanței valorilor obiective, precum și a individualităților, înțelegând prin aceasta valori individuale libere (ex: sclavii erau tot individual vânduți în piețe). 3.1. Peripateticii Peripateticii au interpretat sufletul ca reproducând forma corpului. Sufletul a rămas un produs echilibrat al combinării dintre cele patru elemente: foc, pământ, aer, apă. Diversitatea formelor sufletești a fost lăsată deseori fără substanță, imaterială. Se considera că este peste posibilitatea
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și culturale, cât și unei întăriri a democrației sclavagiste. De asemenea, aceasta a însemnat o creștere a importanței valorilor obiective, precum și a individualităților, înțelegând prin aceasta valori individuale libere (ex: sclavii erau tot individual vânduți în piețe). 3.1. Peripateticii Peripateticii au interpretat sufletul ca reproducând forma corpului. Sufletul a rămas un produs echilibrat al combinării dintre cele patru elemente: foc, pământ, aer, apă. Diversitatea formelor sufletești a fost lăsată deseori fără substanță, imaterială. Se considera că este peste posibilitatea formei
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ca sufletul să fie luat ca o entitate autonomă, el continuând să depindă de ceea ce se întâmplă în corp, de influențele ce acționează asupra corpului. Sufletul a rămas pur și simplu o proprietate a organismului. Cu acest mod de gândire, peripateticii voiau să dezvolte o concepție despre suflet dependentă de organism, ca aparținând naturii. În opoziție cu discipolii platonicieni, peripateticii negau caracterul invizibil sau imperceptibil al sufletului. Astfel, Teofrast se plângea că-i este foarte greu să-și imagineze sufletul în afara
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de influențele ce acționează asupra corpului. Sufletul a rămas pur și simplu o proprietate a organismului. Cu acest mod de gândire, peripateticii voiau să dezvolte o concepție despre suflet dependentă de organism, ca aparținând naturii. În opoziție cu discipolii platonicieni, peripateticii negau caracterul invizibil sau imperceptibil al sufletului. Astfel, Teofrast se plângea că-i este foarte greu să-și imagineze sufletul în afara mișcării. Spre deosebire de Aristotel, el afirma că sufletul are propriul său purtător, care-i permite acestuia să se miște în interiorul
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
70. Venit din Transilvania, dintr-un mediu universitar, avea ștaiful căruia îi duceam dorul în marea bucureșteană fierbând de atâția învolburați geniali pentru care eticheta era un moft. Ne-a apropiat cititul. Schimbam cărți și le discutam în lungi partide peripatetice. Pe vreme frumoasă o luam de la Piața Unirii spre Șosea. Băteam Șoseau de câteva ori și o luam înapoi. Începusem să fiu interesat de Kierkegaard și m-a încurajat cu pasiune. Recitind în America Kierkegaard: Construction of the Aesthetic, îmi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
iscau tot felul de probleme, din ce în ce mai clar, încercând să ajungă la un consens: o prietenie calmă - un fel de oază în acele timpuri grele și tulburi - un umăr la umăr de nădejde, discutând pe parcurs, după cele mai bune tradiții peripatetice, toate chestiunile de cultură și de artă ce ni se iveau în cale și făcând din luminarea lor - a acestor probleme ale spiritului - ultimul și cel mai de seamă scop al prieteniei noastre... Cât despre trup - „să dăm Cezarului ce
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
provoca cugetătorul, de a-l ghida într-un labirint și după un itinerariu dificil să realizezi un discurs profund, coerent, referitor la istorie, literatură, filozofie, mitologie, istoria artelor, folclor, psihologie, sociologie etc." (George Bădărău). "Neîndoios, cartea ne amintește de spațiul peripatetic al lui Aristotel și de grădinile lui Akademos, fapt recunoscut de către autorul însuși. Eseurile, dense în idei și expresie, panseurile și dialogurile incitante și agresive pentru cultură și afectivitate induc, fără tăgadă, efervescența intelectuală și zona etico-filozofică ale înzestratului scriitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ușor, rând pe rând, pe Anita, Arabella, Lilly și Luiza, textul alunecând spre melodramatism, trăsătură ce minează premisele romanului. Unii critici au remarcat un soi de senzualism pur, primar la aceste personaje. Protagonistul din Catarge, care s-ar putea numi Peripateticul (și în sens negativ), reapare în celălalt roman, Sonată dobrogeană (1942), unde întreaga schelărie epică este precară, din cauza lirismului excesiv al multor pasaje, prezent și în titlurile unor capitole. Adrianna, în jurul căreia se centrează acțiunea, oscilează între două prezențe masculine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288677_a_290006]
-
de la Moscova e alta. Acum este ghida lui Paulo, care are o privire ușor derutată, pare depășit de importanța momentului. Ajungem împreună până în celebra stradă Arbat, iar acolo ne despărțim. Îi povestesc lui Corinne, pe cât îmi permite confortul unei discuții peripatetice, subiectul cărții Copiii Arbatului a lui Rîbakov. Corinne știe câteva versuri de Okudjava și mă întreabă dacă acesta a fost un „aristocrat, un intelectual de elită”. Îi spun că, după părerea mea, ultimul intelectual -„aristocrat” - pe care l-a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spectaculos” (interviu cu Andrei Pleșu), RL, 1996, 33; Iosif Sava, Invitații Eutherpei, Iași, 1997, 263-307; Spiridon, Interpretarea, 141-145; Dicț. esențial, 668-673; Rodica Binder, Îngerul melancoliei, OC, 2001, 55; Manolescu, Lista, III, 398-402; Popa, Ist. lit., II, 1063-1064; Gheorghe Grigurcu, Conștiința peripatetică (plimbăreață) a domnului Andrei Pleșu, CL, 2002, 1; Alexandru George, După vreo douăzeci de ani, ALA, 2002, 619; Constantin Coroiu, Un „marginal”, un „împuternicit” și un Eckermann feminin, ALA, 2002, 624, 625; Alex. Ștefănescu, Andrei Pleșu, RL, 2002, 50; Tudorel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
narațiunii, ca și de detaliile ei. Le Paradis interdit... nu face excepție. Regal de erudiție, profuzie de detalii (marginal clasificate), cartea devine un soi de ,1001 de călătorii fabuloase" ce se pot citi și cu răsuflarea tăiată de epicul și peripateticul istorisirii. Dacă, în neutralitatea unei limbi străine elegante dar impersonale, veți căuta particularitățile stilistice (românești) ale scrisului lui Corin Braga, eu cred că le veți afla cu deosebire la nivelul pasiunii povestirii, al fascinației auctoriale față de meandrele și pliurile narative
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
ilustrat și prin introducerea gândirii speculative la Roma. Romanii erau prin construcția lor genetică refractari filozofiei: În anul 155 în.d.Cr. a sosit în cetatea eternă o solie ateniană formată din trei filozofi, academicul Caeneade, stoicul Diogene din Babilon și peripateticul Critolaus. După îndeplinirea misiunii diplomatice, ei au ținut conferințe în care i-au uluit pe romani prin virtuozitatea cu care își susțineau ideile. Mai ales Caeneade a lăsat cea mai puternică impresie, deoarece a îndrăznit să argumenteze convingător chiar în
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
suspectă și totuși sinceră jovialitate. Fascinat de maestrul a cărui stimă și simpatie a reușit s-o cucerească, angoasat în același timp de influența crescîndă pe care filozoful mizantrop o exercită asupră-i, Philippe simte pericolul îndepărtării sale de lume. Peripateticele întîlniri cu Stauff sunt dublate de cufundarea în studiu a discipolului, de investigații livrești, soldate pe de o parte cu un imens cîștig de cunoaștere, iar pe de alta, cu neglijarea frumoasei sale iubite Ariane, care va nutri la rîndul
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
în concluzii cu iz de morală. Mici parabole au menirea de-a accentua firescul unor atari operații ale experienței ce se impersonalizează: „«Ce socoți că e mai frumos în întreaga-ți viață»?/ am întrebat într-o zi necunoscuții din azilul peripatetic. - Frumusețea! - mi-a răspuns Trecătorul - Înțelepciunea! - mi-a răspuns Nesăbuitul - Ura! - mi-a răspuns Prietenul - Lacrima! - răspunsumi- a Dușmanul - Ziua de mine! - mi-am răspuns răstignit pe tîmpla Cuvîntului” (ornic de iluzii într-un azil peripatetic). E vorba aici de
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
zi necunoscuții din azilul peripatetic. - Frumusețea! - mi-a răspuns Trecătorul - Înțelepciunea! - mi-a răspuns Nesăbuitul - Ura! - mi-a răspuns Prietenul - Lacrima! - răspunsumi- a Dușmanul - Ziua de mine! - mi-am răspuns răstignit pe tîmpla Cuvîntului” (ornic de iluzii într-un azil peripatetic). E vorba aici de abstracțiuni care capătă un caracter de concretețe sensibilă, ca și de o asemenea concretețe ce se raționalizează: „aud, ca pe o moarte, respirația umbrei (...) aud, ca pe o moarte, respirația nopții/ și într-o bună zi
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
acuza simptomele unei boli de nutriție din cauza căreia picioarele îi erau subțiri și în aparență neajutorate. Gracilitatea aceasta nu avea însă să-l împiedice să transforme plimbarea în ipostază privilegiată a gîndirii ambulatorii, consacrînd-o în istorie sub numele de gîndire peripatetică. Apoi, mînzul avea o fire arțăgoasă și caustică, bățoșenia sa belicoasă făcîndu-l să fie greu de suportat chiar și în ochii apropiaților. Se pare că la 17 ani i-a căzut din întîmplare în mînă dialogul Gorgias de Platon și
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
și limpede după o trudă grea și binecuvântată. De aceea și întârziem aici, în grâu, fără să ne fi vorbit, fiecare făcându-ne că ne reamintim numele florilor din graiul copilăriei pierdute... contrazicându-ne, prefăcuți, cu grâul până la șold, în peripatetica aceasta a grâului, pe când spicele, țepoase, ne înțeapă trupurile mustrându-ne -, o, nu, nu-i bine să înaintezi printre ele prea mult... Rupem tulpinele fragede, le ducem la gură și le mușcăm, flămânzi de miresme, de mireasma incomparabilă care este
Femeie născătoare cu maci roșii în păr by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6004_a_7329]
-
spuse despre un altul pot fi întotdeauna altfel, iar inteligența poate mereu depăși nivelul dat al predicațiilor. Labirintul fără limite corespunde experienței subiectului disponibil oricăror predicații (mă gândesc la cel despre care ceva se poate în genere spune, în sensul peripatetic al termenului). Natura infinită și disponibilă a acesteia o face netraversabilă: din deșert poți ieși doar ținând drumul drept, dacă te țin puterile; iar captivul a murit de foame și sete. Labirintul făcut să ascundă o crimă le depășește, fiind
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
el se luptă chiar pe el, dar asta-i altă gâscă-n altă traistă, rătăcitoare!). Nu pune niciun pic de cruzime în meserie. Nu are pasiunea devastatoare a altor seminții. El e un beligerant înțelept, pierdut în chietudine. Un gospodar peripatetic ce levitează printre ipoteze. Aflat într-un taifas nesfârșit cu neamul lui „cine știe? ” și rubedeniile lui „poate”, el doar adastă. Stă. Reflectează. Privește cu iscusință și fără grabă cerul, se uită dincotro vine primejdia și unde se isprăvește veșnicia
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
l-au cunoscut și l-au ascultat vorbind în timpul plimbărilor noastre. S-ar putea spune că în vara anului 1952, la Secția a II-a a închisorii Aiud, a funcționat timp de 2-3 luni o adevărată AGORA, o Academie a peripateticilor, când Prof. Ion Petrovici a trecut în revistă aproape toate școlile, sistemele, curentele și problemele fundamentale ale filosofiei [...] Oricine își poate închipui ce ridicoli, chiar caraghioși, puteam părea, plimbându-ne în zdrențele noastre în jurul «monumentului», în timp ce ascultam prelegerile profesorului Ion
Revista Revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13560_a_14885]