56 matches
-
văzând rămășițele navei lui Ulise. Stăpânirea troiană asupra Asiei Mici a fost înlocuită de dinastia Heraklizilor de la Sardis care a condus timp de 505 ani, până la Candaules. Ionienii, cimerienii, frigienii, milesienii din Sinope, și Lidia au intrat în Asia Mică. Persienii au invadat în 546 î.Hr.. Printre cei mai cunoscuți troieni se numără: Dardanus (fondatorul Troiei), Laomedon, Ganymede, Priam, Paris, Hector, Teucrus, Aesacus, Oenone, Titonus, Antigona, Memnon, Coritus, Aeneas, Brutus, și Elimus. Kapis, Boukolion, Aisakos, și Paris erau prinți troieni care
Troia () [Corola-website/Science/303252_a_304581]
-
guvernată ca două provincii, partea de nord, având capitala la Mosul și partea de sud având capitala la Bagdad. Mai târziu, Bagdad a devenit și capitala califatului, și capitala întregului Imperiu Arab până în 1258. Între 1508 și 1534 d.Hr., persienii au controlat Mesopotamia. În 1535 d.Hr., turcii otomani au cucerit Bagdadul. În timpul Ocupației Imperiului Otoman, Mesopotamia a fost condusă ca trei vilayate, sau teritorii, separate: Mosul, Bagdad, și Basra, care includea și teritoriul care este astăzi Kuwait. La sfârșitul
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
în viziunea lui Mihail Sadoveanu un neam bătrân dotat cu o înțelepciune milenară, iar, după cum menționează autorul, până și calul șarg pe care umblă vechilul Sofronie Leca este "„coborâtor din harmasarii furați de geți de la Dariu, fiul lui Istaspe, riga persienilor”". Oamenii trăiesc de secole în comuniune cu natura și nu pot admite distrugerea acesteia. Pentru un pădurar ca Neculai Peceneaga pare de necrezut că cineva ar putea „să dărâme Borza și s-o ducă de-aici”. Pădurea nu este proprietatea
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
partea inferioară a picioarelor și o pată cafenie în formă de liră sub coadă. Cea de-a doua tipologie de culoare este arlechin, cu petice de gri, negru și cafeniu. Este o rasă veche franceză. Strămoșul acestui câine este Ciobănescul Persian adus de romani în Galia în secolul al XIII-lea. Rasa s-a îmbunătățit prin încrucișarea câinilor indigeni cu câinele Deer Hound adus din Anglia. Inițial s-a numit „câine de câmpie” și numai în anul 1863 a căpătat numele
Beauceron () [Corola-website/Science/334179_a_335508]
-
sunt din ce în ce mai mult văzuți ca animale de companie și ca utilitari pentru diferitele show-uri de câini. Mai poartă numele de „Cane de Pastore” sau „Bergamese Shepherd”. Originea acestei rase nu este prea bine cunoscută. După unii, descinde din ciobănescul persian, iar după alții ar fi urmașul ciobaneștilor tibetani Moloss. Se aseamănă ca înfățișare cu ciobănescul francez Briard, cu care se presupune că se înrudește. După Al Doilea Război Mondial rasa a fost în prag de dispariție, dar iubitorii de animale
Bergamasco () [Corola-website/Science/334192_a_335521]
-
O altă particularitate a câinelui cu coadă scurtă este și curiosul său mers „în buiestru”. Este cel mai vechi câine englez a cărui origine nu este stabilită exact. Se presupune că are aceeași origine cu ciobănescul Briard și anume ciobănescul persian și dezvoltat de-a lungul anilor. A căpătat numele de Bobtail pentru că se naște cu coada scurtă. În trecut stăpânii săi îi tăiau coada pentru a nu plăti impozitul perceput pe câinii de lux. În formarea rasei o contribuție importantă
Bobtail () [Corola-website/Science/334204_a_335533]