229 matches
-
umane necunoscute sau imperfect înțelese până atunci." Contestând "moartea romanului", Eliade susține că literatura epică (romanul, nuvela, povestirea) nu poate dispărea "pentru simplul motiv că imaginația literară prelungește creativitatea mitologică și experiența onirică. Posibilitățile narațiunii sunt infinite, pentru că infinite sunt "personagiile" și "evenimentele" atât în viață și în istorie, cât și în universurile paralele pe care le fundează imaginația creatoare". În ce privește analogia dintre fenomenul religios și opera literară, așa cum fenomenul religios este o hierofanie - revelând sacrul într-un act/obiect profan
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în universurile paralele pe care le fundează imaginația creatoare". În ce privește analogia dintre fenomenul religios și opera literară, așa cum fenomenul religios este o hierofanie - revelând sacrul într-un act/obiect profan - creația literară revelează "semnificații universale și exemplare în evenimente și personagii de toate zilele"27. Eliade a recunoscut ca "reală" "dependența unor scrieri literare de cele teoretice, și vice-versa", exemplificând cu filiația din Yoga a Secretului d-rului Honigberger, piesa Oameni și pietre care derivă direct din capitolul Les Pierres sacrées al
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de creație, nu numai în înțelesul estetic al expresiei", iar în opera științifică nu reprezintă "o aplecare spre erudiție", ci zugrăvește, mărturisește autorul, "cu totul altceva: o lume care mi se pare mie mai reală (s.a), mai vie, decât personagiile de romane și nuvele"3. (Între mitul pe care Eliade îl creează și cel "pe care îl discută ca istoric al religiilor", distincție pe care o face I.P. Culianu 4, raportul nu este unul de dependență, ele nu derivă unul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
obsesia unui potențial salvator: cea a unui straniu om în cenușiu (poate un ecou din Chamisso), aici confident și misterios protector ce ii însoțește pașii prin teritoriile halucinante visate, ca un alter ego credincios: "Îndată ce ai închis ochii, te așteaptă personagii care apar numai în vis; cu care devii oarecum cunoștință veche. Nu le-ai văzut niciodată aievea! Nici nu există în carne și oase! Dar apar în somn, iau parte la evenimente, dispar o bucată de vreme, apoi apar iarăși
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
nu există în carne și oase! Dar apar în somn, iau parte la evenimente, dispar o bucată de vreme, apoi apar iarăși; și prin vis, îți aduci aminte că le cunoști din alt vis... Așa, apare în visele mele un personagiu providențial. El mă salvează din cele mai grozave primejdii, îmi întinde mâna când alunec într-o prăpastie, se aruncă înot să mă scoată de la înec... E un domn cu haine cenușii, un bătrân cu mustățile cărunte, tunse scurt, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
scaunele deriziunii, dădea ocol morții, pitindu-se, să n-o vadă, și se costuma în măscărici spre a nu fi recunoscut de destin. Iată însă că de la Rinocerii încoace măștile încep să cadă: Eugen Ionescu își transformă acum obsesiile în personagii. MONICA LOVINESCU SCRIERI: Elegii pentru ființe mici, Craiova, 1931; ed. București, 1932; ed. introd. Nicolae Florescu, București, 1990; Nu, București, 1934; ed. București, 1991; ed. (Non), tr. Marie-France Ionesco, pref. Eugen Simion, postfață Ilina Gregori, Paris, 1986; Théâtre, I-VII
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
ca o pură imitație, recomandă o literatură a tinerilor respectând marea tradiție și își reafirmă tezele despre capodoperă. Eugen Ionescu comentează spectacolul Cruciada copiilor de Lucian Blaga, observând că „ideea tragică de o rară elevație poetică” a piesei - „unicul ei personagiu” - depășește resursele reprezentării scenice, pentru care potrivită ar fi fost tehnica teatrală antică. Alți colaboratori: Aurel Iancu, Al. Talex, D. Șandru. G.O.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287801_a_289130]
-
operele acestuia. Cu douăzeci de ani în urmă, Mihail Dragomirescu propunea contemporanilor "triumfători" exercițiul comparației lor cu un scriitor deja "clasat", "intrat în literatură". "Iar în ceea ce privește puterea de plăsmuire, originalitatea plastică prin care un scriitor, dintr-un material cunoscut, creează personagii noi, în carne și oase, care dintre aceeași scriitori au putut plăsmui o figură atât de adâncă, puternică și de întreagă ca cea a lui Lică Sămădăul din Moara cu noroc? întreba criticul sau un personagiu atât complicat și atât
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
un material cunoscut, creează personagii noi, în carne și oase, care dintre aceeași scriitori au putut plăsmui o figură atât de adâncă, puternică și de întreagă ca cea a lui Lică Sămădăul din Moara cu noroc? întreba criticul sau un personagiu atât complicat și atât de profund omenesc ca acela al cârciumarului, sau un personagiu cu țesătură atât de delicată și completă, în desfășurarea ei, ca a cârciumăresei din aceeași nuvelă? Și al doilea, care dintre ei a putut înnoda o
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
au putut plăsmui o figură atât de adâncă, puternică și de întreagă ca cea a lui Lică Sămădăul din Moara cu noroc? întreba criticul sau un personagiu atât complicat și atât de profund omenesc ca acela al cârciumarului, sau un personagiu cu țesătură atât de delicată și completă, în desfășurarea ei, ca a cârciumăresei din aceeași nuvelă? Și al doilea, care dintre ei a putut înnoda o intrigă dramatică mai în stare să pună în relief stările fundamentale sufletești ale personagiilor
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
personagiu cu țesătură atât de delicată și completă, în desfășurarea ei, ca a cârciumăresei din aceeași nuvelă? Și al doilea, care dintre ei a putut înnoda o intrigă dramatică mai în stare să pună în relief stările fundamentale sufletești ale personagiilor așa cum o întâlnim în aceeași nuvelă?"5. Răspunsul ce urmează suitei de întrebări aproape retorice e ușor de ghicit: el conține un îndemn la reflecție și la schimbare: moderația să ia locul entuziasmului în aprecierea literaturii noi, iar superficialitatea să
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
respingătoare, de cealaltă - eroii pozitivi: muncitorii, țăranii, rusul, firește, cu harul lui dintotdeauna de binefăcător. Mai puțin încorsetat în dogmă și într-un asemenea limbaj se arăta a fi Ș. într-o schiță din 1949, Un autor în căutarea unor personagii, unde, mișcându-se sub orizontul purpuriu al realismului socialist, încerca să „pirandellizeze”, cu alertețe și cu o mină mai destinsă. Întâmplări mărunte din viața de cazarmă, cu ofițeri mărginiți și cruzi și soldați supuși unor greu de suportat pătimiri, scene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
operetei Ana Lugojana de Filaret Barbu. A tradus, și nici nu e de mirare, numai din autori reprezentând spațiul (ex)sovietic. SCRIERI: Pensiunea doamnei Stamate, București, 1947; Rici-rici, București, 1948; Mâinile. Cei șapte, București, 1949; Un autor în căutarea unor personagii, București, [1949]; Lacul cu rațe, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1951; Dacă numeri pân’ la zece, București, 1953; Ursul, cu ilustrații de V. Dobrică, București, 1954; Povești adevărate, cu ilustrații de Constantin Plăcintă, București, 1956; De la Tian-Șan la munții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
tău. [...] Cărturarul trebuie să se fixeze pe "ideologia" care exprimă la un moment dat lupta poporului său, să devină credincios și părtaș al acestei lupte și al ideilor care o călăuzesc. [...] Cărturarii noștri trebuie să înțeleagă că nu sunt niște personagii de lux sau niște acrobați ai ideilor. Ei nu pot fi decât niște muncitori intelectuali, încadrați în marea colectivitate creatoare a muncii. [...] Pe șantierul muncii constructive, în lupta pentru salvgardarea patriei, cu armele și cu uneltele lor, cărturarii noștri vor
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Editura Transpres, Sibiu, 1992, p. 20. 6 "Revista presei", în Scînteia, ediția din 15 noiembrie 1944, p. 2. 7 "Erorile d-lui profesor Tudor Vianu asupra materialismului istoric", în Scînteia, ediția din 21 septembrie 1944, p. 2 8 "Despre niște personagii decorative și mai puțin decorative", în Scînteia, ediția din 7 octombrie 1944, p. 2. 9 Ion Călugăru, "Despre o revistă și un personagiu de cultură", în Scînteia, ediția din 21 septembrie 1944, p. 2. 10 "Editorii români și războiul", în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Tudor Vianu asupra materialismului istoric", în Scînteia, ediția din 21 septembrie 1944, p. 2 8 "Despre niște personagii decorative și mai puțin decorative", în Scînteia, ediția din 7 octombrie 1944, p. 2. 9 Ion Călugăru, "Despre o revistă și un personagiu de cultură", în Scînteia, ediția din 21 septembrie 1944, p. 2. 10 "Editorii români și războiul", în Scînteia, ediția din 12 octombrie 1944, p. 2. 11 "Catalogul literaturii de război" (dat publicității de Ministerul Propagandei), în Scînteia, ediția din 26
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Într-un articol publicat În 1932 (Adevărul literar și artistic, nr. 602, 1932), George Călinescu credea că și „eroul de seamă” dintr-o „nuvelă fantastică” - scrisă de Eminescu În anii studenției berlineze (1872-1874) - „pare a fi născocit după tipul Ahasveros, personagiu legendar care a preocupat pe Eminescu ca pe toți romanticii”. Ar fi vorba de rabinul Levy Canaan, un bătrân pletos, Înalt și slab, „cu barba sură și lungă”, care locuiește „Într-o căsuță mică” de pe „ulițele strâmte ale mahalalei jidovilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Oradea), pentru o citire mai ușoară, s-a renunțat la scrierea cu forma „u” final (biciu, vechiu), la formele învechite ale unor cuvinte (bine înțeles, boale, caete, câni, ceeace, coheziune, dealungul, de grabă, deasemenea, dela, eșirea, dealtfel, nevoe, obicinuiți, svonise, personagiu, caet, pentrucă, personagii, obicinuitele, proectile, sondagii, suggerat, șomeur, teroarei, trotoir, turburări, vecinic, vițios) și la formele învechite de declinare (adolescenții, barierii) sau de conjugare (ceteam, îngădue). În schimb, pentru a menține stilul autorului, s-a păstrat forma mai veche a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
citire mai ușoară, s-a renunțat la scrierea cu forma „u” final (biciu, vechiu), la formele învechite ale unor cuvinte (bine înțeles, boale, caete, câni, ceeace, coheziune, dealungul, de grabă, deasemenea, dela, eșirea, dealtfel, nevoe, obicinuiți, svonise, personagiu, caet, pentrucă, personagii, obicinuitele, proectile, sondagii, suggerat, șomeur, teroarei, trotoir, turburări, vecinic, vițios) și la formele învechite de declinare (adolescenții, barierii) sau de conjugare (ceteam, îngădue). În schimb, pentru a menține stilul autorului, s-a păstrat forma mai veche a unor cuvinte (judaism
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
dumneavoastră, ca orice memorie, vă trădează, adică nu reține amănuntele esențiale și păstrează cu o precizie aproape fotografică, episoade periferice. Era suficient deci, să examinăm cu rigoarea necesară aceste episoade periferice ca să găsim cifrul prin care pot fi identificate acțiunile, personagiile, ideile pe care voiați să le țineți secrete” (). Prin detaliile pe care le dă, Eliade sugerează nu numai nașterea (scrierea) unei narațiuni mitice, dar și posibilitățile ei de lectură. ”Lectorii realiști”, (noii anchetatori), golesc povestirea de conotațiile ei mitice, inițiatice
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
trecătorilor. Și porecla „Sânge-rece“ a fost multă vreme întrebuințată și se aplica celor cari, în discuțiune, se aprindeau peste măsură. „Bărbucică“ era altul. Acesta era un ramolit, slab de minte în toată viața, pe care bătrânețea îl clasificase drept un personagiu ridicol. Când au fost descoperite apele feruginoase de la Văcărești 299, glumeții i-au spus că dacă se va spăla cu apa aceasta se va întări ca fierul. Rezultatul a fost că barba lui Bărbucică s-a înroșit, pentru marea veselie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
rămas nimic sau aproape nimic. Burghezia, care domină astăzi, pe vremea aceea de-abia începea să îndrăznească. Rar câte unul, câte un Boerescu 300 sau vreun alt exemplar ilustru al clasei de mijloc își lua locul la banchetul celor mari. Personagiile de frunte cari dominau politica și viața socială erau: un Beizade Mitică Ghica 301, președintele Camerei, generalul I.Em. Florescu 302, ministrul de Război și încă câțiva din marea aristocrație a țării. Două saloane bucureștene țineau recordul: acela al doamnei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
țărănești din tablourile lui Breugel și ale altora. Pe de alta, interioarele cinstitelor crâșme au un aer adesea foarte acuzat de scene de interior, un genre în felul acelora în care olandezii descriau cu voluptate, pictându-le, obiectele care înconjurau personagiile și viața lor de toate zilele 57. Pictura unor artiști precum Breughel, Adrian Brouwer și Jan Steen se regăsește în secvențele în care colectivitatea iese în prim plan, în scenele colective "în care se petrece dezlănțuit, cu băutură, joc și
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
literar) cele două obiecte magice, pânza flamandă și oglinda: În lunga noapte a solstițiului de iarnă, a Ajunului, a Nașterii, (devansate de câteva zile de calendarul propriu al eroului), încap nenumărate și disparate lucruri, ca într-o cutie fermecată: obiecte, personagii, întâmplări, reducții uimitoare și suprapuneri amețitoare ale dimensiunilor timpului, aglomerări de iarmaroc vesel, imagini pestrițe și amestecate. Aici se produce meșteșugita erupție a fantasticului tratat de scriitor ca de romantici, cu iluzia nu numai a posibilului, dar și cu cea
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
cerea să descopere adevărul - trecând prin incest, dragoste, prietenie, uciderea prietenului apropiat, uciderea amantei - și alte situații contradictorii. În loc să vezi în el un nebun, abject, avea momente cutremurătoare de biată ființă care-și poartă crucea. De unde și tabloul superb, toate personagiile adunate în jurul mesei care amintește de „Cina”. Hainele lor în culori moarte. Caligula - în haină de sac alb - desculț. Tabloul este în programul produs. Despre mine îți pot spune că sunt mult singură - după plecarea lui Dan în Anglia până în
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]