935 matches
-
de profunzime ale Clujului din deceniul șase. Amândoi am parcurs cu mare euforie experiența echinoxistă: Petru Poantă, critic de poezie; eu, critic de proză. La absolvire traseele noastre se despart categoric. Petru Poantă era întâmpinat în 1970 de un Cluj permisiv, deschis, iubitor de tinerețe și intelectualitate, devenind prin repartiție guvernamentală redactor la "Steaua", cum nu se putea mai bine pentru un profesionist ardelean al spațiului literar: "Clujul mă adopta ca pe un răsfățat al soartei", recunoaște el (p. 29 în
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
relația specială & fantastă dintre viitorul tată și așteptatul fiu, o asemenea poveste n-ar fi fost nici începută, darămite dusă la capăt. Sociologia literaturii și teoria genurilor însăși ar avea ceva de învățat din acești hibrizi mentalitari aflați la intersecția permisivă dintre romanesc și epistolar. Lungi scrisori narative devin toate cărțile îndreptate către un public concret, restrâns, apropiat și - în limitele firești - cunoscut. Iată de ce nu sunt nicidecum de neluat în seamă pasajele centrate pe delicatele și greu sondabilele probleme ale
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
și pe urmă, goală, făcea tumbe copilărești pe parchet, fata asta cu care aseară am fost la cinematograf este pentru mine o necunoscută". Dar e posibilă o complementaritate, o sinteză care să intre - de ce nu? - într-un "program" de viață permisiv: Ce cuplu de amante care se deosebesc și se completează tocmai prin acordurile lor, Z. și L. Și, în fond, ce viață - complicată, desigur, dar plină - aș putea duce între amîndouă". în fapt, îndestulat de amoruri, Sebastian își propune pe
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
e creată de oameni, dacă "trăim ceea ce reușim să înțelegem", metafora vindecătoare ne poate pune în acord cu noi înșine, "deschizând canalele comunicării autentice și binefăcătoare cu ceilalți". Eseul Terapia prin metafore face referire la psihiatrul Milton Erickson, fondatorul hipnoterapiei permisive, ale cărui reușite porneau de la spunerea unei povești în care metafora juca un rol determinant. "Hipnoterapia își bazează teoriile pe afirmația că din confruntarea voință-imaginație, imaginația iese întotdeauna învingătoare.... să lăsăm visul... să se desfășoare în naivitatea lui și să
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
pe care le implică această activitate și să opteze pentru ea numai după o obiectivă autoevaluare a calităților și capacităților proprii. Economie Economia subterană tot mai înfloritoare subminează și zdruncină echilibrul economiei la vedere pentru că legislația în domeniu este confuză, permisivă sau nu se aplică riguros. Vocație Chemarea profesiei nu e doar un semn Este al minții și al inimii îndemn. Foloase Foloasele învățăturii ca și roadele pământului vin după un îndelungat timp de trudă și sudoare. Paradox Marea majoritate a
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
cititori, e o contradicție în termeni. În schimb, libertatea eseistului este aproape totală. Asociații surprinzătoare și paralele inedite, focalizări ale unor detalii ori, dimpotrivă, evaluări făcute de sus, din polul plus: toate îi sunt îngăduite, într-o formulă pe cât de permisivă, pe atât de pretențioasă în ceea ce privește rezultatele. Un eseist superficial, fără cap teoretic, lecturi aprofundate și adâncime a reflecției, este trimis, cu o judecată severă, în rândurile... publiciștilor. Înainte de a fi un remarcabil publicist, Mircea Mihăieș era un foarte promițător eseist
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
special cele din a doua jumătate a secolului XX, au identificat patru stiluri ale părinților. Potrivit Dianei Baumrind, care, în analizele sale a avut în vedere și studiul efectuat de către Lewin, Lippitt și White, există părintele autoritar; părintele democratic; părintele permisiv și părintele neimplicat. Autoarea studiului a utilizat două dimensiuni: suport parental (desemând nivelul la care se implică părinții), și control strict (gradul de imperativitate parentală), fiecare asociat unor caracteristici. Astfel, dacă primul element se cu o mai mare căldură sufletească
Părinți de succes: Vezi în ce categorie te încadrezi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80300_a_81625]
-
intrat în scenă, zgomotos, Marius Ianuș, Dan Sociu, Claudiu Komartin, Teodor Dună, Dan Coman, Ruxandra Novac, Domnica Drumea, Elena Vlădăreanu, Răzvan }upa, Ștefan Manasia, Adrian Urmanov. Și - de bună seamă - alții, nu de aceeași mână, dar din același val foarte permisiv. Ce a urmat ține, așa cum anticipam cu un anume regret, de o adevărată vacanță - de vară - în care bursa debuturilor pare să-și desfășoare, inofensiv, rotativa. Au apărut, între timp, cărți de poezie originale. Sau măcar interesante. Nu, însă, și
Vara patriarhilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8179_a_9504]
-
să mă cutremure și care m-au plictisit cu adevărurile lor revelate de pe vremea lui Burebista: "Nu-mi mai place democrația", "Să ne ferească Dumnezeu să ne mîncăm între noi", " Sunt cel mai curat om din România", "legislație confuză și permisivă", "Domnule președinte trebuie să oprim războiul", "Sînt pentru arestarea celor care au jefuit țara", "românului dacă nu-i dai picioare în cur, nu face un pas", "banul stă la temelia oricărui destin", "dacă nu merge cu parul, încearcă cu funia
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
eu: curve și proaste, fără școală și nespălate. Chiar din contra, m-a mirat faptul că... mă așteptam la ceea ce am spus mai sus, dar nu am fost deloc așa...”. Lasă să se Întrevadă o notă chiar admirativă la adresa atmosferei permisive și dinamice Întâlnite aici: Mi-a plăcut și faptul că [fetele] nu se dezbrăcau, că nu ieșeau cu clienți și mi-a plăcut și faptul că erau clienți cu bun-simț, majoritatea, și În primul rând faptul că nu eram obligate
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
stringent. Abordarea optimă ar putea Întruchipa fie radicalizarea aboliționismului, Înăsprirea pedepselor, descurajarea perceperii prostituției ca alternativă, fie legalizarea acesteia și reglementarea tuturor aspectelor nevralgice pe care le presupune. Atât parcursul istoric al fenomenului cât și compararea ambelor tipuri de regim (permisiv sau prohibitivă ne indică cea de-a doua variantă (a legalizăriiă drept una rațională, necantonată În obscurități tradiționaliste și adecvată condițiilor sociale contemporane. POVEȘTILE DE VIAȚĂ Subiectul nr. 1 Amelia 18 ani - oraș din provincie „Salut. Sunt una din fetele
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
UNICEF etc. B. Campanii de scurtă durată Aceste campanii sunt mai mult de tip informare sau conștientizare și se focalizează foarte bine pe un anumit grup-țintă. Se desfășoară pe o perioadă scurtă de timp, deoarece grupurile-țintă alese sunt cele mai permisive și se consideră că vor asimila foarte repede informațiile promovate. Teme care pot fi promovate printr-o astfel de campanie sunt: deschiderea unui nou local sau club, impunerea unor restricții de circulație, modul de folosire a unui nou produs, promovarea
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
mele fizice, adică fie posesiune inteligibilă, fie posesiune empirică, fenomenală. În această situație se poate afla orice obiect care stă În puterea mea și Îmi aparține printr-o premisă a priori a rațiunii mele practice. Acest principiu este o „lege permisivă a rațiunii mele practice”. În Expunerea conceptului de al meu și al tău exterior, Kant deosebește trei clase de obiecte exterioare ale liberului arbitru, și anume: un lucru corporal exterior mie, liberul arbitru al altuia În raport cu o faptă determinată și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este superioară atât persoanei și lucrului, deoarece reprezintă dreptul umanității În propria noastră persoană: „trebuind să fie un drept superior oricărui drept real și personal, anume este dreptul umanității În propria noastră persoană, care are drept consecință o lege naturală permisivă, prin a cărei favoare ne este posibilă o astfel de achiziționare”. În sfera acestei achiziționări se găsește dreptul domestic cu cele trei ramuri ale sale: dreptul matrimonial, dreptul părinților și dreptul capului de familie. În cazul relațiilor dintre soți, o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
norme pot fi socotite ca repetări mai specificate de fragmente din alte norme preceptive sau prohibitive. De aceea, caracterul imperativ apare și În ele, fie chiar În mod direct. Cea mai grea problemă a fost aceea cu privire la așa numitele norme permisive. Sunt unele cazuri În care legile nu par a face altceva decât să acorde o permisiune fără a comanda În nici un chip. De aceea unii au afirmat că dreptul nu are În Întregime un caracter imperativ, ci sunt norme imperative
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cazuri În care legile nu par a face altceva decât să acorde o permisiune fără a comanda În nici un chip. De aceea unii au afirmat că dreptul nu are În Întregime un caracter imperativ, ci sunt norme imperative și norme permisive. Totuși această opinie nu rezistă criticii. Permisiunea, prin ea Însăși, nu are nevoie de a fi pronunțată de drept, căci, În regulă generală, e permis din punct de vedere juridic tot ceea ce nu e juridic interzis. Deci, o normă juridică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Totuși această opinie nu rezistă criticii. Permisiunea, prin ea Însăși, nu are nevoie de a fi pronunțată de drept, căci, În regulă generală, e permis din punct de vedere juridic tot ceea ce nu e juridic interzis. Deci, o normă juridică permisivă nu are rațiunea de a exista și nu poate fi Închipuită prin ea Însăși, ci poate avea un sens numai În acord cu altele de caracter imperativ, cărora le micșorează sau limitează, Într-un oarecare mod, sfera de aplicație. În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sens numai În acord cu altele de caracter imperativ, cărora le micșorează sau limitează, Într-un oarecare mod, sfera de aplicație. În unele cazuri, legiuitorul a preferat să determine obligația atribuind o facultate celeilalte părți: așa e, de ex., formula permisivă: „creditorul poate cere de la debitor Îndeplinirea obligației luate”; care În fond spune că Îndeplinirea e o obligație juridică a debitorului. În alte cazuri, În schimb, norma permisivă are un Înțeles de negație sau cel puțin de limitare a unei norme
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să determine obligația atribuind o facultate celeilalte părți: așa e, de ex., formula permisivă: „creditorul poate cere de la debitor Îndeplinirea obligației luate”; care În fond spune că Îndeplinirea e o obligație juridică a debitorului. În alte cazuri, În schimb, norma permisivă are un Înțeles de negație sau cel puțin de limitare a unei norme precedente. Să presupunem că există o interzicere generală, dar Într-un anume caz, se crede potrivit a libera o categorie de persoane sau cineva care se află
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
precedente. Să presupunem că există o interzicere generală, dar Într-un anume caz, se crede potrivit a libera o categorie de persoane sau cineva care se află Într-o condiție determinată, și se emană, deci, o normă printr-o formulă permisivă, atunci această permisie aparentă reintră de fapt În categoria normelor abrogative, despre care am vorbit și capătă prin urmare, În aclași mod, o natură imperativă. Câteva exemple dintre cele mai caracteristice date de G. del Vecchio și Mircea Djuvara vor
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
parțiale ale unui imperativ juridic, sugerate, cea dintâi, de natura specială a mandatului, Întemeiat pe Încredere, iar a doua de caracterul jocului de noroc, imoral și de urmările dezastruoase ale jocului de noroc! Acest adevăr al Înțelesului logic al normelor permisive primește o nouă confirmare, dacă se consideră special așa numitul „drept excepțional”, În acest scop, trebuie să distingem jus singularae, care privește o anumită categorie de persoane sau raporturi, și privilegia sau constitutiones personales (quae personam non egrediuntur), care privesc
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se referă la modul strict În care trebuie să fie Înțeles un anumit concept din Codul Civil etc. de ex. „Rudenia” etc. aceste norme pot fi socotite repetări mai specificate de fragmente din alte norme preceptive sau prohibitive. 3. Normele permisive - după unii juriști, acestea nu ar avea În Întregime caracter imperativ. În esență: „Permisiunea - ne spune filosoful italian - prin ea Însăși, nu are nevoie de a fi pronunțată de drept, căci În regulă generală, e permis din punct de vedere
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Permisiunea - ne spune filosoful italian - prin ea Însăși, nu are nevoie de a fi pronunțată de drept, căci În regulă generală, e permis din punct de vedere juridic, tot ceea ce nu e interzis din punct de vedere juridic”. O normă permisivă nu are rațiunea de a exista și nu poate fi Închipuită prin ea Însăși, ci poate avea un sens numai În acord cu altele de caracter imperativ, cărora le micșorează sau limitează, Într-un fel oarecare sfera de aplicație. De
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
rațiunea de a exista și nu poate fi Închipuită prin ea Însăși, ci poate avea un sens numai În acord cu altele de caracter imperativ, cărora le micșorează sau limitează, Într-un fel oarecare sfera de aplicație. De ex. formulă permisivă: „Creditorul poate cere de la debitor Îndeplinirea obligației luate”. Sunt negări sau abrogări parțiale ale unui imperativ juridic. De asemenea, când se consideră special așa-numitul „drept excepțional”: când limitează sau definește Într-un mod oarecare, printr-o excepție determinată, o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
precizarea preliminară că, în cvasitotalitate, sîntem de acord cu propozițiile d-sale. Intelectual de obîrșie minerească, I. D. Sîrbu s-a văzut atras în tinerețe de marxism, împrejurare ce n-a impietat asupra încadrării sale în Cercul literar de la Sibiu, permisiv în spiritul unei democrații culturale observate de membrii săi. într-o societate "deschisă", opțiunea tînărului Sîrbu nu putea părea decît normală. în schimb, "societatea românească, devenind (...), după război, socialistă și cît se poate de "închisă", îl va "răsplăti" pe scriitor
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]