111 matches
-
colț al încăperii, adevărată mângâiere, fură fascinați, apoi se relaxară și-și identificară locurile, de parcă cineva le-ar fi suflat strategia. La degajarea atmosferei aduse câștig și Papa, care nimerise, culmea, față-n față cu Babacul, pe care îl interpelă persiflant dacă se-aștepta ca Americanul s-aducă Evul Mediu cu el. Nici una, nici două, colocutorul se trezi într-o stare de inocent extaz, mărturisind cu glas de retor: -Dragilor, mă simt ca în pruncie! Și știți de ce? Dar Papa, grăbit
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
că mizanscenele sunt covârșite de „furoarea decorului și a regiei”, pentru că unii regizori, socotindu-se „alfa și omega”, transformă textul într-un pretext extravagant pentru exhibițiile lor. Cronicile lui au și valențe de interpretare literară, cu ascuțimi psihologice. Cu vervă persiflantă, recurgând la antifrază sau vorbind pe șleau, publicistul atacă și alte subiecte care îi incită nervul critic: politicianismul (încondeind cutare șmecher, farsor sau panglicar), grotescul unor ședințe parlamentare, criza morală a presei, năravurile unor literați, acestea și altele compunând pitorescul
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
vremi (1946). Bogăția datelor etnofolclorice, istorice și toponimice, conținute de povestirile scrise în savurosul grai gorjean (autorul adăuga și un „vocabular” dialectal explicativ), oferă în subsidiar o posibilă monografie a zonei dintre Jiu și Cerna. Onomastica bogată, cu accent individualizator, persiflant, colorează narațiunea. Mama este, ca și la Ion Creangă, adepta tradițiilor, a „rânduielilor” rurale. Pe alocuri, istoria familiei pare a se îmbina cu istoria provinciei și a țării. Povestitorul laudă calitățile consătenilor săi: mândria și vitejia ca daturi ancestrale, rigoarea
AL LUPULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
pe toată lumea, și prieteni și inamici, punându-și capăt zilelor cu un foc de revolver. „Amator de glume”, cum singur își zice, L. nu este, din păcate, atât de spiritual pe cât se crede. Uneori, poantele pe care le aruncă, aluziile persiflante, jocurile de cuvinte sunt izbutite, adesea însă, trase de păr și fără un bob de sare, nu-l servesc deloc. Încercările sale literare se vor resimți de această facilitate. Surprinzător, în publicistica de atitudine L. ține în mână alt condei
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
caz, mai legată de zona montană și deluroasă unde agricultura devine impracticabilă la scară mai largă, altminteri formulat, În arealul mioritic teoretizat de Lucian Blaga. Ceea ce contează așadar În această desemnare defăimătoare de odinioară este mai degrabă intenția peiorativă și persiflantă. Altminteri, „mămăligar” este o identitate ce trimite la locuitorul satelor de câmpie, la practicantul agriculturii, la cultivatorul pământului (desigur, cu porumb). Vremurile când mămăliga domnea peste casele celor săraci sunt Încă prea aproape pentru ca prestigiul magic al mămăligii să se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
bunăoară ideile lui N. Iorga (8/1911). Singura soluție recomandată de revistă, pentru interesul țării, ar fi votul acordat socialiștilor, care „oricât ar alerga ei după egalitate, nu pot fi băgați în egalitatea Brătianu=Carp=Take=Iorga”. În aceeași manieră persiflantă, este atacat și junimismul, căruia i se publică „necrologul” (14/1911). Revista se pronunță ferm împotriva neutralității și susține intrarea României în război alături de Antantă, în speranța realizării pe această cale a Marii Uniri (Jos neutralitatea. Spre Ardeal și Trăiască
FACLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
-
cerințelor poeticii (al logicii chiar), M. își manevrează avatarurile, ce tind către o independență pirandelliană, ca pe niște paiațe de circ și, cu toate că își definește scrierea drept ,,drumul cel mai scurt dintre două inimi”, nu o dată se manifestă ireverențios și persiflant atât față de ele, cât și față de cititor: ,,A venit peste noi. A și apărut scriitorul. Stai așa, nu te mișca. Altfel se repede ca o cobră. Dacă te mușcă rămâi orb și cu creierul mâncat de molii.” Personajul, Victor Valeriu
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
caracterizarea bizarului vodă și pentru realizarea tabloului viu al domniei sale. Cronica are două momente epice distincte prin conținutul faptic, dar și prin atitudinea diferită a autorului. Până la războiul turcilor cu nemții este urmărită cu un ochi critic și cu uimire persiflantă activitatea domnitorului, plin de ciudățenii și de cruzime, imprevizibil în hotărâri, înconjurat de apropiați și slujitori pe măsură. Modul înțelept în care Mavrogheni a știut să se pregătească de război îl face însă pe cronicar să vadă în el un
HRISTACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287461_a_288790]
-
căsătorie și repause”. Totul nu este decât o glumă, și nu de bună calitate, parodia alegând mijloacele cele mai ușoare de a ironiza. Se critică nu fondul, nu moravurile politice sau sociale, ci mai ales limbajul, stilul gazetarilor; sunt relatate persiflant și anumite evenimente lipsite de interes public. Totuși, în unele dintre producțiile tipărite există în subtext aluzii politice. Câteodată se imită versificația populară, alteori se reproduc anecdote și texte umoristice din folclor. R.Z.
LUMEA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287889_a_289218]
-
conștiință de sine megalomană - în fond, dacă e privită de la distanță, simpatică și dezarmantă prin candoarea cu care S. își proclama meritele, nu o dată socotite epocale sau unice în plan mondial -, a trăit cu psihologia geniului neînțeles, atrăgându-și ironia persiflantă și marginalizarea. Omul de știință, teoreticianul și criticul literar se caracterizează prin dogmatism, dar și prin interogații euristice și intuiții fertile, novatoare. După o carte intitulată Încercări critice (1903), în care discută scrieri ale lui C. Dobrogeanu- Gherea, I. L. Caragiale
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
a formulat reguli, sugerând subtil că avem de-a face, de fapt, cu o rețetă ridicolă 247. Avem de-a face cu o „echilibristică” aproape genială, voit echivocă, dar necesară trecerii printre Schylla modernistă și Charybda postmodernistă. În ciuda tonului ușor persiflant însă, ghidul lui Wilson constituie realmente o sursă de înnoire postmodernă a designului instrucțional și curricular modern. I. Metodologia generală este alcătuită din patru principii: a) Manifestă-ți voința de a sparge regulile! Teoriile și modelele au rostul de a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
proprii, unele de înrâurire folclorică, și le publică, înainte și după 1848, în „Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Zimbrul”, „Calendarul literar al «Foii Zimbrului»”. Cu un ascuțit simț al ridicolului, R., pe care stilul mușcător, sarcastic sau persiflant îl prinde, reușește mai bine în fabule, care au și o construcție ingenioasă. Vituperând multe din „rălele” ce dăunau vieții sociale a vremii, îi șfichiuie, bineînțeles, pe cei care nu pricep necesitatea Unirii. I se datorează și câteva epigrame. Că
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
sunt cele mai reușite, peisajul fiind perceput prin prisma unor reminiscențe livrești. Un miniatural cap de operă este Păcală și Tândală sau Morală moldovinească, ingenios compendiu de proverbe și sentințe, debitate cu voluptate paremiologică. Stilul epistolar, asociativ, capricios, câteodată (auto)persiflant, emană și o anume sfătoșenie calmă, bonomă. Între proze se mai află un „manual”, Vânătorul bun sau Meșteșugul de a nu-ți fi urât (1844), îndatorat unui E. Blaze, de care s-a servit și Odobescu în Pseudo-cynegeticos. În Flora
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
anul 1902”, care cuprinde toate scrierile literare publicate de marele satiric în seria a doua a revistei, însoțite de reflecții, cugetări, anecdote și „sfaturi”. La prima serie a scris, alături de Caragiale și Bacalbașa, ambii într-o permanentă vervă acidă și persiflantă, Alceu Urechia, care își semna textele cu pseudonimul Iodoform. Este probabilă și participarea altor umoriști ai vremii, dar e greu de pătruns în hățișul de pseudonime și inițiale întrebuințate. Situația va fi, din acest punct de vedere, mai limpede în
MOFTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288205_a_289534]
-
Curierului românesc În care se află un interviu, „Pactul cu diavolul”, făcut de Tudorel Urian cu Alexandru Paleologu exact pe tema relației dintre scriitor și Securitate. Mircea Mihăieș: Da, dar acel interviu este destul de neserios, după părerea mea, În stilul persiflant al lui Alexandru Paleologu, persoană pe care o admiram și o adoram chiar, În urmă cu mai mulți ani, și care În clipa de față e departe de a mai reprezenta un model moral pentru mine. Lucrurile au fost cu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
râs, scuzându-se, vecina îi întinse un șervețel de hârtie cu care își tamponă partea de jos a pantalonilor stropiți, toată lumea începu să se foiască, eliberată parcă de acest intermezzo. Și îmi aruncă, aproape pe un ton certăreț, ursuz și persiflant: — Bine, bine, numai că pe mine mă doare-n cot de toată istoria asta oficială, de Stalin, de Jukov și de toată trăncăneala. Eu deschid o arhivă ca pe o cutie de conserve, o înfulec și o scuip, exact cum
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se îmbătase. Îmi părea cunoscută fața ei, cu negul de sub nas, cu dunga aceea maronie fină, de piele arsă, de pe sprânceana dreaptă, cu privirea ușor încețoșată, ca și cum străbătea greu printre pleoapele abia întredeschise, fața ei de tătăroaică sau chinezoaică, zâmbetul persiflant. Mă concentram să mi-o amintesc, convins fiind că o mai întâlnisem undeva. — Poți să te holbezi cât vrei, chicoti ea. S-a terminat. Se dă pronunțarea și ce-o să mai scrii? — Scriam cu totul altceva, nu despre dumneata. — Serioooos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
roșie, atârnând moale, Încremenită pe zidul striat cenușiu de poluare și ploi. Există și o altă ambianță sonoră, altfel de zgomote... Pentru că și liniștea de acolo e alta. Deși parcă tot timpul țiuia, parcă tot timpul țârâia ceva... Surprinde mimica persiflantă a Christei și Îi oprește prompt replica, zâmbind bonom-curtenitor: — Știu, draga mea, știu ce vrei să spui: că țiuitul acela continuu trebuie să fi venit de la oscilațiile mele de tensiune! Poate! Vezi că nu vreau să te contrazic cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
limba cinic turgescentă, deasupra baletului universal, la ochii ei care-și holbează idealurile, respinse, în viitor; la pletele-i violente ce-și flutură nemărginit amenințarea de incendiu?” Pamfletul gazetăresc trece aici în proză alegorică pe un traseu deja cunoscut: descriere persiflantă, antropomorfizare grotescă, deformare caricaturală a trăsăturilor. Ov.S. Crohmălniceanu remarcă vădita notă expresionistă a textului: „Și viața pulsează analogă și aproape simultană: în cîmpuri au ieșit plugurile de lemn din Rusia și autotractoarele gigantice din America. Fumul șantierelor din Nagasaki, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oamenilor; nu eu le cer să fie amabili). În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • furie, iritare, enervare, agasare, exasperare, mânie, turbare, ură, nemulțumire, revoltă, atotputernicie. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • aer superior, pretențios, agresiv, scandalagiu, coleric, arogant; • impulsiv, umor răutăcios, persiflant, malițios, disprețuitor, umor caustic, batjocoritor, revoltă neadaptată (venită din vanitate). Pe scurt, atacul. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • voce puternică, ritm rapid și sacadat; își întrerupe interlocutorul; are întotdeauna ceva de amendat/completat/precizat; vorbește în locul celuilalt; celălalt este vinovat
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
iar lamentațiile soțului, care nu-și mai poate aduce acasă soția, îl fac să pară și mai ridicol. Pentru Bartolomea, imaginea păcatului nu mai reprezintă ceva înspăimântător, plăcerea proprie vine pe primul loc, femeia afirmând cu dezinvoltură, pe un ton persiflant, în fața soțului: „iar de mă aflu întru păcat de moarte, află c oi sta în piuă cât îmi poftește inima, nu-mi plânge tu de milă”874. Femeia este o donna demonicata pentru că nu manifestă nicio adeziune față de lucrurile sfinte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iar lamentațiile soțului, care nu-și mai poate aduce acasă soția, îl fac să pară și mai ridicol. Pentru Bartolomea, imaginea păcatului nu mai reprezintă ceva înspăimântător, plăcerea proprie vine pe primul loc, femeia afirmând cu dezinvoltură, pe un ton persiflant, în fața soțului: „iar de mă aflu întru păcat de moarte, află c oi sta în piuă cât îmi poftește inima, nu-mi plânge tu de milă”874. Femeia este o donna demonicata pentru că nu manifestă nicio adeziune față de lucrurile sfinte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lor de securitate și pricepere cu privire la propriul loc de muncă. Soluția la „dilema nou-venitului” nu constă în rebeliune împotriva „vechii gărzi” și răzvrătirea împotriva tuturor convențiilor de la birou. Abilitatea dumneavoastră de a para afirmațiile abuzive prin replici amuzante (însă nu persiflante) și refuzul dumneavoastră de a părea neajutorat constituie metode eficace de a pune capăt acestor forme de atac verbal, așa cum este explicat pe larg în capitolul 10. Iată spre exemplificare un scurt dialog: Angajatul vechi (cicălitor): Ei bine, ce avem
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
prin atingere cu tragicomicul. Alături de arta paradoxului și sublimarea aforistică din primele trei capitole, Elogiul impotenței (maestoso) dă la iveală, stilistic vorbind, oralitatea speculativă, polisemia termenilor și dublul registru al argumentării, grav și totodată ironic, prefăcut și șfichiuitor, îngândurat și persiflant. Înrudit în spirit cu cartea de Elogii este volumul de versuri ridicate la puterea eseului, Tratat despre iubire (versuri) (Editura Cartea Românească, 2003, 160 pagini), prevăzut cu un referat pozitiv (Între Adam și Eva) al lui Gheorghe Grigurcu, verdictul ilustrului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
din al cărui "cerc" mai restrâns au făcut parte Valeriu Cristea, Lucian Raicu, bucovineanul Marin Tarangul (ex-deținut politic pentru "uneltire împotriva orânduirii sociale", emigrat la Paris în 1979 unde va susține rând pe rând trei doctorate), exuberantul Miron Kiropol și persiflantul Virgil Mazilescu. De pagini pline de umană înțelegere, reconsiderare și chiar elogii se bucură: Tiberiu Utan (redactor șef la "Gazeta Literară" între 1962 și 1967);Valeriu Cristea (cu a sa carte "testamentară" "Bagaje pentru paradis"); Lucian Raicu (noul coleg venit
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]