543 matches
-
și mijlocii. Putem realiza acest lucru dacă le oferim un rol principal în relansarea pieței unice europene. Fiecare efort risipit în încercarea de a explica noțiunea de piață unică într-un mod dogmatic va subestima provocările, incompatibilitățile, interesele, credințele diferite și perplexitățile cu care trebuie să ne confruntăm. Procesul de integrare în piața unică europeană nu este un proces ireversibil. Situația sa actuală trebuie contestată. Piața unică europeană este în pericol de a deveni foarte slabă și, prin aceasta, irelevantă datorită atitudinilor protecționiste pe
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
notează și alte egalități ”dincolo de puterea de înțelegere” : Înainte de Cauchy, în locul întrebării ”" Cum să definim" 1 - 1 + 1 - 1 + 1... ?”, întrebarea firească folosită era ”"Ce este" o sumă precum 1 - 1 + 1 - 1 + 1... ?” ceea a condus, alături de o anumită perplexitate a minții, către discuții deseori foarte aprinse. Către sfârșitul secolului al XIX-lea, metodele de sumare ale seriilor divergente au început să fie studiate sistematic, constituind o nouă ramură a matematicii. Începând cu 1890, Ernesto Cesàro, Émile Borel și alții
1 − 2 + 3 − 4 + · · · () [Corola-website/Science/316973_a_318302]
-
și glosare cu obscurele cuvinte utilizate. La 27 mai 1929, apare o carte de eseuri semnată de douăsprezece literați și prieteni apropiați ai lui Joyce (Samuel Beckett, Frank Budgen, Stuart Gilbert, William Carlos Williams etc.), cu scopul de a risipi perplexitatea cauzată de neobișnuita proză a "Operei în lucru". Titlul colecției de eseuri, jocular, de o pompozitate parodică, a fost ales chiar de Joyce: "O exagminare a factificării pentru încaminarea „Operei în lucru”" ("Our Exagmination Round His Factification For Incamination Of
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
lui Finnegan" apare astfel la 4 mai 1939 la Faber and Faber. După cum intuia Paul Léon, în contextul iminentului război, cartea părea irelevantă și de neînțeles cititorului de rând, însă: Reacțiile stârnite în 1939 de "Veghea lui Finnegan" oscilau între perplexitatea neputincioasă și disprețul virulent. "Sunday Times" considera cartea „irelevantă literar”, iar prietenul de odinioară Oliver Gogarty o numea „cea mai colosală luare peste picior din literatură de la "Ossian" de Macpherson încoace”. În ciuda vânzării, până la sfârșitul lunii iunie, a 4000 de
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
și activi ai aboliționismului și tocmai de aceea au participat la asociații (cum ar fi „Fairhaven Antislavery Society”, care favorizau fuga și emanciparea sclavilor), cu toate acestea însă, în fața probabilității de a pune mâna pe armă pentru Uniune a produs perplexitate. Pozițiile mergeau de la refuzul total de a se înrola în masă până la obiecția de conștiință individuală: după o dezbatere aprinsă și spinoasă, în 1864 Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea a precizat poziția sa în privința stagiului militar. Pe de o
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
ale acestei metafore, am putea spune că ceea ce ne încearcă la începutul unui text este o mare bucurie, pentru că am văzut pădurea, însă pe masura ce ne afundam în ea putem alege diferite drumuri, diferite cărări, stări, diferite sentimente, de la frică, teama, perplexitate de la mirare, beatitudine și vis. Alergând prin aceste locuri străine suntem puși mereu în situația de a ne construi propriul drum și de a face alegeri proprii, am putea ajunge astfel în locuri noi pe care urmează să le descoperim
Editura Destine Literare by Victorița Duțu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_230]
-
pentru unul dintre copiii săi. Pe langă multele povestiri de toate genurile (polițiste, romantice, de aventuri, de anticipație etc.) și ilustrații, "The Ștrand" a fost, de asemenea, cunoscută ca una dintre primele reviste care au publicat jocuri logice, în rubrică "Perplexități", realizată la început de Henry Dudeney. Dudeney a introdus multe concepte noi în lumea jocurilor de tip puzzle, inclusiv primul puzzle cu cifre încrucișate, în 1926. În același an, Dudeney a scris un articol, "The Psychology of Puzzle Crazes", reflectând
Strand Magazine () [Corola-website/Science/320058_a_321387]
-
noi în lumea jocurilor de tip puzzle, inclusiv primul puzzle cu cifre încrucișate, în 1926. În același an, Dudeney a scris un articol, "The Psychology of Puzzle Crazes", reflectând și analizând cererea pentru astfel de creații. El a realizat rubrică Perplexități din 1910 și până la moartea să în 1930. G.H. Savage a devenit realizatorul rubricii, iar curând i s-a alăturat William Thomas Williams (W.T. Williams), care, în 1935 a publicat cele mai cunoscute puzzle-uri cu cifre încrucișate de
Strand Magazine () [Corola-website/Science/320058_a_321387]
-
unui subcapitol): Louis Althusser, Dino Buzzati, Jorge Luís Borges, Einstein, Chagall, Octavian Paler, Valeriu Cristea, Paul Goma, Ion Negoițescu, Miron Kiropol, Nichita Stănescu, Maiorescu / Călinescu, Günter Grass, Serge Fauchereau. Eugen Simion practică în mod vizibil o critică aplicată, dezinhibată de perplexități și admirații gratuite sau de circumstanță. Deși spuneam că titlul cărții de față este auster, oarecum solemn, academic, fără să forțeze nota înțelesului de proprietate confirmată, toate textele critice propuse sunt de o bogăție informațională impresionantă, revărsată într-o paletă
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
Tulburările calitative ale conștiinței Starea oneiroida Starea onirica Confuzia minală Confuzia minală reprezintă sindromul cel mai complet al tulburărilor generale ale conștiinței cu diferitele 1. grade de alterare cantitativa : obnubilare, stare crepusculara, confuzue, comă vigilă, și 2.de alterare calitativa : perplexitate, rătăcire, dezorientare dintre care cea mai curioasă este “starea de ciudățenie ” paroxistica sau de durată cât mai lungă, ea este o senzație neplăcută a unei stări bizare. De nedefinit, inefabila, uneori de anomalie a ambiantei, a locurilor, a persoanelor, a
Conștiință () [Corola-website/Science/314084_a_315413]
-
psihologică și de moralitate preoțească. Nu cred că se poate afirma tranșant că Ureche a fost un umanist sau, din contră, un fatalist medieval. Prima noastră cronică este, în ansamblul ei inextricabil de observare rece a atrocității și de creștinească perplexitate de ironie cultă și de inocență populară a stilului, o operă clasică a prozei istorice.”"
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
rigoare, însă, în acel moment, indispensabilii mei își luară adio și mă pomenii cu ei jos, spre hazul celorlalți copii. Regele schiță un surâs plin de bunătate și mă mângâiepe cap, în timp ce Regina mă prezenta: „Aceasta e mica artistă”. Văzând perplexitatea în care mă aflam, mama care se afla în apropiere, mă înșfăcă în brațe și mă duse într-o cameră alături spre a-mi aranja toalete, iar eu mă bosumflasem rău de tot, gata să plâng după această tragică întâmplare
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
40, ecouri ale unei secvențe amoroase chinuitoare se află în jurnalul lui Jeni Acterian — Jurnalul unei ființe greu de mulțumit —, unde, către sfîrșit, apare un misterios „S“, ale cărui irumpții fulgurante urmate de prelungi absențe o umplu de angoase și perplexitate pe tînăra autoare.) Tot acum este perioada în care Dragomir îi cunoaște pe Noica, pe Cioran, pe Mircea Vulcănescu, pe Mihai Rădulescu, personaje care (cu excepția lui Cioran) vor reveni în viața lui Dragomir în împrejurări, nu de puține ori, dramatice
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
eu simt Cu imaginația. Nu-mi folosersc inima. Ceea ce mi se-ntîmplă sau e visat, Ceea ce îmi lipsește sau mă-mplinește, Este asemeni unui strat așezat Peste un alt lucru și încă peste. Iar frumosul acesta e - peste. Astfel dezlegat de perplexitate, În miezul a toate aceste Ce-mi sînt mai degrabă îndepărtate, Scriu adevărat despre ceea ce nu este. Să simt? Simtă cel ce citește. În faimosul cufăr descoperit după moartea scriitorului au fost găsite nu mai puțin de 27.453 de
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
speranță. Deși Hideyoshi arborase drapelul care semnaliza că tentativa de salvare se încununase cu succes, trecea prea mult timp. Nobunaga și generalii săi nu aveau cum să știe ce se întâmpla în castel. În acea vreme, Hideyoshi îi putea închipui perplexitatea lor, diversele opinii care circulau prin cartierul general, nehotărârea și deruta de pe chipul lui Nobunaga, în timp ce asculta diversele îndoieli exprimate. — Nu, nu este nerezonabil, fu Hideyoshi de acord. Așa să fie. Să-și ureze bun rămas, fără grabă, până la Ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
acordase creditul lui Ranmaru. Însă rezultatul fusese exact opusul celui plănuit de el. În acest punct, nu mai putea să-și stăpânească un fior străbătându-i șira spinării, la gândul perversității acelui adult îmbrăcat în haine de copil. Văzându-i perplexitatea, Nobunaga păru să înțeleagă ce se petrecea în mintea lui Mitsuhide. Dintr-o dată, râse sonor: — Până și Mitsuhide poate fi dizgrațios de prudent. În orice caz, ai la îndemână ilustrațiile acelea? — Am câteva, dar mă întreb dacă vor fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
adevărat este... Gabriela Vrânceanu Firea: Trădat poate? Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu, perplex. Gabriela Vrânceanu Firea: Ca Gelu Voican Voiculescu la revoluție. Mihai-Răzvan Ungureanu: Da, așa a spus? Gabriela Vrânceanu Firea: El era perplex de ceea ce se întâmplă Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu, nu, perplexitatea e o stare firească, neștiind despre ce este vorba. În primul rând, neavând idee despre amploarea și despre posibilele consecințe ale acestei chestiuni, în mod normal m-am întrebat dacă a existat un calcul preliminar pe care să nu-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
în stăpânirea căreia este? Doar un puternic seism poate determina să se spulbere firea, caracterul care ne ține înlănțuiți și să elibereze ceea ce zace în noi încătușat, acea simțire diafană, profundă și pură care ne face să cădem aproape în perplexitate când învăluim cu privirea chipul iubit... Aveam o singură nedumerire: ce se întîmplase de fapt cu Matilda? Fiindcă una erau discuțiile noastre din care ieșeau scântei (nu mă nelinișteau, ba chiar mă pasionau, fiindcă nu e lipsit de interes să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se vadă poalele prea lungi, ale rochiei... Ochi negri, parcă prea mari, gură care, vorbindu-mi de cifre, încasări și plăți, rămânea adesea întredeschisă, ca și când privindu-mă s-ar fi simțit o secundă în prada unei amnezii, a unei curioase perplexități... "înțelegeți?", zicea revenindu-și, și vocea îmi părea că vine tot din lumea nedefinitului, era aproape și totuși departe, mi se adresa, și totuși nu simțeam impulsul natural de a-i răspunde, având în mod bizar senzația unei halucinații auditive
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să pună la cale un spectacol caracteristic..." Se holbă literalmente la mine cu ochii ei mari, care mi se părură în clipa aceea masculini, străini de restul chipului și mai ales de gură, care rămase ușor deschisă într-o bizară perplexitate: "...Credeți", zise. "Vă temeți?" replicai. Se înstrăină, ași zice, fulgerător, își reveni, apoi cu un efort la fel de implicat în avans și retragere, asemănător celui al racului, care înaintînd, dă îndărăt: "Da... Nu..." murmură luînd-o spre ușă. Apoi după un timp
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Mă uitai în dreapta și stânga, eu o luam, adică într-o parte, și ea în alta. Abia atunci parcă se trezi și deveni conștientă de o inconsistență provocată de ea însăși și se uită la mine cu buzele ușor întredeschise (perplexitate pe care începusem s-o cunosc) și zise cu un stins regret "Și cum, nu putem și noi să ne plimbăm puțin!?" Ca și cum nu ne-am fi plimbat! Ca și când n-ași fi invitat-o să luăm masa împreună! Era îmbrăcată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rafinament, am auzit, le prinzi în ei chiar svîcnirea vieții și o mănînci..." Ea chicoti și ca într-o fulgerare apăru și pieri surâsul ei fermecător, detașat parcă de restul chipului, ca să-i rămână apoi gura ușor întredeschisă, într-o perplexitate la fel de părelnică, protestând cu o brutalitate spontană, repede și ea reprimată: Da' de ce să nu-i mănânci, dacă bagi cuțitul în ei e o cruzime mai mică? Am mai văzut eu ipocriți care mănâncă miei tăiați și își ling degetele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi sugera că avea în capul ei, în mod uimitor, spiritul, ca să zic așa, al picioarelor ci, bogate în forme, al pântecului pe care goliciunea îl făcea misterios, al sânilor mici și chiar al gurii ei acum întredeschise într-o perplexitate de astă dată părăsită, respirând ușor și regulat, cu bărbia ridicată, cu ochii care mă priveau parcă fără să mă vadă... Sărutai această gură cu un gând diafan, dar sărutul se încleștă brusc și mă trezi pe mine din tristețe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și regulat, cu bărbia ridicată, cu ochii care mă priveau parcă fără să mă vadă... Sărutai această gură cu un gând diafan, dar sărutul se încleștă brusc și mă trezi pe mine din tristețe și mâhnire și pe ea din perplexitate, sărut fierbinte, de zvârcolire, de agresiune imprevizibilă, de abandon uluit și total... VII ...Farmecul unei ființe străine pe care o iubim întîia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel pur, numai el ne redă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
putere, se răsuci și îmi arătă o expresie uluită. Îi șoptii: "Am gîndit: adorabilă creatură!". Răsuflarea ei, auzind aceste cuvinte, se înteți și văzui pe chipul ei cum înțelegerea îi urca încet spre gândire, dar nu micșorîndu-i, ci sporindu-i perplexitatea. Da, repetai, desvelindu-i tâmplele cu amândouă mâinile și apropiindu-mi foarte tare chipul de-al ei, adorabilă făptură, ne cunoaștem de totdeauna și ne vom întîlni mereu..." " Da, tresări ea din nou, te-am întîlnit la Ninive!" și surâse fulgerător
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]