706 matches
-
manuală pot fi imitate, bineînțeles, dar adevărat productive, una ca și cealaltă, sunt numai atunci când ele prelungesc în mod natural dispozițiile înnăscute ale sufletului". Constantin Rădulescu-Motru, Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 664. 351 Constantin Rădulescu-Motru, Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 664. 352 Ibidem, p. 664. 353 Ibidem, p. 664. 354 Aristotel arată cum lumea în care trăim este o lume a diferenței: ,,Eu spun însă că unitatea este pentru cetate în
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
chinul speculațiilor dualiste. Acum avem pe omul moralei binelui în luptă cu răul; pe ascetul care-și omoară carnea pentru a-și scăpa spiritul; pe apostolul adevărului în luptă cu eroarea; pe eroul libertății în luptă cu sclavia". Constantin Rădulescu-Motru, Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 588. 236 Oswald Spengler, Declinul Occidentului, Editura Beladi, Craiova, 1996, vol.II, p. 304. 237 Warren Treadgold, O scurtă istorie a Bizanțului, Editura Artemis, București, 2003, p. 60. 238 Ibidem, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și nouă, ca desconsiderarea, până la un anumit punct chiar disprețul pentru omul care-și afirmă energia și originalitatea personalității. În filosofia indiană veche, eu-l este socotit ca o iluzie, ca suprema iluzie, din care se trag toate suferințele omenești. Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 585. 345 Constantin Rădulescu-Motru, Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 585. 346 Ibidem, p. 585. 347 Ibidem, p. 585. 348 ,,Sufletul mistic are în el o sevă
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
afirmă energia și originalitatea personalității. În filosofia indiană veche, eu-l este socotit ca o iluzie, ca suprema iluzie, din care se trag toate suferințele omenești. Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 585. 345 Constantin Rădulescu-Motru, Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 585. 346 Ibidem, p. 585. 347 Ibidem, p. 585. 348 ,,Sufletul mistic are în el o sevă abundentă și repede care se cațără ușor pe bolta întregului univers, dar este în
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ușor pe bolta întregului univers, dar este în același timp incapabilă de concentrare și încordare. (...). Desconsiderarea lui pentru european este în logica sa o consecință firească. Misticul vede în european un suflet fărâmițat de tendințe diverse, deci slăbit". Constantin Rădulescu-Motru, Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 586. 349 Apud L.V Mises, Socialismul, o analiză economică și sociologică, www.mises.ro, p. 255. 350 Mises afirmă: ,,Religia este de asemenea și un fenomen social, în sensul că
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
în mișcare reguli de conduită omenească în societate". L.V Mises, Socialismul, o analiză economică și sociologică, www.mises.ro, p. 259. 351 L.V Mises, Socialismul, o analiză economică și sociologică, www.mises.ro, p. 259. 352 Constantin Rădulescu-Motru, Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 665. 353 Iată ce spune Motru: "La toate popoarele europene găsim credința în noroc. Dar în această credință, raportul dintre mersul lumii și persoană nu este la fel. La unele popoare
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
al mersului lumii, ca o probabilitate dată de împrejurările externe, pe când la alte popoare raportul are o tendință spre subiectivitate, prin aceea că norocul se explică ca un produs al finalității personale, dacă nu chiar al existenței personale". Constantin Rădulescu-Motru, Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 677. 1 Feudalismul este un concept care vine de la cuvântul feodum, ce avea înțelesul de pământ, fief, proprietate, spațiu de organizare și conducere politică și economică în care feudalul, stăpânul, era
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
tinere de pe urma individualităților exuberante trecute prin școală? Cu faptele anarhice, dacă nu sălbatice ale absolvenților acestor școli. Puterea vocației nu stă în individualitate ci în înlănțuirea individualității la finalitatea nobilă a unui ideal". "Vocația factor hotărâtor în cultura popoarelor", în Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 715. 61 Michel Beaud, Istoria capitalismului, de la 1500-până în 2000, Editura Cartier, București, 2001, p. 24. Și totuși, economia de credit sau economia financiară se va dezvolta în multiplele sale dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
1997. 170 Arnold Toynbee, Studiu asupra istoriei, Editura Humanitas, București, 1997, vol. I, p. 81. 171 Ibidem, p. 85. 172 Ludwig Von Mises, Acțiunea umană, www.mises.ro, p. 68. 173 Constantin Rădulescu-Motru, Vocația - factor hotărâtor în cultura popoarelor, în Personalismul energetic și alte eseuri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 655. 174 Ibidem, p. 655. 175 Editura Fides, Iași, România, 1996 și 2001, pentru limba română. 176 Claude Lévi-Strauss, Rasă și istorie, Editura Fides, Iași, 2001, p. 7. 177 Ibidem, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
a diversității manifestărilor noastre; de simetria și armonia acestei integrări care aduce liniștea și pacea, generatoare de fericire. Vezi Condiția umană, Editura Științifică, București, 1973, p. 95. 70 ,,Caracter este o persoană desăvârșită din punct de vedere moral". Constantin Rădulescu-Motru, Personalismul eenergetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București, 1984, p. 534. 71 Iată ce spune Kant: ,,Din tot ceea ce este posibil de conceput în această lume, ba în genere și în afara ei, nimic nu ar putea fi considerat ca bun fără
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
se dezvolte nu după modelul orașelor, ci în funcție de nevoile și inițiativa țărănească. Școala rurală trebuia să pregătească pe fiii de săteni pentru viața de sat, dezvoltându-le „virtuțile sociale”, cultivându-le calitățile morale transmise de civilizația noastră. Personalitatea, scrie în Personalismul energetic, se dezvoltă prin muncă, prin trezirea inițiativelor elevului: „Munca leagă pe om de natură și în același timp îl înalță până la personalitate... Personalitatea se desăvârșește fiindcă și munca se desăvârșește. De aceea în fiecare personalitate există o putere creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Iar educația, crede Motru, „consistă în influența pe care o exercităm asupra dezvoltării unui om (de regulă de la vârsta de copil), în scopul de a pune în valoare pentru societate dispozițiile lui sufletești” (Rădulescu-Motru, 1984, p. 646). Educația personalității („Școala personalismului energetic”) înseamnă atunci descoperirea aptitudinilor pentru muncă ale elevilor, identificarea „vocațiunii” pentru a o „provoca” și „statornici” în vederea formării personalității. Descoperirea aptitudinilor și cultivarea lor trebuie să se desfășoare însă prin lăsarea cât mai multor inițiative celui „educat”, oferindu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Văideanu, G., 1987, Les contenus de l’éducation. Perspectives mondiales d’ici à l’an 2000, Paris, UNESCO. Radu, N., 1981, Dirijarea comportamentului uman, Editura Albatros, București. Rădulescu-Motru, Constantin, 1923, Curs de psihologie, Editura Cultura Națională, București. Rădulescu-Motru, Constantin, 1984, Personalismul energetic și alte scrieri, Editura Eminescu, București. Rouma, G., 1914, Pédagogie sociologique, Paris. Sava, S., Matache, M., 2003, Portret al Educației Adulților în România, IREA, București. Schaub, Horst, Zenke, Karl G., 2001, Dicționar de pedagogie, Editura Polirom, Iași. Schifirneț, C.
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
cu ei un triptic legănător balansând între exterior și interior. Detectivismul presupune operații secrete, enigme de descifrat; poetul le multiplică, plasându-le în labirintic și oniric. Rugăciunea detectivului Arthur (în fapt o declarație de independență) exprimă pe de o parte personalismul, pe de alta viziunea poetului despre miracolele existenței: Nimeni și nimic nu mă poate opri, la ora cinci după masă, Când lumina e albă și-n magazii toamna miroase a praf adormit În iarbă să pun un pantof cu șireturi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
originar al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu • Dreptate distributivă și sănătate în filosofia contemporană, Loredana Huzum • Dreptatea ca libertate. Locke și problema dreptului natural, Gabriela Rățulea • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Luminilor. Apare inconștientul, rolul major al visului, forța iraționalului, a misticului, atotputernicia omului, evoluția ideii de supraom. Către sfârșitul secolului al XIX-lea apar curentele „personaliste”, de inspirație religioasă. La Școala din Boston, Bisericii Metodiste Americane, Bowne (1847-1910Ă dezvoltă un personalism protestant, în cadrul căruia s-au mai remarcat Brighton și Knudsen. Ulterior, prin Renouvier se afirmă personalismul catolic francez. Varianta franceză va avea cea mai lungă existență, atât în perspectivă creștină (prin Maritain, Marcelă, cât și în varianta necreștină (prin Mounnier
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
supraom. Către sfârșitul secolului al XIX-lea apar curentele „personaliste”, de inspirație religioasă. La Școala din Boston, Bisericii Metodiste Americane, Bowne (1847-1910Ă dezvoltă un personalism protestant, în cadrul căruia s-au mai remarcat Brighton și Knudsen. Ulterior, prin Renouvier se afirmă personalismul catolic francez. Varianta franceză va avea cea mai lungă existență, atât în perspectivă creștină (prin Maritain, Marcelă, cât și în varianta necreștină (prin Mounnier și grupul Esprită. S-au mai semnalat școli personaliste la Cracovia (prin Ingarden, profesor al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în perspectivă creștină (prin Maritain, Marcelă, cât și în varianta necreștină (prin Mounnier și grupul Esprită. S-au mai semnalat școli personaliste la Cracovia (prin Ingarden, profesor al lui Karol Wotiek, viitorul papă Ioan Paul al II-leaă și la Praga. Personalismul a pătruns, explicit sau implicit, și în Germania, la filosofii de orientare fenomenologică. Fenomenologia lui Husserl pune accentul pe conștiință, subiect și subiectivitate, fără a comenta persoana, deoarece nu imaginează raportarea „față în față” a indivizilor umani. În ultima perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lui Kant, pe care încearcă să le reformuleze (Boboc, 1971Ă. Autonomia omului, libertatea și responsabilitatea, respectul pentru celălalt, sunt punctele de plecare. Scheler formulează explicit faptul că e vorba despre persoane umane, iar doctrina sa va fi cea a unui personalism etic. Orice om, în măsura în care e pură persoană, este o ființă individuală, unică și distinctă de alții. Contrar universalismului pur al eticii formaliste a lui Kant, personalismul etic concepe persoana drept existență individuală exemplară, care nu apare decât o singură dată
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
că e vorba despre persoane umane, iar doctrina sa va fi cea a unui personalism etic. Orice om, în măsura în care e pură persoană, este o ființă individuală, unică și distinctă de alții. Contrar universalismului pur al eticii formaliste a lui Kant, personalismul etic concepe persoana drept existență individuală exemplară, care nu apare decât o singură dată. E vorba de o persoană reală, afectivă, ce iubește și se implică în relații, inserându-se în destinul moral al altora, participând la meritele și culpabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
apropiată de omul real decât etica angelică a lui Kant. Ea a comentat și ipostaza eroilor, sfinților, geniilor, toți impunându-se ca tipuri exemplare. Cu excepția lui SCHELER mișcările personaliste au fost mai aproape de politică decât de elaborări etice. Este cazul personalismului francez a lui Mounier și a revistei Esprit. Într-o sinteză asupra personalismului, acesta (Mounier, 1969Ă comentează următoarele teme: - existența necorporală a omului - persoana emerge din natură, dar o transcede; - comunicarea interpersonală - personalismul combate individualismul, dar și colectivismul, pledând pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și ipostaza eroilor, sfinților, geniilor, toți impunându-se ca tipuri exemplare. Cu excepția lui SCHELER mișcările personaliste au fost mai aproape de politică decât de elaborări etice. Este cazul personalismului francez a lui Mounier și a revistei Esprit. Într-o sinteză asupra personalismului, acesta (Mounier, 1969Ă comentează următoarele teme: - existența necorporală a omului - persoana emerge din natură, dar o transcede; - comunicarea interpersonală - personalismul combate individualismul, dar și colectivismul, pledând pentru unitatea persoanei; - intimitatea - e necesară, ca reculegere, univers privat, individul coborând în profunzimile
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
politică decât de elaborări etice. Este cazul personalismului francez a lui Mounier și a revistei Esprit. Într-o sinteză asupra personalismului, acesta (Mounier, 1969Ă comentează următoarele teme: - existența necorporală a omului - persoana emerge din natură, dar o transcede; - comunicarea interpersonală - personalismul combate individualismul, dar și colectivismul, pledând pentru unitatea persoanei; - intimitatea - e necesară, ca reculegere, univers privat, individul coborând în profunzimile sinelui de unde revine spre exterior; - confruntarea - din singurătate persoana pornește pe fundul afirmării făcând alegerile; - libertatea fără limită a persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
colectivismul, pledând pentru unitatea persoanei; - intimitatea - e necesară, ca reculegere, univers privat, individul coborând în profunzimile sinelui de unde revine spre exterior; - confruntarea - din singurătate persoana pornește pe fundul afirmării făcând alegerile; - libertatea fără limită a persoanei; - eminența demnității persoanei; - angajarea. Personalismul e văzut ca o emergență a societăților democrate, ca o constantă și o măsură a acestora. Mounier a scris și un Tratat despre caracter, în care istoria caracteriologiei e doar amintită, iar specificul acesteia e tratat superficial, în pofida titlului. Personalismul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Personalismul e văzut ca o emergență a societăților democrate, ca o constantă și o măsură a acestora. Mounier a scris și un Tratat despre caracter, în care istoria caracteriologiei e doar amintită, iar specificul acesteia e tratat superficial, în pofida titlului. Personalismul și tradiția kantiană au avut o importantă contribuție la redactarea Declarației Universale a Drepturilor Omului, în care referințele la respectarea demnității persoanei revin la tot pasul. Personalismul european a pierdut în ultimele decenii din importanța pe care a avut-o
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]