274 matches
-
poate fi pur și simplu atribuită persoanei sau grupului care este victima persecuțiilor de către persecutor. În unele cazuri, este posibil ca grupul social să nu fi existat anterior, dar să fie determinat de caracteristicile comune ale victimelor datorită faptului că persecutorul le consideră ca un obstacol în calea îndeplinirii obiectivelor sale. 8. Posibilitatea de a se stabili în altă parte în țara de origine Atunci când reiese că persecuțiile sunt în mod clar limitate la o porțiune determinată a teritoriului unei țări
jrc2981as1996 by Guvernul României () [Corola-website/Law/88136_a_88923]
-
col. PSB, vol. 13, București, 1987. 5. Idem, Viața lui Constantin cel Mare, studiu introductiv de prof. dr. E. Popescu, traducere și note de Radu Alexandrescu, în col. PSB, vol. 14, București, 1991. 6. Lactanțiu, De mortibus persecutorum (Despre morțile persecutorilor), introducere, studiu introductiv, note și comentarii de Claudiu T. Arieșan, Editura Amarcord, Timișoara, 2000. 7. GABOR, Adrian, Biserica și Statul în primele patru secole - Editura Sofia, București, 2003. 5. ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE I.1. Începuturile vieții creștine pe teritoriul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
declare: „noi reafirmăm declarația Confesiunilor Luterane, că 'Papa este Antihristul însuși'.” Cu toate acestea, vechii protestanți, ca și unii teologi catolici, în special în cercurile liberale, preferă astăzi un antihrist expirat, identificat de câțiva gânditori vechi creștini cu cezarul Nero, persecutorul creștinilor, sau eventual și cu alți cezari ostili creștinilor și evreilor, care i-au succedat. Acest curent se numește preterism. Numărul 666 a fost identificat din timpuri vechi ca o ghematrie a numelui lui Nero scris în ebraică (Neron Qesar
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
paranoia pură" pentru a descrie o condiție unde era prezent delirul, dar fără o deteriorare aparentă a capacității intelectuale și fără alte caracteristici ale dementia praecox, boala redenumită mai apoi schizofrenie. Notabil, în definiția sa, gândul nu trebuia să fie persecutor pentru a fi clasificat ca paranoic, deci orice gând delirant putea fi clasificat ca fiind paranoic. De exemplu, o persoană care are gândul delirant că este o figură religioasă importantă ar fi clasificată de Kraepelin ca suferind de "paranoia pură
Paranoia () [Corola-website/Science/317433_a_318762]
-
Constantin și Licinius este actul prin care se instituie toleranța față de cultul creștin, dar monografiile istorice precizează că Galerius a emis un edict de toleranță în 311. Odată cooptat în angrenajele puterii, creștinismul se va transforma rapid într-un crud persecutor al celorlalte culte și religii, dar și al filozofiei vremii, fapt care se va materializa în interzicerea practicării oricărei alte religii în afară de creștinism, precum și cu închiderea școlilor de filozofie atât de prețuite de către lumea clasică. În acest proces au existat
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
tulburare de personalitate borderline sau tulburare de personalitate narcisică , legată de o experiență a unui sentiment inadecvat sau de abandon în timpul creșterii. Acest sentiment poate fi re-declanșat de un divorț sau o despărțire făcându-i să se decompeseze în iluzii persecutorii. Acești părinți pot crede că ei nu trebuie să respecte normele de corectitudine a societății, și că ei ar putea să ” transpună imagina propriilor părinți asupra propriilor copii” ”să-și lege excesiv copii de ei însăși”, ”să ceară controlul absolut
Alienarea parentală () [Corola-website/Science/325982_a_327311]
-
că "Faptele Apostolilor" prezintă de trei ori acest eveniment (și nu fără unele detalii), ceea ce prezintă unele dificultăți de justă interpretare. Cu toate acestea, inegalabil rămâne faptul că atunci, într-o clipă, Pavel s-a transformat, brusc și misterios, din persecutor în misionar, apostol al lui Christos. Așadar, după acest tainic eveniment, Saul are primele sale contacte cu lumea creștină nu ca persecutor, ci ca ucenic al lui Christos. Și-a recăpătat vederea - pierdută pe cale, în momentul viziunii - odată cu Botezul pe
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
toate acestea, inegalabil rămâne faptul că atunci, într-o clipă, Pavel s-a transformat, brusc și misterios, din persecutor în misionar, apostol al lui Christos. Așadar, după acest tainic eveniment, Saul are primele sale contacte cu lumea creștină nu ca persecutor, ci ca ucenic al lui Christos. Și-a recăpătat vederea - pierdută pe cale, în momentul viziunii - odată cu Botezul pe care l-a primit de la Anania din Damasc (cf. Fap 9,9-19). Abia restabilit, a încercat, de îndată, o activitate misionară (sau
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
Malta (cf. Fap 28,1-6). În general, artiștii s-au oprit asupra particularităților vieții apostolului după convertirea sa și ușor de regăsit în scrisorile sale sau în Faptele Apostolilor. Unicul episod păstrat în arta creștină, în care Saul apare ca persecutor al creștinilor este, bineînțeles, scena lapidării protomartirului Ștefan (cf. Fap 7, 58-60). Convertirea lui Saul pe drumul Damascului este - cum, de altfel, e și normal - obiectul a nenumărate reprezentări iconografice, care, însă, pot fi împărțite în două categorii, în funcție de tradiția
Pavel (apostol) () [Corola-website/Science/303165_a_304494]
-
Și această slăbiciune a sa i-a procurat un renume nefavorabil - bine-nțeles: fals și exagerat - dar despre care a rămas ecou în Liber Pontificalis. Într-adevăr, în această cronică pontificală, Liberiu este prezentat direct ca un eretic și înverșunat persecutor al clerului catolic-ortodox. Adevărata istorie însă, dacă nu poate scuza complet atitudinea sa, a redimensionat (aducând la juste proporții) personalitatea și lucrarea sa, punându-le în lumină bună. La scurt timp după alegere a primit câteva scrisori de la episcopii orientali
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
acestea sunt fenomene normale ale somnului, și nu sunt considerate semne ale psihozelor. Un episod psihotic poate fi în mod semnificativ afectat de către starea sufletească. De exemplu, oamenii care trăiesc un episod psihotic în contextul unei depresii pot încerca manii persecutorii sau de auto-învinovățire sau halucinații, în timp ce oamenii care trăiesc un episod psihotic în contextul unei manii își pot forma grandomanii sau pot avea experiențe de semnificație adâncă religioasă. Halucinațiile sunt definite ca percepții senzoriale în absența unor stimuli externi. Se
Psihoză () [Corola-website/Science/321943_a_323272]
-
Roma, refuzată de daci, Înțelege să-i pedepsească pe aceștia, interzicând cu strictețe până și pronunțarea numelui de dac și de Dacia, Începând din vremea Împăratului Iulian Apostatul (361 363). Chiar și Traian este pus la index de biserică, ca persecutor al creștinilor. Interdicția de utilizare a denumirilor de dac și de Dacia a presupus și a condus și la scoaterea din circulație a scrierilor anterioare, cu referire la daci, situație care a făcut să dispară din operele din antichitate referirile
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
unicul împărat. Dar moartea sa va da naștere unei noii religii-creștinismul, care în prezent are 2,2 miliarde de adepți, aproximativ o treime din Populația lumii.Cei doisprezece adepți ai săi îi vor continua lucrarea. La Damasc, inițial unul din persecutorii adepților creștini, ulterior convertit, Pavel, continuă să predice și să scrie în , epistolele pauline despre "mesajul lui Christos". Pentru preoții iudei, era considerat un eretic, iar pentru romani, un mare pericol. Pleacă de la Damasc și timp de 20 de ani
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
făcut doar ca exilatul Sf. Ioan Crysostomul și se consoleze de aceste eforturi ale Papei scriindu-i, într-o nouă scrisoare, din 406, și fâcându-l pe Papa să îl separe de Teofil ca de un intrus pe scaunul Constantinopolului și persecutor ai credincioșilor rămași fideli Sf. Ioan. A intervenit cu hotărâre în probleme privind Sfintele Sacramente - Pocăința, Ungerea bolnavilor, Botezul și Nedesfacerea Căsătoriei, pe care a susținut-o și pentru cazul de adulter. În timpul pontificatului său a apărut și s-a
Papa Inocențiu I () [Corola-website/Science/305399_a_306728]
-
gloata flămândă ca să se năpustească asupra lor și să-i jefuiască. Ei i s-au alăturat orășenii avizi de a-și spori capitalul peste noapte și cavalerii burgunzi cu imaginație aprinsă, dar mai ales nobili cruciați sosiți din urmă. Marele persecutor, contele german Emich von Leisingen se credea hărăzit de Dumnezeu să ajungă împărat al Bizanțului și rege al Ierusalimului. Oare credea? Mai degrabă juca o farsă pentru a pescui în apele ce se tulburaseră. El cu ceata lui de cavaleri
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
Vasile și Persida Semenascu; din ea făceau parte alți trei credincioși. Persida Semenascu era la acea vreme prima româncă penticostală botezată cu Duhul Sfânt. Pe 3 iunie 1923, atât Persida cât și Bradin au fost botezați cu Duhul Sfant. Primul persecutor al penticostalilor din România a fost preotul ortodox din Păuliș, Cornel Popescu, care a determinat autoritățile locale din Radna să interzică noua "sectă". În 1923, Bradin, conducător fiind al noii asociații religioase, și Dumitru Stoi, secretar general, au protestat și
Uniunea Penticostală din România () [Corola-website/Science/314325_a_315654]
-
Constanțiu al II-lea se îndreaptă rapid asupra lui Magnențiu și-l bate la Mursa pe Drava, în Iliria și-l constrânge să fugă. Magnențiu se sinucide la Lugdunum (Lyon), în 353. După căderea uzurpatorului, Constanțiu, adept al arianismului și persecutor al creștinilor niceeni, al evreilor și al păgânilor, revine aupra deciziilor lui Magnențiu printr-un edict lapidar, datat la 23 noiembrie 353: "« Să fie abolite sacrificiile nocturne celebrate la porunca lui Magnențiu, iar un asemenea desfrâu nelegiuit să fie de
Flavius Magnus Magnentius () [Corola-website/Science/323569_a_324898]
-
distrugere a templului de împăratul Adrian (liber IV). Eusebiu interpretează fenomenul persecuțiilor ca fiind expresie a acțiunii diabolice, dar și ca formă de pedeapsă dumnezeiască, care - în cele din urmă - se rezolvă în mod providențial pentru creștini și dezastruos pentru persecutori. Eusebiu dedică o atenție deosebită eroilor credinței creștine, martori ai tăriei și rezistenței creștinismului. Se pare că avea deja redactată o colecție de Acta Martyrum, (Actele Martirilor), la care face deseori referință în cărțile (liber) IV și V.
Historia ecclesiastica () [Corola-website/Science/304009_a_305338]
-
ucis în 324, iar Constantin a devenit unicul împărat al Imperiului roman. Constantin s-ar fi convertit conform tradiției atunci când a asistat la apariția crucii luminoase pe cer înainte de bătălia dintre acesta și Maxentius. Lactanius scria în cartea "“Despre moartea persecutorilor”" că a primit un avertisment de la divinitate în somn pentru a grava simbolul creștin pe scuturile sale . Eusebiu din Cezareea a scris în “Historia ecclesiastica” că împăratul și-a propus să salveze Roma și l-a invocat printr-o rugăciune
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Totuși, a inițiat o politică de toleranță față de creștinism, înțelegând că în viitor, creștinismul era elementul principal de unificare a Imperiului. Primul decret care favoriza creștinismul a fost emis în 311 de Galerius, chiar de unul dintre cei mai aprigi persecutori ai lui. Prin intermediul decretului, creștinii erau iertați pentru opoziția anterioară față de deciziile menite să-i întoarcă la păgânism. În 313, Constantin s-a întâlnit cu Licinius la Mediolanum, păstrându-se doar un rescript latin al lui Licinius trimis perfectului de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
conducătorilor din interiorul granițelor Imperiului Roman, și avea misiunea, ca împărat creștin, de a răspândi creștinismul, singura credință adevărată, printre necredincioși, printre păgâni și eretici. În Africa, era văzut de autohtoni ca un protector ce îi va scoate de sub stăpânirea persecutorilor arieni barbari. Episcopii ortodocși, refugiați și exilați din Africa, au sosit la Constantinopol pentru a-l implora pe împărat să pornească o campanie împotriva vandalilor. În Italia, populația autohtonă menținea o stare de nemulțumire ascunsă ,așteptând un sprijin de la Constantinopol
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
fost enunțat de iezuitul Luis De Alcasar în timpul Contrareformei. Rolul viziunii preteriste a fost cel de a proteja Biserica Catolică față de atacurile din partea protestanților, care considerau că Papa este Antihristul. Interpretările preteriste identifică fie Ierusalimul fie Imperiul Roman ca fiind persecutorii Bisericii, adică ele fiind „Babilonul”, „Mama curvelor”, etc. Ei văd Armaghedonul ca fiind judecarea de către Dumnezeu a evreilor, executată de armata romană, care este identificată cu „fiara”. Ele văd Apocalipsa ca fiind împlinită în anul 70 e.n., atunci începând prin
Apocalipsa lui Ioan () [Corola-website/Science/308601_a_309930]
-
a potențialului de violență mimetică al omenirii, prin descărcare periodică și controlată a lui, cu ajutorul mecanismului victimar (al Țapului Ispășitor). Evidențierea articulațiilor acestui mecanism îi sabotează funcționarea. Asta fac de două mii de ani Evangheliile. Perpetuând relatarea Patimilor nu din perspectiva persecutorilor, ci din cea a victimei care și-a afirmat mereu nevinovăția, acestea îi lucrează pe occidentali, ajutându-i să înțeleagă și să asume propria violență. Din această perspectivă, creștinismul lucrează în direcția destructurării celorlalte religii. Înțelegerea treptată a mesajului evanghelic
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
eficiente: multitudinea de biserici și secte nord-americane nu asociază o societate mai puțin violentă. O astfel de soluție viabilă implică între altele, arată Girard, și renunțarea la atitudinea deocamdată corectă politic de persecutare a celor ce s-au compromis ca persecutori în trecut. De altfel, acesta își asumă întregul demers ca opus orientării interpretativiste cuminți. E un demers de creditare a faptelor, desfășurat după regulile evidenței și verificabilității 19. Pentru catolicul Girard, ajutorul dat de Sfântul Duh apostolilor ca să înțeleagă ceva
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
lucruri de la noi, că cunoaște din fir în păr toate relațiile noastre dinlăuntru, că agenții consulari au date statistice mai exacte decât noi înșine, că diplomația europeană știe că noi sîntem cei amenințați și persecutați și evreii cei amenințători și persecutori sau pentru a vorbi ca deputatul din Silezia, Cianciola, ovreii sânt îmblătitorii, noi îmblătiții (die Juden die Drescher, wir die Gedrosschenen). De aceea, înainte de a ne dovedi ziarul guvernamental contrariul, nu prin fraze ci în realitate, până atunci susținem că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]