2,910 matches
-
Mihai Stoian Memoria este persistența trecutului apropiat sau mai îndepărtat. Zicala: " Cine ține minte totul o duce greu" vrea să spună că povara ținerii de minte este o zbatere în plus, supraomenească. De aceea ideea la care ținem a ne referi dovedește ingeniozitate și simț
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
că nu s-a făcut nimic pentru clarificarea acestui fenomen echivalează cu un faliment răsunător al proiectului comemorativ și al ideii de consolidare a prezenței lui Brâncuși în spațiul cultural și spiritual românesc. Apariția pe piață a acestor falsuri și persistența nesancționată în ceea ce privește promovarea lor constituie o repetare, la un alt nivel, mult mai primitiv ca manifestare și mai direct ca țintă, a acțiunii de pseudorestaurare întreprinse de Radu Varia. Aceeași dorință de autosemnalare, de construcție a imaginii publice și de
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
au fost abordate chestiuni ca defazarea Țărilor Române față de Italia și cultul pentru tradițiile meleagurilor, cum se exprima referindu-se la Asachi, moldovean pur sînge. Într-un alt volum, Medioevo rumeno (Roma, Anonima Romana Editoriale, 1928), Ramiro Ortiz zăbovea asupra persistenței unor fenomene culturale (dispărute la unii din vecinii noștri), semn al unei mai pronunțate inerții. Comparîndu-i cu trubadurii occidentali pe scripcarii și cobzarii interpreți (uneori și autori) de epopei, din Ungaria și România, nota: este foarte interesant să constați că
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
profund diferit, deși nu îl neagă ci dimpotrivă se adaugă celui istoric. Este un feminism care își are începutul în mișcarea de contestație din 1968, dar originile le are în studiile de psihanaliză, sociologie și antropologie. El se luptă contra persistenței în imaginarul colectiv a unei reprezentari, întreținute milenar de o societate masculistă, a femeii mamă, înger păzitor al casei sau obiect de plăcere: oricum, o ființă inferioară și supusă bărbatului. În spiritul acestui feminism, antropologic, merg toate cărțile tale. Cum
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
bolșevică directă la noi trecutul a fost mistificat în totalitate, fără excepție, căci până și paleoliticul a fost supus pervertirii. Personal fac parte din generația când în școli autoritățile au încercat să impună ideea că românii suntem un popor slav - persistența până în ziua de azi a acestei concepții s-a văzut în timpul războiului din Kosovo când Președintele Bielorusiei, Lukașenko, a exclamat că "România a trădat panslavismul" -, când din Eminescu nu se studia decât discursul proletarului din Împărat și proletar, evident scos
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
la o adică - are o oarecare vechime (e înregistrată în DA, care furnizează și o explicație pragmatică a evoluției sale) și e încă perfect în uz ("doi actori care, la o adică, nu știu multe", EZ 2297, 2000, 2). La persistența expresiei a contribuit poate și Caragiale, care a pus-o în replicile lui jupîn Dumitrache - "țiu cînd e vorba la o adică la onoarea mea de familist"; pregnantă e mai ales apariția ei repetată și lăsată în suspensie în finalul
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
prins, vrăjitoarelor!", care o oferit unei exclamații de uz frecvent ("v-am prins!") un adaos mai curînd absurd. Unele enunțuri au rămas în uz tocmai prin devierea lor lingvistică, prin anormalitatea formulării stîngace: "Prietenii știu de ce", " Perfect pentru familia mea". Persistența s-a datorat și capacității de adaptare a enunțurilor la situații comunicative foarte diferite: "Prietenii știu de ce" poate funcționa ca un substitut general de cauzalitate, ca un refuz de a furniza explicații și mai ales ca o aluzie, în vreme ce referirea
"Și marmota...?" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11934_a_13259]
-
el o părăsise. Coroana, la mii de kilometri, ne reunea. Rică mi-a oferit coroana ca dar, ca pe un cadou, cu tot ce implică el ca sens unic, eu însă am transformat- o în „talisman” - „talisman”, obiect ce vizează persistența unei relații duble, ca inelul din Tristan și Isolda sau medalioanele din piesele lui Marivaux sau operele lui Mozart. Coroana mă lega de el. Coroana, ani de-a-rândul, mi-a servit de suport pentru dialogul ce-l angajam periodic cu prietenul
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
ca Nicolae Breban n-a rămas indiferent la provocările dramaturgiei. În concluzie, zona aceasta, citită cu justificată mefiență de către critica estetizantă beneficiază acum de o revizitare (fie ea și parțială, și direcționată) care echivalează cu o resuscitare. Alexandra Ciocârlie verifică persistența „enciclopediei” antice în piesele „modernilor” români. Impresionant e și inventarul. I-am pomenit pe Alecsandri (cu Fântâna Blanduziei și Ovidiu) și pe Vlad Zografi (cu Oedip la Delphi). Aceștia doi sunt doar capetele intervalului. Între ei îi regăsim pe Victor
Și totuși, modernii... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2686_a_4011]
-
care atestă infirmitatea menționată. De aici încolo, însă, perspectiva deschisă de N. Manolescu lasă loc întrebării dacă ne aflăm în fața unui accident (similar, eventual, unei derute supuse unei pasagere situații conjuncturale) sau a unei direcții „naturale”, deci de prevăzut fiind persistența sa. Oricum, problematizarea pe un atare teren părăsește zona literaturii, o depășește și pe cea a culturii, pentru a se plasa sub un orizont în care referințele pot fi ramificate la extrem. Cu un alt prilej, același critic denunța - cu
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
Altfel spus, modernizarea, comunizarea și democratizarea. Peisajul "bizar" al literaturii române sub comunism, explorat în excepționala sinteză, își arată acum coerența, într-o sistematică mitologică sui-generis. Lucrurile care nu puteau fi întru totul explicate inițial (statura supradimensionată a unor autori, persistența unor clișee, performanțele poeziei neomoderniste în anii minirevoluției culturale, intelectualizarea și rafinarea prozei, într-un context tot mai rigid...) sunt decodate și mai bine justificate. Nu prin axiome și sentențiozități critice, dar prin analiza remarcabilă a distorsionărilor și compensărilor mitologice
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
-și țeasă dantela), ci lamentoul dezbrăcat de podoabe al celui care a pierdut totul, spre a constata, uimit, că a păstrat intactă doar vocea impersonală a poeziei. Auzim, așadar, sonul special al vocii celui ce mestecă cenușă. Este de notat persistența practicilor scripturale favorite ale poetului, de pildă, prezența muzei, pierdută în haosul materialității, simbol al unui crez hedonistic ("crede/ că-n afara eului totu-i calp totu-i străin" - Inocenția 2 etc.), suprapunerea planurilor real și mitologic, rezultanta fiind un
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
estetic", ca o coordonată esențială a ei. Dar această tendință puristă a trezit întotdeauna suspiciuni, uneori identice în acuze, deși pot veni dinspre ideologii incongruente. Virgil Nemoianu a analizat conflictele formalismului estetic cu alte filosofii ale artei și a remarcat persistența unor "reacții bizare", recurente și în afara perimetrului comunist, dintre care imputarea cea mai importantă, aparent sofisticată, vizează tendința reacționară. În viziunea acestor aprecieri ideologice bizare - constată Virgil Nemoianu - "formalismul estetic este o pepinieră a forțelor reacționare; este sursa ideologiilor pernicioase
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
patriei nu a avut nimic sentimental sau idilic, nici măcar ceva cât de cât pozitiv. România postdecembristă era grevată de păcate ideologice și morale de care părea că nu e capabilă să scape vreodată. Între aceste păcate, antisemitismul rezidual avea o persistență insidioasă. Cum Norman Manea a denunțat imediat după 1990, în eseul Felix culpa, poate prea devreme pentru o societate democratică insuficient structurată, simpatia legionară a lui Mircea Eliade, exegetului i s-a părut că a fost întâmpinat cu multă reticență
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
Kirsch, dintr-o filipică publicată în revista on-line "Slate", constituie argumente solide contra aberațiilor susținute de Horace Engdahl. Lăsând de-o parte realitatea statistică (una din patru cărți de literatură citite pe glob aparține unui scriitor american), Adam Kirsch subliniază persistența unei politici agresive împotriva valorilor SUA dusă de mulți dintre scriitorii de faimă ai momentului: Ceea ce-i caracterizează pe favoriții Comitetului Nobel este pronunțatul lor antiamericanism. Harold Pinter s-a folosit de prilejul discursului de primire a Premiului Nobel, în
De ce li se refuză scriitorilor americani Nobelul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7987_a_9312]
-
se aruncară noaptea asupra cămilelor ce transportau bagajele trupelor, lăsînd însă neatinși pe oameni și celelalte animale de transport". La rîndul lor, studiile de zoologie și paleontologie ne încredințează că leul a dispărut din sud-estul Europei abia în jurul anului 100, persistența lui în memoria colectivă devenind astfel explicabilă. Din aceleași straturi tainice izvorau, poate, și aceste versuri, scrise în 1983: Mai sînt încă urși prin pădurile noastre, sînt jderi și mistreți și cerbi minunați - dar eu am văzut ce n-a
Epistolă către Odobescu (VI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7999_a_9324]
-
pe pagina de caiet din față și cu tocul din mână a început din nou să ducă mai departe povestea destinelor regizate pe hârtie." Momentul reprezenta pentru Dinu Pillat, și avea dreptate, "prima victorie a spiritului asupra biologicului. Da, această persistență patetică în scris tocmai în clipa când capul stătea sub sabia lui Damocles". La 15 mai 1944, o anunța pe Nelli că a încheiat romanul (de fapt, o primă variantă a lui, pentru că definitivat va fi abia în 1948). Pare
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
fie "a cere să fie scuzat", fie "a cere să i se prezinte scuze". Or, situația actuală - în măsura în care o poate reflecta, în linii mari, internetul - pare a se caracteriza printr-o frecvență ridicată a construcției intensiv-participa-tive, dar și printr-o persistență a condamnării sale, a impresiei că este o greșeală de exprimare. O căutare pe Google (cu toate limitele ei) indică 461.000 de ocurențe ale secvenței îmi cer scuze, față de doar 4.050 pentru îți cer scuze, 5.480 pentru
Îmi cer scuze... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8013_a_9338]
-
stilului. Tot el aprecia că, într-o o listă a melodiilor de neuitat, ce par "să emane din cuvintele înseși, de parcă acestea din urmă au plăsmuit melodiile", el inclusese neapărat versiunea poemului Ňran eile "cântată de tatăl meu" (dovadă a persistenței, până în zilele noastre, a obiceiului străvechi de a cânta poezia). Ross era un poet-orfevru, care-și cizela îndelung creațiile. Având o înaltă conștiință artistică, era pătruns de vocația sa, căreia i se dăruise fără a-și cruța energiile. În eseul
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
din Oltenia. Se înțelege că evenimentul trezește în epocă suspiciunea autorităților. Ea este urmărită, fiecare cuvânt este interpretat, casetele cu înregistrări sunt pe punctul de a fi confiscate. Apariția volumului în spațiul de limbă franceză a stârnit interesul cercetătorilor etnologi. Persistența, ba chiar amplificarea obiceiurilor tradiționale legate de moarte într-o țară marxistă care se declară ateistă este percepută ca o formă de opoziție un fel de contra-putere, un mijloc de apărare pentru prezervarea identității colective, cum avea să observe unul
Studii de antropologie by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Journalistic/6934_a_8259]
-
socoteam morți și umblam amețiți", moto-ul, luat din vorba unui cojocar, al Zenobiei, e calea spre această condiție somnambulic-clarvăzătoare: "se reîncepe plimbarea somnambulică/ pe firul fragil dintre între vis și ape/ între moarte și veghe/ între memorie și asfixie." (Persistența flăcărilor). Un interstițiu straniu, chemînd și viziunile lui Bachelard, și cinul tuturor arheologilor memoriei, pînă la Dali, cu a sa interpretare paranoică a realității. O realitate-plasă, în care toate se țin de una, și jumătățile pierdute (în vara lui 1944
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
cu consistențe, cu oase contopite în oceanul pe care pornește, brav navigator al somnului și al iubirii, Vasco da Gama. " Imaginile devorante ale lucrurilor viitoare/ steaua aprinsă a unui incendiu/ ceea ce am iubit ceea ce am sperat/ ceea ce rămâne de cunoscut" (Persistența flăcărilor), acestea sînt bagaje de pus deoparte. Ușoare, de bună seamă, apăsînd doar amintirea, nu brațele. Ca tot ce se întîmplă, dacă se întîmplă, sau doar nădăjduiește să o facă, în aceste mici jurnale de vis, transcrise cu meticulozitatea cuiva
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
Marea surprinză a constituit-o opțiunea radicală a lui Mircea Cărtărescu pentru proză. Când am citit Nostalgia (în varianta originală volumul se numea Visul) am văzut în el mai degrabă o continuare a temelor poetice din scrisul de până atunci. Persistența în domeniul prozei și abandonul total al poeziei (inclusiv al proiectelor de traducere a poeților-muzicieni Bob Dylan și Leonard Cohen) au indicat intrarea într-o nouă fază a creației. Filonul liric n-a fost însă abandonat nicio clipă. El constituie
Ce-ați zice de-un fan-club Cărtărescu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7055_a_8380]
-
ficțiune ce nu poate ignora biografia și nici istoria ce le ține captive pe amândouă. Scandalul se poate citi ca "portret al prozatorului la senectute", ori chiar autobiografie vizând evenimentele vieții interioare. Și mai ales fac demonstrația unor reușite rare: persistența fantasticului în literatura secolului XX, nu în formula prozei scurte, ci în desfășurarea amplă și riscantă a romanului.
Întâlnirea cu Dublul by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7072_a_8397]
-
Lohan sunt inversiunile termice, care apar pe văi și pe plaiurile înalte. Aceste fenomene iau valori deosebite în perioada rece a anului (iarna) și în etapa de tranziție (primăvara și toamna), producând pe văi, pe lângă brumă, o sporire și o persistență mai îndelungată a umezelii și a ceței. CAPITOLUL VI APELE Rețeaua hidrografică din această parte a Podișului Central Moldovenesc este alcătuită din pâraie scurte, cu excepția arterei principale, Lohanul. Cauza acestei înfățișări a rețelei hidrografice este rezultatul îndelungatei evoluții morfohidrografice care
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]