204 matches
-
asta am vrut s-o spun de la început: doamna Săteanu privește de sus; cred c-ați avut dreptate dumneavoastră, cultura a aruncat-o în afara tangenței cu noi, dar, și-aici e-aici!, la dînsa n-am văzut vreodată țățisme; ironie, persiflare da; gesturi, sau atitudini de țață, de ignorantă nu. Căci nu mi-o închipui luînd în derîdere vreo realizare de-a dumneavoastră, cît de mică. Mai bine un dușman deștept, decît un prieten prost și prefăcut. Deși, se întristează Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe zi ce trece, prin meseria ce-o practici, devii un pericol: vei ajunge să nu mai faci selecție între cazuri. De la răfuiala ta cu niște oameni, vei trece la răfuiala cu toți oamenii. Deja, prin aerul tău superior, de persiflare continuă... Există oare vreo lumină în viața ta actuală? Pînă și meseria o practici excelent, nu de dragul bolnavelor, ci din dorința de-a-ți întrece rivalul, pe Marcu. Doamne, ce coșmar! murmură Mihai ostenit. Mai ai să-mi spui ceva? întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
repaosul. Discutau cu ușurință vrute și nevrute. Lui George nu-i plăceau expresiile obișnuite de tandrețe. Subiectele profunde sau sentimentale erau și ele izgonite. Conversația lor avea o notă ușuratică și dură totodată. Diane învăță un limbaj nou, un nou gen de persiflare care constituia modul lor obișnuit de a comunica. Și învățând-o ce înseamnă ironia, George putea pretinde pe drept cuvânt că-i „deșteptase inteligența“. O bucată de vreme, cu toate că vizitele lui erau sporadice și capricioase, ușurința și calmul relațiilor dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de solidaritate față de români, de vreme ce răscoala lui Hâncu a fost una antigrecească 10. Hasdeu afirmă că adversitatea românilor față de armeni nu a căpătat forme violente, rămânând, în general, cu excepția terorii dezlănțuite de „smintitul“ Ștefan Rareș, în limitele unor „glume și persiflări“, iar represiunea din vremea lui Gheorghe Duca nu a avut decât un caracter conjunctural. Hasdeu nu a insistat însă asupra cauzelor care i-ar fi îndemnat pe armeni să se alăture răsculaților 11. Oricum, pretextul religios al represiunii îndreptate împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
2. Temperament, ardoare și caracter. înțelegi prost tonul cutărui sau cutărui text al lui Valla dacă, uitându-i biografia, îi neglijezi caracterul, temperamentul, înflăcărarea. Când unii istorici văd în tonul unora din afirmațiile sale o dovadă a ironiei sale, a persiflării, a abilității sale de a disimula, ei uită un lucru: puținul care se știe despre viața lui Valla revelează un personaj coleric, un nervos, un sangvin, un melancolic, un hipersensibil. în Invectivele sale, Fazio semnalează un mod trufaș de a
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Metamorfoza de la imaginea purității virginale a sorei medicale de care se îndrăgostește militarul cu termen redus la revelarea brutală a adevărului că aceasta era o practicantă a amorului liber este trăită cu înfrigurare de personaj și cu evidentă satisfacție a persiflării de narator. Capacitatea de a fixa o psihologie și de a reface discursul interior al personajului, care conține comentarii mute ale întâmplărilor vizibile, umorul inteligent și proaspăt, alimentat cu observații și calificative proprii registrului comic, produc o narațiune modernă, alertă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
deși simultan conviețuiește cu o altă femeie, care întrunește toate așteptările. Renunțând la izbucnirile lui răzbunătoare din presă, în roman C. reușește să adopte o atitudine calmă, consemnând faptele fără invective și acuzații grave, reprimându-și chiar și tendința spre persiflare. Cu toate acestea, contemporanii i-au reproșat ineleganța gestului, nerecunoscând romanului vreo calitate. Totuși, dincolo de geneză și de construcția deficitară, neunitară și parazitată de secvențe superflue, această proză rezistă parțial prin interesul în sine al subiectului, prin calitatea de document
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
de polemică, profesorul trebuie viu felicitat. E locul să i se mai creeze un institut în țară și încă unul în străinătate". Dacă ironia eminesciană traduce, de cele mai multe ori, un râs amar, un tragism nedisimulat, îmbrăcând forma sarcasmului sau a persiflării, adică ironia romantică prin excelență, la Arghezi ironia stârnește râsul, fiind sursa unui comic de esență ludică, învecinat celui caragialian. Realității obiective, supărătoare prin injustețea recurentă, îi este substituită o alta, virtuală, amuzantă, ilară sau absurdă. În textul de față
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
suficiente motive de a ataca. Astfel, în prefața unuia din opurile sale istorice, următoarea frază iorghistă: "Cartea aceasta e a mea ca oricare alta, pagină cu pagină, rând cu rând, idee cu idee" va constitui, pentru Arghezi, un laitmotiv al persiflării, în pamfletul "Cu prilejul...". Mai întâi, precizează, fără echivoc, natura sublinierilor: prima, a pronumelui posesiv, aparține adversarului și e îndeajuns, pentru polemist, să o folosească pe post de bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se intensifica, din nou, și a atinge maxima intensitate în 1937. Observăm că, pe parcursul primei serii a Biletelor de papagal (serie în care numele lui Iorga apare sporadic, articolele nevizându-l direct), tonul oscilează între neutralitate cordială, ironie discretă și persiflare, în enunțuri de genul: "Dacă d. Iorga știa mai puțină știință și mai multă figurație de dans, este probabil că ar fi prezidat încă demult un guvern"302, sau: " Ilustrul profesor cunoaște două singure momente de plăcere anuală, fuga din
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de la dreapta spre stânga: nu-l costă o extremitate mai mult decât cealaltă. Domnul Léon Blum afirmă pe franțuzește că "les extremes se touchent". Observați că de-a-ndărătelea, cum și-a semnat manifestul, Nicolae Iorga, se citește Ealocin Agroi", Și aici persiflarea capătă accente sarcastice, fără ca atacul ad personam să degenereze în insultă trivială. Faptul că adversarul a atașat textului său o fotografie "de june", și nu una recentă, "ca dansatoarele la pensie, solicitate să acorde un autograf pentru o pastă de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mahalaua copilăriei, ale cărei repere sunt mai bine conturate decât protagonistul și asigură un minimum de unitate, în pofida amestecului întâmplător de descrieri și relatări. Cu o curiozitate uimită, dublată când de duioșie, nostalgie, compătimire, când de umor, (auto)ironie, (auto) persiflare, este urmărit comportamentul unor oameni conduși de instincte, de credințe și obiceiuri primitive, viețuind în locuințe rudimentare, dărăpănate, într-un mediu invadat de gunoaie, bântuite de paludism, miasme și spaime biologice. Atins parcă de farmecul descompunerii și al mucegaiului, autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289502_a_290831]
-
e foarte mare și are zgârie-nori". Într-un comentariu (Națiunea, 12 ian. 1948) despre Libertatea de a trage cu pușca text producător de reacții -, G. Călinescu afirma că autorul "face un fel de poezie bufonă în care autopersiflarea atinge culmea"; persiflare care de regulă e "semnul unui mare sentimentalism, conștient de sine". Pe scurt, Geo Dumitrescu era un "poet foarte patetic", practicant al unui discurs "supraprozaic și ingenuu". De aproape însă, nu sentimentul e bătător la ochi ci spiritul casant, fermentul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
oglinzile din casă" pentru a se încredința că n-a murit. Și în Memorii (text adresat unui "stimat director general de la uzina de produs poeme"), și în Conferința de presă a marelui inventator frapează amestecul de ironie, de pseudo-ingenuitate și persiflare. Marele inventator a născocit "un burete care ar absorbi toate prostiile lumii", inclusiv un "manual de zbor pentru fluturi" și altele ca acestea. Un subtil suflu voltairean trece peste finalul conferinței de presă: În rest, sap grădina, sădesc crizanteme, plivesc
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
unei anume experiențe umane, majore, de cea mai acută tensiune dramatică: moartea. Într-un caz, cîmpul de observație se multiplică tematologic, în măsura în care o permite realitatea concretă și imediată, demnă de memorare ori de uitare, de admirație, după împrejurări, sau de persiflare. În celălalt, al „mioritismului”, diversitatea formelor de viețuire ruralistă intră în dialog dramatic, fie și în formă ludică, pentru a preînchipui o direcție de conduită și de meditație la care se cuvine să adere orice ființă răspunzătoare de sine. Jocul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
al lui Lucian Blaga e tutela argheziană, sub care P. produce crochiuri gracile în linia miniaturalului infantil sau animă brutal peisaje; din stânga modernistă a insurgenței și frondei, în siajul lui Ion Caraion, Constant Tonegaru și mai ales Geo Dumitrescu, vine persiflarea lirismului prin ludic sau prin „tifla” și poanta seacă: „Am dat lumea de-a dura în cer/ ca o minge din vale în vale./ / Am luat omul de ciuf, de mâner,/ Acum e călare pe soare...”. Dar adevăratul preludiu la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
un simț (un sens) neobișnuit al fragilității lucrurilor. Toate imaginile care definesc raporturile cu universul din afară arată o ezitare, o teamă, o senzație de inconsistență și o suferință provocată de inconsistență. [...] Florin Mugur nu s-a specializat, totuși, în persiflarea miturilor, ca mulți dintre colegii lui de generație. O parte din semnificația gravă a mitului se salvează și această parte este cea care se vede, până la urmă, în poemele tremurate, tremurătoare... EUGEN SIMION SCRIERI: Cântecul lui Philipp Müller, București, 1953
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
convergență și de emisie a unor false ierarhii, cât și cealaltă absolutizare, inversă, a negației estetizante, venită dintr-o așa-zisă situare sub specie aeternitatis. Totodată, punerea în acord a analizei estetice cu dialectica istorică exclude spiritul minor al polemismului, persiflării sau ironizării facile, instrumente adecvate probabil publicisticii angajate într-o bătălie de zi cu zi, dar niciodată recomandabile într-o construcție a unui tablou de epocă, unde preeminenți sunt factorii de adâncime, nu fenomenele de suprafață, lesne supuse luărilor în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
ști sa asculți” este o calitate de baza a oricărui medic angajat intr-o relație terapeutica; - oboseala, plictiseala, mimica mohorâtă - sugerează bolnavului o capacitate mai redusa de “angajare în efort” din parte medicului; - răceala, “atitudine distanta” (uneori chiar tendința la persiflare - generează o atitudine de ostilitate (sau creste o agresivitate deja prezentă) la bolnav; - tonul ridicat, “răstit” al vocii medicului are același efect de blocare (cu sporirea agresivității) a bolnavului. 2. Informarea neadecvată printr-o utilizare defectuoasă a datelor furnizate de
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
a ajuns astăzi să includă situații de-a dreptul hazlii cum ar fi ironia, impolitețea sau chiar interdicția de a avea acces la resursele financiare ale familiei, ceea ce desigur este cel puțin o bagatelizare a termenului dacă nu chiar o persiflare a noțiunii În sine. Chiar În rândul specialiștilor violența este diferit percepută și formulată după cum este vorba de psihologi, psihiatri, sociologi, juriști, legiști, criminaliști, etc., de regulă În funcție de impactul fizic sau psihic pe care-l are asupra persoanei sau persoanelor
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
unor institute de învățământ. Întrunirile aveau drept scop să creeze, pe baza unor principii comune, o modalitate sistematică de discutare a problemelor legate de cultură. Era refuzată orice imixtiune a chestiunilor cotidiene (politice ori mondene), cultivându-se în schimb „zeflemeaua” - persiflarea exceselor de orice natură și a ridicolului argumentării. Începute în 1864, „prelecțiunile populare” au continuat aproape douăzeci de ani, reprezentând una dintre principalele forme prin care junimiștii își răspândeau ideologia. Dorind să contribuie la progresul culturii române, ei au acordat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
ai condeiului sau ai scenei, o dă pe glumă, unele dispute cu gazetari sau poeți, reflexe și comentarii ale unor evenimente sau întâmplări obișnuite fiind rimate în înjghebări frecvent neatinse de scânteia spiritului. Umorul palid din ciclul Cronici ieșene (1911-1920), persiflarea „eroilor” care doreau intrarea țării în conflict doar pentru a-și dezvolta afacerile, prezentă în ciclul Războiul (1914-1919), satirizarea plată a moravurilor din Viața politică, socială, culturală (1920-1945) nu justifică gestul autorului de a încerca salvarea acestor versificări, rămase fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Aceasta consideră că forma de compunere a termenului prin prezența prefixului para, putând însemna atât alături de, cât și împotriva, îmbină cele două atitudini fundamentale ale parodistului: cea de apropiere limpede de modelul selectat, dar și cea de distanțare critică sau persiflare, în anumite cazuri. În plus, alăturarea acestui prefix numelui desemnând ceea ce se înscrie în înălțătoarea sferă a odei trădează intenția de coborâre, de demitizare a subiectului specifică parodiei. De fapt, evoluția pe care au cunoscut-o sensurile termenului grecesc propriu-zis
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
diferite. Întâi de toate, spre zona satirei, nu doar a celei politice care îndreptățește afirmația că Apokolokyntosis ar reprezenta un "pamflet politic" (prin ironiile de substanță la adresa falsei opoziții dintre monarhul bun, rex, și cel rău, tyrannus), ci și a persiflării anumitor caste, cum e cea a filozofilor ale căror dispute îi fac să se înțeleagă, în limbaj senecan, tot atât de greu ca și orologiile -, a istoricilor cărora le vine imposibil să-și respecte statutul de observatori imparțiali ai prezentului ori a
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a Cărții versus obsesia civică a adevărului dinafara literaturii, obsesia adecvării la real (obsesia „descrierii” unor lucruri umile) versus conștiința că realul nu furnizează decât o referință minoră, nedemnă, secătuită, ingeniozitate în amorsarea unui dispozitiv retoric versus ingeniozitate în dezamorsarea/ persiflarea aceluiași dispozitiv. Singura ieșire posibilă din acest naufragiu programat e identificată în poemul care închide Rosa canina, sub forma sinuciderii, anticipată, de altfel, anterior, în mai multe rânduri: „Cândva eram grozavul descriptor al Florii de Măceș, Rosa canina, Rozalia:/ nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]