54 matches
-
era uluitor. Juca teatru pentru alții și pentru el. Te lua în vîrtejul sofismelor, te subjuga cu farmecul lui de grec subtil, iar dacă-l plictiseai te părăsea, ștergîndu-ți pe veci amintirea.") și nici tatălui acesteia care, necăjit pentru textul persiflator Cum vorbesc țăranii îl numise ciocoi: "Un grec mai rafinat în sentimente [...] nu s-ar putea găsi decît în timpul lui Pericles." Caragiale care caracterizase drama Apus de soare ca fiind a opta minune a lumii și clapon umplut cu spanac
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
serios valabil, intră în definiția folclorului pur, tratat ca simplă formalitate plăcută ochiului și urechii. Tema e o vitalitate excesivă, care caută descărcare într-o mișcare exuberantă, într-o horă. Danțul e sau infantil, animist, întemeiat pe ceremonia enigmelor, sau persiflator, bufon: Ce e cercul? - Un pătrat. Sunt acum încredințat, Cum e unghiul? - Crăcănat. Tînăru-i om învățat, Zice Președintele, Un cățel? - E un purcel. Potrivindu-și dintele. Ce-i altfel? - Tot ce-i la fel. Proza lui Tudor Arghezi intră în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
193 din eseul cu titlu semnificativ, dar ironic, Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo (1935-1936), sublimează în manieră caragialiană din Câteva păreri, repulsia pentru retorica, elocvența, emfaza și artificialitatea poeziei romantice și expune ridicolul imposturii hugoliene în narația persiflatoare și demitizantă, asezonată cu scene al căror comic malițios rezultă din caricatura "naiv grosolană" de un grotesc benign: Victor Hugo recita atât de frumos: O coteaux, o sillons, soufles, soupirs, haleines!... când, deodată, o piatră zbură în capul poetului. Aie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însuși" atribuită pescarului Iona este mai puțin verosimilă și mai puțin productivă ca "dialogul dublului monolog"93 beckettian sau ca "dialogul surzilor" din Cântăreața cheală. Această tehnică este totuși viabilă ca modalitate de generare a deriziunii, prin reflecția dedublată ironică, persiflatoare a propriei condiții grave. Aflat în burta chitului, Iona dialoghează cu sine camuflându-și disperarea prin obiectivare și exteriorizare a angoasei: Am auzit o poveste cu unul înghițit de un chit. (Mirându-se) Ei, nu mai spune, serios? Pescuia, tot
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]