5,774 matches
-
ocupaseră conjunctural abuziv, și se îndreaptă spre al doilea și al treilea raft, locul ce li se cuvine. Nu dispar din raza noastră de atenție, dar își estompează prezența. Pentru a tempera exagerările prin care am trecut (și care mai persistă în unele aprecieri defazate), face bine apelul la acele opinii care relativizează importanța non-ficțiunii. Tocmai de aceea aduc în atenție o antologie mai veche de mărturisiri ale lui G. Călinescu, realizată de Eugen Simion sub titlul Fals jurnal. În 1999
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
repertoriul de truisme legate de banal și banalitate, eseistul îi previne mai ales pe artiștii ademeniți de utopia capodoperei, de excepția ei ademenitoare. Trecând la elogiul gafei, autorul compendiază cu voluptate epică episoade și personaje producătoare de gafe (singurele care persistă), tipologia lor fiind nesfârșită: domestice, festive, de critică, intelectuale, de protocol, istorice, economice și sociale, estetice, biblice, politice ș.a.m.d. Circumscrierea sferei penibilului, mai ales în arte și politică, este cu atât mai provocatoare, cu cât Valentin Tașcu pune
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
ironizați de Eminescu în celebrul sonet Ai noștri tineri..., dar care au făcut trecerea de la anteriu, șalvari și ișlic la redingotă, pantaloni moderni și joben, declanșînd, practic, procesul de modernizare a României) și de a spulbera unele dintre confuziile care persistă încă în jurul acestor figuri insolite. Excelentă este, în acest sens, distincția pe care autoarea o face, pe urmele lui Jean d'Ormesson între snobism și dandysm. Scrie Jean d'Ormesson, citat de Adriana Babeți: "În ambele cazuri, atunci cînd vom
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
în casele părintești de la Curtea-Veche, moare în același București declarat a-i fi fost "în oroare", la 10 noiembrie 1895, în urma unei supradoze de morfină. Deși s-au scurs 170 de ani de la nașterea postpașoptistului estet, nuvelele sale istorice mai persistă prin listele de lecturi particulare ale elevilor, iar Pseudokinegetikos - după Tudor Vianu cel dintîi eseu din literatura română - își are teritoriul bine marcat printre reperele obligatorii ale oricărui filolog și nu numai. Însă candoarea luminoasă a scrierilor și seninătatea de
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12740_a_14065]
-
cade în banalitate. E apoi mult prea reductiv, chiar comic, să califici asceza voiculesciană din anii ´50, ce tinde să se identifice cu isihasmul, drept "un trai sportiv" (p. 236), când e vorba de o practică prin excelență spirituală; exegetul persistă în greșeală când scrie cu seninătate despre "viața de autentic sportiv pe care o dusese V. Voiculescu înainte de arestare" (p. 290). Deficiențe de informație îl fac să califice un poem ca În San Marco "cvasiinedit astăzi" (formulă imposibilă!), când el
Biografismul hagiografic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12797_a_14122]
-
-mi permite eu să însăilez. De aceea, nu fac decât să mărturisesc. Dacă acela care m-a extras, la o vârstă nu prea fragedă, din bârlogul de provincial timorat a fost Sorin Titel, cei care mi-au dat curajul să persist aveau să fie Nicolae Manolescu și Lucian Raicu. Fiecare în felul său, contrastant. De altfel, ei erau critici cu metode și concepții opuse, încât am și scris, fără să public, un eseu intitulat O polemică necesară. Nu mă refeream la
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
în memorie vîrsta autorului, 32 de ani - repet -, mă gîndesc cît de naiv este la noi acest soclu al Ťliteraturii tinereť cu tributul lui de licențiozitate, spontaneitate și mizerabilism pe care i-l aduc tinerii romancieri români. Dacă la noi persistă iluzii ale literaturii, la Paris ele au dispărut de mult. De aceea, poate, unui tînăr francez i se cere doar să scrie bine pentru a putea fi publicat, în vreme ce același tînăr român se va simți obligat să se drogheze sau
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
cu înfiorare: "Uite-l pe Dumnezeu!". Dacă debutul destul de tîrziu se produce în 1916 cu Poezii sub influența lui Vlahuță (E. Lovinescu vorbește chiar de un "vlahuțianism" al epocii), medicul este departe de a socoti poezia un "violon d'Ingres". Persistă într-ale scrisului, publicînd pînă în 1939 nu mai puțin de șapte volume, ca tot atîtea trepte spre desăvîrșirea materialului de expresie și a rafinării ideatice. Chiar dacă majoritatea criticilor văd în primele volume defectul unor versuri bolovănoase, cu "dialecta-lisme" rebarbative
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
alt Don Quijote - mituri culturale de care ține însă să se diferențieze. Își câștigă existența fie cântând (tot mai răgușit cu trecerea timpului), fie făcând scamatorii cu cărțile de joc, fie - când nu are încotro - îndeplinind munci ocazionale. La suprafața povestirii, persistă foarte atractive nuclee ale unor întâmplări pitorești sau exotice din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Pleacă din Paris, unde lasă o Madeleine exasperantă prin devotament. La Barcelona se îndrăgostește de Lucia-Dolores, subjugată de flamenco și o pierde ca pe
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
A afirma că toți cei care s-au arătat revoltați de unghiul în care înțelege să-l atace pe Traian Băsescu sunt fie manipulați, fie, pur și simplu, în solda președintelui e, în cel mai bun caz, o mârlănie. A persista în idee, așa cum face cel poreclit ,bursucul veninos", descrie un clar simptom de pierdere a frâielor. În loc să încerce să explice, cu instrumentele lexicografice pe masă, că acuzatorii săi sunt în eroare, dl Severin face încă un pas în bezna relei-credințe
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
XX. La cei 100 de ani împliniți în această vară de la nașterea lui Elias Canetti , invitația de a-i reciti textele este însoțită mai ales în paginile publicațiilor jubiliare de cîteva noi ,descoperiri" făcute în cutele vieții autorului . Unele enigme persistă în pofida lizibilității operei sale atît de ,autobiografice". în ultimul an al vieții, întrebat cum îi merge, Canetti răspundea: ,Bine mersi, dar mă simt foarte singur aici, sus". P.S. Pe lîngă reeditarea operei lui Elias Canetti , cîteva biografii proaspăt lansate pe
Enigma Canetti by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11466_a_12791]
-
abundă în astfel de istorii în care sărutul posedă o putere de vindecare. El este instrumentul unor multiple metamorfoze, dar una din principalele lui virtuți constă în a reda viața și sănătatea. Chiar și în zilele noastre, o asemenea credință persistă, cel puțin la copii. Când un copil se lovește și îl doare rana, mama suflă peste locul lovit și îl sărută pentru a-l vindeca. Acest sărut care ușurează durerea și îl reconfortează pe copil are desigur, o putere de
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
și ,filiația directă cu cultura populară a râsului", materializate îndeosebi în romanul Povestea cu cocoșul roșu. Azi însă comicul din acest roman, extras din viața la țară, mi se pare total perimat, dezolant, pueril, lamentabil. Și totuși critica literară basarabeană persistă, printr-o obtuzitate de neînțeles, în a înălța elogii acestui roman mediocru, considerat ,un adevărat fenomen" (Mihai Cimpoi) sau ,unul dintre cele mai interesante romane din tot ce a dat literatura basarabeană" (Alexandru Burlacu). Cele mai înalte onoruri le-a
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
1950 și, respectiv, 1952. Este vorba, de fapt, de două episoade rușinoase din istoria criticii noastre literare, care a devenit, la comandă, un fel de chirurgie rudimentară, pentru a schimba, prin mutilare, fizionomia literară a doi mari clasici. Până azi persistă, chiar și în rândul unor intelectuali, ideea falsă că poemul Împărat și proletar al lui Eminescu constituie un îndemn la luptă împotriva ,regimului burghezo-moșieresc". La originea acestei prejudecăți grotești se află o minciună prin omisiune: în manualele școlare din epocă
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
se valorifică pe larg, ca sursă de citate, broșura 1907 din primăvară până în toamnă. Interpretarea operei lui Caragiale ca o critică ,acerbă" a capitalismului va face carieră. Într-o monografie scrisă de Ion Roman și publicată în 1964, încă va persistă ideea că scriitorul a criticat ,moravurile unei societăți rău alcătuite" și că din cauza aceasta ,a trebuit să suporte grave sancțiuni morale și chiar materiale".
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
mediul românesc; ea este desigur sprijinită de folosirea unor versiuni ale Bibliei conforme sau apropiate de tradiția românească: arhaismele conținute în citatele biblice ajung astfel să contamineze și textul predicii sau al comentariului. Rezultatul rămîne totuși șocant, în măsura în care în text persistă numeroase neologisme, în mod special anglicisme, iar calcurile și inabilitățile sintactice compromit parțial receptarea. Dependența stîngace de limba originalului se vede la fiecare pas: în punctuație, mai ales în utilizarea virgulei în conformitate cu regulile englezești și în contradicție cu cele românești
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
ar trebui să ne punem această problemă. Relansarea s-ar putea realiza printr-o mare expoziție retrospectivă în București, pe care fiul său, profesorul arhitect Sorin Vasilescu o plănuiește de multă vreme. Implinirea acestei binevenite idei întârzie însă și ignorarea persistă asupra unui nume pentru care arta s-a scris cu majusculă. Aurel Vasilescu l-a avut ca maestru la Școala de Arte Frumoase din București, pe Camil Ressu de care îmi vorbea întotdeauna cu multă admirație. Marii pictori din prima
Despre pictorul Aurel Vasilescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/12916_a_14241]
-
fenomen socio-istoric care a marcat secolul al XX-lea și care abia acum a început să fie cercetat. Claude Lefort a scris La Complication și consideră că în viitor comunismul va trebui analizat din punct de vedere fenomenologic. Încă mai persistă o reținere în afirmarea că genocidul nazist și cel comunist nu poate fi comparat, chiar dacă nu există identitate între cele două evenimente istorice. Există o «conspirație a tăcerii» în Occident (cine are interes?!) și în țările din Est privitor la
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
facționiste, apoi, urmate de o restalinizare puternică, sub Dej și Ceaușescu) explică, până la un punct, misterul supraviețuirii radicalismului represiv ce-a marcat activitatea Partidului Comunist Român de la crearea sa, în 1921, până la prăbușirea din 1989. Dar misterul, în întregimea sa, persistă. Cum a fost posibil ca „o sectă leninistă marginală, alcătuită din vreo mie de oameni” să devină, aproape peste noapte, un partid de mase care s-a menținut la putere uzând de aceleași și aceleași lozinci ale unui marxism-leninism contondent
Demonii (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12996_a_14321]
-
Alexandru Ivasiuc (despre care Sanda Cordoș scrie o carte bună, dar nu pentru „Canon”) pe această listă revizuită, când despre acest șaizecist se știe cu certitudine și tristețe că este una din verigile slabe care a cedat și nu poate persista într-un canon reînnoit. Principala greșeală de construcție constă în faptul că, vrând să dea o destinație didactică gestului de întemeiere a unui nou canon, Al. Mușina și Al. Cistelecan nu au început cu ceea ce trebuia început: cu clasicii, ca
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
să citesc texte despre muzică scrise în chei grațioase, chiar dacă acute, și nu grave, ținătoare de isonuri terne, caduce. Arareori însă mi-a fost dat să sorb o cronică muzicală ca pe o ceașcă de cafea aromată a cărei gust persistă mult timp și după ce zațul întărit e numai bun pentru ghicit. Articolul despre muzică este îndeobște aidoma unui ceai depurativ, în stare să te ușureze de toxine, dar și de pofte. E un fel cinic de a fi ținut la
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
2 g de muștar într-un pahar Berzelius, târât și uscat , se adăuga 10 ml de apă și se agită până la omogenizare. Se adaugă 1 ml fenolftaleina și se titrează cu NaOH 0,1 n, până la apariția culorii roz care persistă 1 minut. %Aciditate (CH3COOH) = 0,006 x V / m x 100= 0,6 x V / m 0,006 cantitatea de acid acetic , în g, corespunzătoare la 1 ml NaOH 0,1 n; V - volumul soluției de NaOH 0,1 n
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
aduce la semn cu apă distilata. 50 ml de filtrat din lichidul omogenizat se trec într-un vas Erlenmayer de 100 ml, se adăuga 2 picături de fenolftaleina și se titrează cu hidroxid de sodiu până la apariția colorației roz, care persistă timp de 1 minut. Aciditate totală ( exprimată în acid malic) = ( 5x V1x 0,0067) / V x 100 = 3,35 x V1 / V V1 - volumul soluției de hidroxid de sodiu folosit la titrare, ml; V - volumul șucului luat pentru analiză, ml
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
Are haina roasă în coate, citește pe stradă și ca să nu se izbească de ceva, șterge zidul cu cotul - așa se face că are coatele roase. Citind mereu, pierdut pentru lume... Or, aceste cuvinte care rămîn scrise, care vor să persiste în aerul vostru - ce ar fi decît boarea sufletului celui ce le-a izvodit? Fiecare își închipuie în felul său dăinuirea sufletului celui ce s-a dus - reprezentări ciudate și patetice, care nu ajung, oricît s-ar strădui, la atenția
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
În privința spațiului, accentul este pus pe ideea de marginalitate: " Era o margine a marginii, care se ocrotea singură, poate se topea încet și dorea să fie lăsată în liniștea amurgului ei" (p. 254, în ed. 2004). Aceeași doză de aproximație persistă și în privința temporalității: Vladia se află în declin, după război, dar nu este atinsă de convulsiile unor prefaceri sociale sau, cel puțin, acestea sunt ocultate de narațiune. Spre final, apare ca un reper identificabil cutremurul din 1977, unde își află
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]