67 matches
-
cură de purgație sufletească, un fel de încercare de a te lepăda de oameni după ce, timp de cîteva ore, te-ai frecat la propriu de pielea lor. În incinta clădirii, senzația de recluziune e sporită de picurul fîntînei din mijlocul peristilului, nimic din agitația metropolei nepătrunzînd printre coloanele lui. În această ambianța a avut loc colocviul dedicat împlinirii unui centenar de la nașterea lui Noica. Organizatorii întîlnirii au fost Institutul Cultural Român, Universitatea "La Sapienza" din Romă și Forul Intelectualilor Români din
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
Firește. Stai liniștit, n-am uitat, îl asigură Sebastianus, răspunzând cu un semn la salutul gărzilor și pășind cu pas hotărât în atrium. Trecând printr-o poartă cu arcadă, o apucară pe un coridor și apoi pătrunseră în loggia vechiului peristil, în a cărui grădină, invadată de buruieni și părăsită cu totul, stăteau în așteptare, angajați în mici conciliabule ori dormind lungiți pe jos, înveliți în pături aspre, o mulțime de slujitori și scutieri ai delegaților încă găzduiți în palat. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l pe după gât pe fostul călugăr, pe care îl depășea în statură cu mai mult de o palmă, se îndreptă cu el printre ruine și își făcu loc printre bagauzi, intrând astfel în marele careu de iarbă ce probabil fusese peristilul villa-ei. Sebastianus și ceilalți se ținură după ei împreună cu Eucheirius, pe care acum înșiși tovarășii lui îl împingeau înainte fără prea multe amabilități. Ambarrus se opri în mijlocul grădinii, unde se ridica, la înălțimea unui stat de om, statuia antică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trec, soldații fac aproape chiar mai multe stricăciuni decât barbarii. Important e că ce era mai rău a trecut. De altfel... Se întrerupse, privind spre una dintre cele două mari deschizături cu arcadă ce făceau legătura între sala tricliniului și peristilul. — Dar... ia uitați-vă! Ce lucește acolo? Hippolita aruncă o privire distrată și ridică din umeri: — Crepusculul, nu? — Crepusculul, la răsărit? obiectă Claudianus privind, la rândul său, printre coloane. Toți își îndreptară atunci privirile în acea direcție: dincolo de parc, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unul pe altul, pierduți. — Barbarii! Sunt aici! strigă Placidia sprijinindu-se cu mâinile de balustradă. Livilla și Matidia își strigară într-un singur glas groaza. Cuprinși de panică, servii porniseră deja să alerge prin toată casa și în lungul colonadei peristilului, iar felinarele cu care își făceau lumină proiectau sumbru pe pereți umbre gigantice. Cei doi soldați, singurii pe care Cilonus îi luase cu el, îl priveau cu teamă din grădină, așteptându-i ordinele. Alături de ei, cu un felinar în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
persoane ce se îndreptau toate spre centrul cetății ca să afle ce se întâmplă ori pentru a fi de folos. Câteva ferestre larg deschise se luminau o clipă la trecerea grăbită a locuitorilor, care își făceau lumină cu lămpile, și din peristilurile înconjurate cu ziduri înalte de protecție răsunau glasuri alarmate, vânzoleala oamenilor ce alergau, discuții însuflețite. Intrând în zona periferică, întâlniră mai puțină agitație și constară că, pe măsură ce se îndepărtau de centru, străzile erau tot mai goale. înaintând, auzeau tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tot minutul întreitul șir al ostașilor era împins, spart, și abia era în stare să restatornicească buna orânduială. Încăperea fiind foarte strâmtă a bazilicei și, neputând să încapă pe toți credincioșii, o nemărginită gloată a norodului se întindea peste lespezile peristilului, în piață și peste toate ulițele pe unde era să treacă procesia; câțiva bogați străini își petrecea vremea a arunca peste lespezi câțiva pumni de carlini (bănuți) pe care se grămădea micii lazaroni, năpădea prin mijlocul mulțimei și pe supt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
limbi străine. În amintirea părinților mei, Corina și Cornel Îi mulțumesc dnei Ileana Vulpescu, care a avut amabilitatea - și răbdarea - să citească manuscrisul și să sugereze unele corecturi. CAPITOLUL I Escortată de doamnele ei, împărăteasa Livia înaintează grăbită dea lungul peristilului cu coloane de marmură prețioasă, în jurul căruia se deschid ușile birourilor administrative. Este partea oficială a palatului. Funcționarii imperiali se opresc din drumul lor grăbit și își pleacă fruntea cu umilință în fața ei, întrebânduse speriați din priviri ce caută augusta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se țină după îm părat, păstrând totuși o distanță respectuoasă. — Vitruvius, arhitectul meu, recomandă ca în grădini să fie semănate și plante din care se fac ghirlande, rostește pe neașteptate bătrânul principe. — Da, stăpâne, se grăbește să aprobe Fulcinius. Peristilul este într-adevăr decorat cu verdeață, cu o iederă ce nu moare niciodată. — Bănuiești de ce? Amărâtul clatină mai întâi din cap. Îi vine însă o idee salva toare: — Datorită gingășiei florilor... Împăratul se întoarce spre el și-l privește cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Germanicus observă numai noua structură constituită pe lângă instituțiile și practicile deja existente, dar nu realizează că, deși controlată în întregime de principe, cum spune el, e concepută totuși pentru nevoile unui stat imperial... Între timp, s-au apropiat de capătul peristilului. La dreapta, lângă un mic altar amenajat într-o nișă la exteriorul casei s-a adunat deja întreaga familie. Ca să nu fie auzit, tânărul coboară glasul: — De când ne-a retezat drepturile politice, ne face cadou sarcini administrative... Antonia nu comentează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
arată cu capul în spate, spre Lygdus: — Între patru ochi, dacă se poate. Intrigat, Tiberius Nero ezită un moment, după care - în loc să-și continue drumul înspre apartamentele de recepție - face cale-ntoarsă și se îndreaptă către una din camerele grupate în jurul peristilului. Intră amândoi într-un salonaș cochet, pe care îl folosește de multe ori drept birou, pentru că se află lângă bibliotecă. Spre deosebire de celelalte încăperi de la parter, care nu au nici o fereastră spre stradă, lumina irizată a soarelui pătrunde aici printr-o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tiberius ia aminte la ei: — Hai să nu mai zăbovim, că întârziem la Ara Pacis! Le face semn să vină după el, după ce interzice tuturor, cu un gest scurt, să-i urmeze. O apucă pe un culoar care duce din peristil înspre grădină. — Ieșim prin spate, spune. — De ce? se interesează Plautius Silvanus, surprins de privi rea pizmașă cu care Aelius Seianus l-a salutat pe Paterculus. Nero clatină din cap: — S-ar putea ca în vestibul să mai fie încă o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi spuse ofițerului că nu avea să aștepte prea mult. Zothecula Împăratul se închisese în micul birou care îi aparținuse lui Augustus. Îl numise zothecula: lumină puțină, blândă, o ușă spre marea sală cu coloane, o alta care dădea în peristil, posibilitatea de a intra și de a ieși fără să fii văzut. Pe pereți, în rame elegante de stuc, erau fresce cu imagini senine: lebede, grifoni, flori de lotus. O mică masă prețioasă, scaunul său, două-trei taburete, un lectulus, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-un alt context ideologic și afectiv, le vor exalta și susținătorii unei vechi Frânte regale, patriarhale și creștine 50. Elementele de decor oferite de istorie sînt, în mod evident, sensibil modificate. Togilor drapate, ordinii stricte a templelor, coloanelor și peristilurilor le-au succedat grația decupată din miraculosul medieval, dantela donjoanelor, a turnurilor, a clopotnițelor. Spada cavalerului a înlocuit sabia; toca și vesta scurtă au acoperit goliciunea efebului, încîntă-toarele poduri germane și landele scoțiene i-au alungat pe Plutarh și pe
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ar permite realizarea ambițiilor dramei 15. " Nu aș cere, pentru a schimba fața genului dramatic, decât un teatru foarte întins, unde să fie arătată, atunci când subiectul unei piese ar cere-o, o piață mare cu edificiile alăturate, cum ar fi peristilul unui palat, intrarea unui templu, diferite locuri distribuite astfel încât spectatorul să vadă întreaga acțiune, iar o parte din ea să fie ascunsă pentru actori. Așa a fost, sau ar fi putut fi odinioară, scena la Eumenidele lui Eschil. De o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și la veritabilul efect dramatic." În Prefața la Cromwell, Hugo constată și el că, deși construite sub pretextul verosimilului, aceste două unități generează deseori situații neverosimile. Ce poate fi mai neverosimil și mai absurd în realitate, decât acest vestibul, acest peristil, această anticameră, loc banal în care tragediile noastre au complezența de a veni să se desfășoare, în care sosesc, nu se știe cum, conspiratorii pentru a declama împotriva tiranului, tiranul pentru a declama împotriva conspiratorilor, fiecare la rândul său. Unitatea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
caracterul divinităților și cel al victimelor, èsharai și bothroi și așa mai departe) pot reprezenta dezvoltări paralele independente, cu siguranță Etruria Împrumută din lumea greacă aspectul global al locului de cult cu tèmenos, altarul și templul cu parte internă și peristil, dar adaugă la el caracteristici proprii În ceea ce privește forma și substanța: printre acestea din urmă, cea mai semnificativă este folosirea estradei, ale cărei fundamente teoretice trebuie căutate În doctrina augurală panitalică a lui templum, a lui focus effatus, adică a spațiului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]