271 matches
-
origine și caracteristici diferite. Primele, fiind continuarea undelor plecate din faringe, ajung rapid la stomac (5-7 sec). Dacă alimentele ingerate nu trec din esofag în stomac în intervalul scurt al undei primare, distensia esofagiană constituie factorul de declanșare a undelor peristaltice secundare. Acestea vor continua din sus în jos până la golirea esofagului. Spre deosebire de unda peristaltică primară care este indusă de excitarea reflexă a zonei sensibile faringiene, cu participarea căilor aferente și eferente vagale, undele secundare rezultă din distensia musculaturii netede de la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stomac (5-7 sec). Dacă alimentele ingerate nu trec din esofag în stomac în intervalul scurt al undei primare, distensia esofagiană constituie factorul de declanșare a undelor peristaltice secundare. Acestea vor continua din sus în jos până la golirea esofagului. Spre deosebire de unda peristaltică primară care este indusă de excitarea reflexă a zonei sensibile faringiene, cu participarea căilor aferente și eferente vagale, undele secundare rezultă din distensia musculaturii netede de la nivelul celor 2/3 inferioare ale esofagului. Progresiunea undelor este controlată de nervii simpaticoparasimpatici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de excitarea reflexă a zonei sensibile faringiene, cu participarea căilor aferente și eferente vagale, undele secundare rezultă din distensia musculaturii netede de la nivelul celor 2/3 inferioare ale esofagului. Progresiunea undelor este controlată de nervii simpaticoparasimpatici. În timp ce fibrele vagale stimulează peristaltica și relaxează cardia, filetele simpatice provenite din lanțul laterovertebral cervicotoracic inhibă motilitatea și contractă sfincterul esofagogastric Fenomenele paralitice produse de secțiunea vagilor sunt urmate la câteva zile de reluarea motilității esofagiene pe seama plexurilor mienterice. Reflexul de deglutiție rămâne însă deficitar
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cardia, filetele simpatice provenite din lanțul laterovertebral cervicotoracic inhibă motilitatea și contractă sfincterul esofagogastric Fenomenele paralitice produse de secțiunea vagilor sunt urmate la câteva zile de reluarea motilității esofagiene pe seama plexurilor mienterice. Reflexul de deglutiție rămâne însă deficitar în lipsa undei peristaltice primare. La nivelul cardiei, pare a fi vorba de un dublu dispozitiv sfincterian, separat printr-o zonă de trecere ampulară, care formează un veritabil defileu, ce asigură și menține diferența mare de presiune dintre stomac și esofag. Când presiunea exercitată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
15 cm apă, sfincterul inferior esofagian se deschide pentru 1,5-2,5 sec, permițând bolului să pătrundă în zona ampulară și de aici prin sfincterul cardia în stomac. Deschiderea succesivă a acestor două sfinctere din zona esofagogastrică sub influența undelor peristaltice esofagiene este pusă fie pe seama dublei inervații simpaticoparasimpatice și reflexelor în cascadă, guvernate de centrii deglutiției, fie a peristaltismului esofagian, producător de contracții urmate de relaxare locală prin mecanism nervos intrinsec. Contrar lichidelor, care pătrund imediat în stomac, alimentele semisolide
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în jeturi sacadate, îndepărtează pereții corpului stomacal, căzând în regiunea fundică sub efectul greutății lor. Pereții gastrici se mulează pe conținut și stomacul capătă o formă caracteristică în J. Pe măsură ce se efectuează umplerea gastrică, apare o strangulație mediogastrică generatoare de unde peristaltice. Dacă ingestia continuă, alimentele se acumulează în regiunea fundică a stomacului, mărindu-i volumul (fig. 108). Atât timp cât stomacul este gol, regiunea fundică, antrul piloric și bulbul duodenal sunt sediul unor contracții tonigene neregulate și de mică intensitate, denumite peristolice, de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stomacul este gol, regiunea fundică, antrul piloric și bulbul duodenal sunt sediul unor contracții tonigene neregulate și de mică intensitate, denumite peristolice, de adaptare la conținut. Sosirea alimentelor în cavitatea gastrică regularizează și mărește intensitatea acestora, transformându-le în unde peristaltice ce progresează sub forma unor inele de strangulație spre regiunea pilorică. Distensia și replierea stomacului sunt deci elementele esențiale de punere în joc a automatismului fundamental al musculaturii gastrice. Deși mișcările gastropilorice persistă după denervarea completă a stomacului, evacuarea gastrică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pilorului se realizează astfel sub controlul balansat al celor două sisteme, simpaticul menținând orificiul închis atât timp cât parasimpaticul nu impune evacuarea. La mecanismul reflex, dependent de aciditatea chimului gastric, se adaugă înfrângerea rezistenței sfincterului piloric de către contractilitatea maximă a stomacului. Contracțiile peristaltice și evacuarea ritmică persistă după denervare completă gastrică, demonstrând existența unei reglări periferice prin reflexe intramurale scurte generate de sistemul nervos enteric cu rol de veritabil pacemaker gastric (fig. 109). Acestea sunt integrate în ansamblul funcțional al reflexelor lungi, de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
II.4.4.1. Reflexul de vomă este un act complex, care constă din evacuarea conținutului gastric prin cavitatea bucală. La producerea sa participă mai puțin stomacul și mai mult musculatura respiratorie și abdominală. Concomitent închiderii pilorului și dispariției undelor peristaltice, se produce contracția antrului și refularea conținutului său în fundul stomacului devenit aton, dublată de deschiderea cardiei, contracția diafragmului și musculaturii abdominale. Comprimând stomacul relaxat, mușchii presei abdominale determină expulzarea conținutului prin esofagul relaxat. Voma se însoțește și de modificări respiratorii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un tip sau altul depinde de preponderența fibrelor excitatoare sau inhibitoare stimulate. La închiderea și deschiderea sfincterului Oddi participă și un mecanism de origine miogenă, determinat de contracția pereților duodenali. Astfel, prezența alimentelor în duoden stimulează creșterea peristaltismului acestuia, unda peristaltică în deplasare atingând și sfincterul Oddi; oricum, unda de contracție este precedată de relaxare subiacentă și determină implicit în drumul ei relaxarea momentană a acestui sfincter, încât, dacă există o presiune suficientă a bilei în coledoc, o cantitate mică poate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
efectivă a chimului cu secrețiile digestive și menține chimul în contact cu suprafața mucoasei. La nivelul jejunului, activitatea contractilă are loc sub forma unor contracții puternice (numite contracții ritm-minut), separate de intervale în care contracțiile sunt slabe sau absente. Undele peristaltice reprezintă contracții progresive ale diverselor sectoare de mușchi neted circular. Contracțiile se propagă de-a lungul tractului gastro-intestinal în sens aboral. Comportamentul contracții al intestinului subțire se declanșează după ingestia alimentară, când apar contracții puternice separate de perioade de liniște
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reflexul ileo-gastric. Creșterea activității secretorii și motorii a stomacului determină o intensificare a motilității ileonului terminal; se numește reflexul gastro-ileal. Evacuarea ileonului. Sfincterul ileo-cecal separă porțiunea terminală a ileonului de cec. În mod normal, acest sfincter este închis, dar undele peristaltice din porțiunea terminală a ileonului produc relaxarea sfincterului și mici cantități din chim trec în cec. De asemenea, distensia ileonului terminal relaxează reflex sfincterul. În schimb, distensia cecului produce contracția acestui sfincter, prevenind golirea suplimentară a ileonului. În condiții normale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bază; - rapide, sporadice, care se suprapun peste cele lente și se numesc potențiale-vârf. Contracțiile sunt datorate potențialelor-vârf suprapuse peste undele lente. Lungimea de intestin pe care se manifestă CMM se numește front de activitate; în acest cadru se propagă contracțiile peristaltice ce realizează propulsia conținutului. CMM este inițiat ca o accentuare a contracției antrale obișnuite (la 2-3 ore după masă) și se propagă în aval cu o viteză în scădere de la 3-6 cm/min în duoden la 1-2 cm/min în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se cunoaște natura semnalului de inițiere a activității de tip interdigestiv (la declanșare crește nivelul de motilin). Rolul acestui tip de motilitate este de înlăturare a resturilor nedigerabile. Motilitatea digestivă. Perioada digestivă (2-3 ore de la ingestie) se caracterizează prin unde peristaltice propagate pe distanțe scurte (contracții segmentare, cu efect de amestecare și propulsor). Trecerea de la activitatea de tip interdigestiv la cea de tip digestiv se face prin comenzi centrale (declanșate de ingestie; absente la hrănire parenterală) transmise pe cale vagală. Propulsia în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
parenterală) transmise pe cale vagală. Propulsia în masă. Contracțiile migratoare gigante durează 18-20 s (mai multe unde lente), se propagă cu ~1 cm/s pe distanțe mari (mai multe porți deschise în sistemul nervos enteric) și sunt mai puternice decât contracțiile peristaltice obișnuite (probabil datorită neuronilor motori excitatori din circuitul accesor). Ele se propagă retrograd în cadrul programului de vomă. Se pot asocia cu dureri abdominale (crampe) și diaree. Asigură fiziologic propulsia în masă (în special în intestinul gros) și sunt specializate pentru
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
numai de factori metabolici în condițiile absenței reglării nervoase și umorale (condiții experimentale) și influențată, modulată și reglată neuro-umoral în condiții fiziologice. Reglarea nervoasă este reflexă și se realizează prin inervația intrinsecă și extrinsecă. Reglarea locală intrinsecă asigură îndeosebi mișcările peristaltice, fapt dovedit de persistența acestora în condițiile denervării extrinseci vago-simpatice. Undele peristaltice sunt declanșate îndeosebi de plexurile Auerbach, ai căror receptori se găsesc în mucoasă. Reflexul mienteric peristaltic este asigurat pe o cale nervoasă continuă pentru fibrele longitudinale și una
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
experimentale) și influențată, modulată și reglată neuro-umoral în condiții fiziologice. Reglarea nervoasă este reflexă și se realizează prin inervația intrinsecă și extrinsecă. Reglarea locală intrinsecă asigură îndeosebi mișcările peristaltice, fapt dovedit de persistența acestora în condițiile denervării extrinseci vago-simpatice. Undele peristaltice sunt declanșate îndeosebi de plexurile Auerbach, ai căror receptori se găsesc în mucoasă. Reflexul mienteric peristaltic este asigurat pe o cale nervoasă continuă pentru fibrele longitudinale și una discontinuă, întreruptă de sinapsă, pentru fibrele circulare. Activitatea în totalitate a plexurilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mecanică. Există un ritm electric bazal (format din unde lente), potențiale programate de tipul legii „totul sau nimic”. Activitatea electrică generează activitatea motorie a colonului, stând la baza tipurilor de mișcare ale acestuia. Intestinul gros prezintă mișcări de amestecare, mișcări peristaltice și mișcări de transport în masă. Aceste mișcări sunt adaptate funcțiilor sale, de resorbție a apei și propulsare a conținutului devenit consistent. Analiza grafică a mișcărilor intestinului gros evidențiază existența a patru forme de mișcare: - mișcări de tipul I, care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prezintă intensitate mare, pot obstrua aproape complet lumenul intestinal. Frecvența acestor mișcări este de 2-4 contracții/min și se asociază cu contracția teniilor. Ele realizează amestecarea conținutului intestinal, deplasarea lui pe distanțe scurte în ambele sensuri și favorizarea absorbției. Mișcările peristaltice ale intestinului gros constau din contracții ale musculaturii circulare, care se deplasează aboral, propulsând conținutul colonului spre rect. Contracțiile sunt precedate de relaxări, încât mișcările au aspectul de valuri. Frecvența este scăzută comparativ cu cele din intestinul subțire, și anume
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
umplerea și distensia ampulei rectale de către materiile fecale. Odată atins pragul critic al distensiei peretelui rectal, se declanșează „reflexul de defecație intrinsec”, prin semnale spre și dinspre plexurile mienterice, ce vor controla în această primă fază inițierea de contracții slabe peristaltice ale colonului descendent, sigmoidului și rectului. Undele contractile propagate determină relaxarea sfincterului anal intern, ceea ce facilitează pătrunderea pentru un timp scurt a conținutului fecal în canalul anal. În condițiile determinate de ambianța și viața socială, individul consimte sau amână actul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și nu permite depășirea posibilităților digestive și metabolice ale organismului. Cercetările mai vechi, efectuate de Cannon, cu privire la mecanismul senzației de foame au justificat apariția acesteia datorită mișcărilor foarte vii ale stomacului și creșterii presiunii intragastrice. S-a dovedit însă că peristaltica gastrică exagerată reprezintă doar un fenomen asociat senzației de foame. S-a încercat apoi să se explice senzația de foame prin hipoglicemie. Teoria nu a fost admisă la timpul respectiv datorită imposibilității de a explica faptul că diabeticii care au
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acțiune relaxantă asupra musculaturii netede ureterale, pe când parasimpaticul este stimulator al mișcărilor ureterului. Factorul principal de stimulare a mișcărilor este reprezentat de distensia moderată a peretelui. Aceasta apare ca urmare a creșterii presiunii intraureterale. Mișcările ureterelor au toate caracteristicile undelor peristaltice. Ele încep la nivelul bazinetului și se propagă de-a lungul ureterelor, pentru a se termina la abușarea lor în vezică. Spațiate în general la intervale de 1-8 minute, aceste unde peristaltice pot fi mai frecvente, ajungând până la 5-6 pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
presiunii intraureterale. Mișcările ureterelor au toate caracteristicile undelor peristaltice. Ele încep la nivelul bazinetului și se propagă de-a lungul ureterelor, pentru a se termina la abușarea lor în vezică. Spațiate în general la intervale de 1-8 minute, aceste unde peristaltice pot fi mai frecvente, ajungând până la 5-6 pe minut, când fluxul urinar este crescut. Acest peristaltism are rol propulsor pentru urină. La om, datorită ortostatismului, gravitația apare ca un alt factor care ajută progresarea urinei spre vezică. Frecvența undelor peristaltice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
peristaltice pot fi mai frecvente, ajungând până la 5-6 pe minut, când fluxul urinar este crescut. Acest peristaltism are rol propulsor pentru urină. La om, datorită ortostatismului, gravitația apare ca un alt factor care ajută progresarea urinei spre vezică. Frecvența undelor peristaltice se poate observa prin intermediul cistoscopiei, și anume prin apariția picăturilor de urină la cele două orificii ureterale sau prin intermediul examenului radiologic: radioscopie, radiografie sedată, radiocinematografie după administrarea de substanțe opace la raze X. II.5.10. MECANISMELE NEUROREFLEXE ALE MICȚIUNII
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
formează numeroase pliuri prin care sucurile stomacale ce le excretează acționează pentru digerarea mâncării ingurgitată. Capacitatea stomacului este de până la 0.8 litri. Intestinul subțire este lung de 3-4 m și prezintă unele formații numite vilozități, care ajută la mișcările peristaltice, ondulatorii prin care se face absorbția principiilor nutritivi În sânge, rezultate din procesarea alimentelor, pe baza principiului osmozei. La nivelul anusului se termină intestinul gros prin care se elimină resturile alimentare nedigerate și neabsorbite În sânge. Anusul este prevăzut cu
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]