54 matches
-
serios valabil, intră în definiția folclorului pur, tratat ca simplă formalitate plăcută ochiului și urechii. Tema e o vitalitate excesivă, care caută descărcare într-o mișcare exuberantă, într-o horă. Danțul e sau infantil, animist, întemeiat pe ceremonia enigmelor, sau persiflator, bufon: Ce e cercul? - Un pătrat. Sunt acum încredințat, Cum e unghiul? - Crăcănat. Tînăru-i om învățat, Zice Președintele, Un cățel? - E un purcel. Potrivindu-și dintele. Ce-i altfel? - Tot ce-i la fel. Proza lui Tudor Arghezi intră în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cumpănă lutoasa apăsare a realului. Cele mici dau seama, fără a avea aerul, de cele mari: "acum la început de septembrie/ marea trebuie să fie un semn/ într-o scoică.// O să treacă fluviul printre urechile acului" (Cheile anului). Cîteodată nervura persiflatoare se-ngroasă cum o vină prin care sîngele satiric pulsează abundent: "vei triumfă, gloria e pe cale/ spre tine, a fost expediata cu toate formele// primi-vei buchetul ei de mărgean/ a făcut un drum de treizeci de ani" (Meditație). Îndeobște însă
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]
-
avea umor. O altă dovadă este că toate celelalte trei povestiri publicate de Poe în 1832 („The Duc de l'Omelette”, „A Tale of Jerusalem” și „Bon-Bon”) sunt povestiri comice, așa cum a spus Poe, „"destinate" pentru a fi pe jumătate persiflatoare, pe jumătate satiră”. Povestirea folosește, de asemenea, ironia ca formă de umor: în ciuda profeției familiei că „mortalitatea familiei Metzengerstein va învinge nemurirea familiei Berlifitzing”, are loc contrariul. Sugestia că „Metzengerstein” este scrisă intenționat ca o satiră a fost contestată, în
Metzengerstein () [Corola-website/Science/325678_a_327007]
-
la ultracorosivele tablete argheziene, de-un egotism total, exterminator, în strălucirea lor de execuții spectaculare. Victimele n-au parte de un proces, ci sînt conduse, cu un fastuos ceremonial cinic, spre un eșafod de lux. Dacă o explicație a vocației persiflatoare a bardului de la Mărțișor o reprezintă starea de spirit a rebelului social, o alta, dedesubtul acesteia, o alcătuiește neîndoios poziția sa spirituală. Mizantropia acută a lui Arghezi nu este, în esență, decît o desconsiderare a Creatorului care ar fi produs
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]