215 matches
-
să cumperi nimic în cincisprezece ani de căsnicie, cu tot salariul tău de conțopist. Și mai află că tot eu te-am salvat și de data asta de măturoi...Că altminteri plecai pe șantier unde îți este locul, în construcții. Perorația soției a avut darul nu numai de a-l trezi la realitate din febra ce pusese stăpânire pe el, ci i-a întărit cum nu se poate mai bine convingerea că aceasta nu este nici pe departe străină de necazurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
anacronică îndeletnicire. Prima ține de spiritul epocii în care respirăm, un spirit pătruns de o vădită accelerare a ritmului vieții, dar o accelerare care nu este defel prielnică largilor desfășurări orale. Pur și simplu repeziciunea nu face casă bună cu perorația. Gîndurile iuți nu pot fi stufoase la rostire. Cum s-ar spune, sîntem laconici nu fiindcă am prețui expresia lapidară, ci fiindcă sîntem siliți de iureșul colectiv. Cînd trăiești în galop nu-ți mai arde de fastuoase împletiri de ghirlande
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
Gherea tocmai ceea ce-l ridica pe acesta deasupra tuturor criticilor literari din vremea lui (...) În felul acesta, Acad. Călinescu ca teoretician al literaturii vine în contradicție cu propriile sale concepții de militant pe tărîmul progresului social". O latură trist-amuzantă a perorației în chestiune este cea a asimilării cosmopolitismului cu "un canal de pătrundere a influenței imperialismului anglo-american", soluția fiind nu alta decît "studierea tezaurului științific sovietic și popularizarea cît mai largă a științei sovietice". Deoarece - curat anticosmopolitism! - "nouă nu ne este
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
ținute în 2009) are aparența unui iremediabil poncif: filosofia ca mod de viață, așadar cum faci ca dintr-un șir de meditații terne să naști o atitudine; cum faci ca viața să fie ceva mai mult decît masticație, fornicație și perorație vanitoasă, ridicîndu-se la pragul unui etos care, înzestrat cu o direcție de gînd, să poată da sens și masticației, și fornicației, și perorației. Tema e insidioasă și spinoasă: insidioasă, fiindcă induce în eroare prin banalitatea ei, prima înclinație fiind să
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
să naști o atitudine; cum faci ca viața să fie ceva mai mult decît masticație, fornicație și perorație vanitoasă, ridicîndu-se la pragul unui etos care, înzestrat cu o direcție de gînd, să poată da sens și masticației, și fornicației, și perorației. Tema e insidioasă și spinoasă: insidioasă, fiindcă induce în eroare prin banalitatea ei, prima înclinație fiind să spui că în ea se ascunde o trufie a breslei, profesorii vrînd să facă din filosofie ceea ce ea nu poate fi: o tehnică
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
a kitsch-ului mediatic. Și a doua mare dramă este că cei care au împins tinerele generații pe panta degradării sînt chiar intelectualii care și-au făcut din compromiterea tradiției un crez intim. Cine sînt atunci cioclii universitari a căror perorație sinucigașă a împins lucrurile pe acest făgaș? Răspunsul lui Scruton e fără echivoc: generația ‘68, în numele revoltei împotriva interdicțiilor, este cea care a semnat actul de deces al educației europene. Numele pe care le indică Scruton ca exemple de nocivitate
Între Spengler și van Gennep by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5317_a_6642]
-
limba franceză, pe care o predă la Universitatea din Ploiești, i-a imprimat acuratețe fonetică și cadență sigură. Serenela Ghițeanu are urechea limbii, dar nu are virtuozitatea ei expresivă. De aceea scrie limpede și corect, avînd un ton neutru, de perorație rece. Nu e o autoare patetică, neavînd nimic din tulburarea viscerală a talentelor de esență temperamentală. După cîteva cronici, ți-ai fi dorit ca autoarea să fie mai virulentă, mai arțăgoasă, mai bătăioasă în pornirea de a judeca autori. Dar
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
eseist care, citindu-și propriile volute stilistice, se desfată de curgerea lor, cititorul bănuindul de jubilare proprie de tip narcisic. Paradoxul este că, neavînd morb histrionic, Vălcan emană totuși un aer de paradă artistică. Scrisul lui Vălcan aduce cu o perorație scrobită a cărei formă predilectă atinge pragul intensității emfatice. Din păcate, genul acesta de travaliu eseistic nu dă naștere unor formule memorabile. Fraza nu poate fi reținută din lipsă de agresivitate. O procesiune de enumerări frumoase cărora le lipsește acuitatea
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
acte clasabile în registrul curajului. Dincolo de analiza care decurge din interviurile sale, se află imaginile, filme de propagandă folosite de ambele tabere, fotografii, filmul înregistrărilor și cadrele-portret cu o serie de personaje, toate acestea asamblate inteligent, sensibil. Uneori, din toată perorația unui personaj rămâi cu un gest strecurat discret printre atâtea altele, acel gest face istoria, iar Ophuls o știe mai bine decât oricine.
Aide-Mémoire by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6653_a_7978]
-
pe care o arăta. De fapt, detaliul care îl singulariza în masa cadrelor didactice de la Medicină era pofta cărturărească. Conferențiarul invoca persoane, cărți sau versuri cu plăcerea cu care alții degustă aroma unui vin bun. O bucurie nesimulată îi însoțea perorațiile, C. D. Zeletin digerînd cultura la propriu, ca pe o hrană propriu-zisă, fără ostentație și fără parăzi cabotine. De fapt, Zeletin secreta cultură cu ușurința cu care o glandă își secretă hormonii, porii pielii sale părînd anume dilatați pentru a
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
oastea de panduri a lui Tudor, silit fiind să se ascundă după înăbușirea răscoalei, a fost adăpostit la mînăstirea de la Gura Motrului de Eufrosin Poteca. Cît despre partea memorialistică, se vede lesne că, spre deosebire de scrisori, șubrede prin tonul fastidios de perorație goală, amintirile au o temperatură sufletească de apostat creștin, de unde și elanul cu care călugărul își mărturisește escapada pe care o trăise la o casă de toleranță din Pesta, caz în care, povestindu-și amorul pentru curtezana unguroaică, arhimandritul capăta
Un duios iremediabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6480_a_7805]
-
că autorul e în puseu de autoflagelare: pentru asta ar fi trebuit să se deteste pe sine, ceea ce nu-i cazul. Spuneam că nu aflăm în carte o dramă de conștiință, ci un solilocviu de intelect, cu remarca obligatorie că perorația autorului este întreținută de lecturi. Din acest motiv, majoritatea reflecțiilor îi sunt iscate de citate pe care scriitorul le comentează în cheie personală, atîta doar că citatele nu sunt note de lectură făcute din înclinație minuțioasă, ci sunt gînduri de
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
care, pe urmele lui Iorga, le etichetează drept „handicapul de comportament al unor slugi care se iau pe ele însele drept nemeșii la care au robit într-o îndelungată istorie.” (p. 61) Scrisul lui Papuc are faldurile baroce al unei perorații făcute parcă pentru sine, în afara oricărei preocupări pentru un ecou imediat, de aici fraza lungă, cu intercalări multiple, în deplin dezacord cu uzul modern al expresiei scurte. Papuc se adresează parcă îngerului păzitor după regulile unei prozodii de pe vremea lui
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
nălucile glorioase; să lupți și să te plictisești nițel, mereu detașat, observator lucid și neînfricoșat.“ (p. 258) Se subînțelege că ultimele rînduri sunt autoreferențiale, pe potriva mandarinului pe care el însuși îl întruchipa. Atîta doar că distanța și neînfricarea țineau de perorație, nu de ținută. După a doua arestare, Pandrea căpătase o docilitate spontană de școlar smerit. Dar acum, în perioada 1954-1956, accentele paroxistice nu-i îngăduie acalmii și reverii, cuvintele lovind, biciuind sau mușcînd, dar rarerori mîngîind sau lăudînd. Pandrea n-
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
în schimb nu admiți fundalul, întreaga discuție e de o asperitate excentrică și absurdă, care izbește prin neverosimilitatea aporiilor ei. Tocmai de aceea, citit azi, Schellling, are sunetul unui filosof mișcîndu-se în altă paradigmă mentală. Discursul germanului nu ține de perorație, ci de impostație, asta însemnînd că retorica de cuvinte e înlocuită cu tensiunea de nuanțe, Schelling nefiind un predicator cu preocupări de stil, ci un cercetător cu ambiții de analiză. Numai că orizontul lui e altul decît cel contemporan. Ce
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
Paștina: în persoana unui pictor poate încăpea mai multă filosofie decît în mintea unui filosof, cauza stînd în gradul de asumare a cuvintelor rostite: eseiștii fac teorie din acrobație ambițioasă, fără ca viața să li se molipsească cu o cîtime din perorația afișată, în vreme ce pictorii își trăiesc gîndurile spontan, fără cizelare expresivă, dar onest. E deosebirea dintre histrionismul doct cu virtuți lexicale și simplitatea reculeasă care nu vrea să păcălească pe nimeni. Paul Gherasim e un soi de Ernest Bernea cu vocație
Schema flerului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4353_a_5678]
-
dar o dinamită de hîrtie, iar dovada cea mai bună este că, în Ecce homo, volumul în care promite să-și povestească viața, filosoful nu face decît să-și elogieze cărțile, nici o altă motivație neumbrindu-i preocupările. Disproporția dintre violența perorațiilor și cumințenia omului e flagrantă, spiritul care declara că filosofează cu ciocanul fiind în realitate de o afabilă și prevenitoare gingășie. Nicolae Stan analizează fiecare carte a lui Nietzsche, în spiritul unei cunoașteri pertinente și oneste, identificîndu-i conceptele-cheie, laitmotivele și
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
care își maltratează mintea din dorința de a surprinde nuanțe mici. Și așa ajungem la ritualul de exprimare al lui Wittgenstein. „Dificultatea mea este doar una - enormă - ce ține de expresie.“ (p. 100) Wittgenstein nu construiește, ci semnalizează. Nu ține perorații, ci aruncă fulgurații. Nu pune trepte, ci trage trasoare. E de prisos să aștepți de la el un discurs care să urce treaptă cu treaptă, spre o coerență sudată. N-are stofă de narator dispus a lega fraze după rigori de
Spiritul anancastic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5557_a_6882]
-
ca un vîrf de spelcă, avînd ceva din aerul morocănos al judecătorilor care știu să fie onești pînă la antipatie. Scriind sub coerciție terminologică, Flonta n-are opulență oratorică, dar suplinește lipsa strălucirii de stil cu un ton egal de perorație serenă, genul de discurs ce stă bine purtătorilor de morgă universitară. Autorul lui Darwin și după Darwin are un ton sec și riguros, de filatelist avid de ordinea fiecărei pagini de clasor. Are un ochi inflexibil de tenace scrutare interpretativă
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
document contează în textele lui, ci spectacolul de limbă. Cum spuneam în altă cronică din România literară, Pandrea scrie formidabil și minte prodigios, numai că neajunsul denaturării poate fi neglijat, dată fiind delectarea intelectuală pe care ți-o provoacă tensiunea perorației. Fler expresiv, memorie spontană și temperament de scriitor, iată trăsăturile portretului său. Dar întîi de toate, temperamentul: o nerăbdare ahtiată care vrea să se manifeste imediat, și o permanentă agitație care îl face să se smucească mereu, scriind parcă sub
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
Academia Română, de deschiderea oficială a unor instituții, de festivități aniversare, de interpelări parlamentare sau, pur și simplu, de cursuri inaugurale, trăsătura lor comună e că au fost ținute sub Carol I. Octavian Buda a ascultat de un criteriu cronologic, strîngînd perorații din timpul domniei unui singur rege, dar dincolo de constrîngerea calendarului, selecția trebuie să fi fost impusă de greutatea numelor din breaslă: Mina Minovici (Discurs ținut cu ocazia deschiderii Morgii - 1892), Nicolae Paulescu (Definiția fiziologiei: Lecția de deschidere a cursului de
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
latinesc, pe care îl poți parcurge avînd mereu în dreapta varianta românească, dacă nu a fi, așadar, posibilitatea de a-ți plimba privirea pe litera unui text milenar, farmecul cărții s-ar risipi pînă la inexistență. În totul, tomul indispune prin perorația interminabilă, în buna tradiție a exegezei seci. „Mai întîi, trebuie să vedem ce este iubirea, de unde îi vine numele, care este efectul iubirii, între cine poate exista iubirea, cum se dobîndește iubirea, cum se păstrează, cum crește, cum scade, cum
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
gustăm amorul decît în formele lui greșite. Deși iubirea din tratat e înțeleasă ca amor în sens curtenesc, adică drept o relație între bărbat și femeie (homosexualitatea era o deviere patologică în ochii truverilor), fundalul discuției e iremediabil creștin, concluzia perorației fiind că iubirea trebuie ocolită, și dacă totuși nu poate fi evitată, ea trebuie supusă la două constrîngeri: căsnicia și progenitura. Fără cadrul matrimonial și fără mlădițe adiacente, iubirea e de la Diavol. Tocmai de aceea miră gestul episcopului Parisului, Étienne
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
de a găsi plăcere în suferință. Negoițescu e un pederast cu apetit metafizic, Rădulescu e un sodom cu vocație de meloman, Sirin e un histrion cu veleități cinefile. Fiecare revine, explică, pune lucrurile la punct, risipește ambiguitățile, scrie scrisori, ține perorații, ca pînă la urmă luxurianța junglei de reproșuri, imprecații și răzbunări să crească sufocant. Orice încercare de a risipi pîcla afectivă o sporește și mai mult. Cercul pederaștilor e un univers dens cu relații încrucișate: Rădulescu îl părăsește pe Sirin
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
unor lamentații generale, fără atrac- ție asupra cititorului. Introspecțiile de ordin general pe seama unui sentiment nu fac decît să altereze sentimentul, iar suferința nu se transmite meditînd în marginea ei, ci descriind sec întîmplarea cu pricina. De aceea, impresia de perorație făcută cu intenția de a-și etala chinul dă pe alocuri o neplăcută tentă de ostentație livrescă. E aceasta proză feminină? Da, sub unghiul visceral al zvîrcolirii continue. Nu, dacă îi judecăm rangul elevat la care e ridicată zvîrcolirea. Paginile
Patotropia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2899_a_4224]