128 matches
-
centru perspectival : creator al unei perspective asupra realului, organizîndu-l potrivit propriului punct de vedere, unificator și totodată parțial. De altfel, în Renaștere, inventarea și celebrarea individului au fost însoțite ori chiar pregătite de inventarea perspectivei, de gîndirea și reprezentarea (multi)perspectivală a spațiului. Pentru Simone Weil, perspectiva e o categorie care poate da chiar definiția individului. Ea îi rezumă capacitatea de a se raporta, cognitiv și activ, la real, dar îi indică totodată limitările, parțialitatea, părtinirea inerentă a evaluărilor și a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a se raporta, cognitiv și activ, la real, dar îi indică totodată limitările, parțialitatea, părtinirea inerentă a evaluărilor și a judecății, erorile de perspectivă. Mai mult, condiția de ființă-în lume se poate defini și ea prin supunerea la același regim perspectival. Atîta vreme cît omul se situează doar în sistemul de referință mundan, el rămîne punct, element, poziție în spațiul lumii, se raportează la alte puncte, elemente, poziții din acest spațiu și, ca atare, nu poate produce decît acte (cognitive, etice
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
gîndită într-un model plan de pluralism. Dar aceeași capacitate poate fi orientată către Unitatea transcendentă, manifestă în neîncheierea lumii noastre sociale ; poate deveni perspectivă nu asupra realului, ci către sursa lui ; poate fi gîndită într-un model de geometrie perspectivală dominată de un Pol atotcuprinzător. în al doilea model, fiecare persoană își păstrează calitatea de centru, dar de centru perspectival orientat spre transcendent. Ireductibil, în specificitatea lui, la alte centre perspectivale, el este în același timp compatibil, armonizabil cu celelalte
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
noastre sociale ; poate deveni perspectivă nu asupra realului, ci către sursa lui ; poate fi gîndită într-un model de geometrie perspectivală dominată de un Pol atotcuprinzător. în al doilea model, fiecare persoană își păstrează calitatea de centru, dar de centru perspectival orientat spre transcendent. Ireductibil, în specificitatea lui, la alte centre perspectivale, el este în același timp compatibil, armonizabil cu celelalte. Există o garanție de principiu a armonizării perspectivelor, dat fiind că toate vizează același Pol care le cuprinde și le
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
lui ; poate fi gîndită într-un model de geometrie perspectivală dominată de un Pol atotcuprinzător. în al doilea model, fiecare persoană își păstrează calitatea de centru, dar de centru perspectival orientat spre transcendent. Ireductibil, în specificitatea lui, la alte centre perspectivale, el este în același timp compatibil, armonizabil cu celelalte. Există o garanție de principiu a armonizării perspectivelor, dat fiind că toate vizează același Pol care le cuprinde și le desmărginește în unitatea lui trans-perspectivală. Acesta e modelul cognitiv și contemplativ
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
fiece entitate creată are o rază de comunicare directă cu realitatea ultimă ; fiecare își recunoaște totodată caracterul parțial, de perspectivă asupra acestei realități ; în fiecare există, în sfîrșit, posibilitatea de a-și intensifica participarea la Unitatea trans-perspectivală. Persoana, în calitate de centru perspectival, e în același timp parțială ea coexistă cu alte centre perspectivale și totală : e totalitate potențială a realului, prin participare la Unitatea pe care o vizează. Efortul spiritual revine la a actualiza cît mai mult din potențialul de totalitate pus
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
ultimă ; fiecare își recunoaște totodată caracterul parțial, de perspectivă asupra acestei realități ; în fiecare există, în sfîrșit, posibilitatea de a-și intensifica participarea la Unitatea trans-perspectivală. Persoana, în calitate de centru perspectival, e în același timp parțială ea coexistă cu alte centre perspectivale și totală : e totalitate potențială a realului, prin participare la Unitatea pe care o vizează. Efortul spiritual revine la a actualiza cît mai mult din potențialul de totalitate pus în tine. * Pentru mentalitatea modelată de concepția antico-medievală despre univers, tezele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
La Cusanus, entitățile și legile acestei geometrii sînt fundamentate de o instanță nesituabilă, fără poziție, care desfășoară din Privirea ei întreg spațiul de poziții sau de perspective al universului. Pentru cardinal, lumea este o imensă (și indefinită) sferă de centre perspectivale care converg spre Polul divin. Esențial rămîne faptul că, spre deosebire de modernitatea noastră, cardinalul tratează universul ca pe un simbol în același timp imprecis și dinamic al realității absolute. Tocmai imprecizia universului în raport cu perfecțiunea divină, tocmai caracterul de conjectură participativă la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
originar și de diviziunea finală (și fatală) între izbăviți și osîndiți. Libertatea umană nu e concepută în termeni de alegere, de vină, judecată, merit și sentință. Actul christic, actul lui homo maximus mobilizează orice persoană să își realizeze deplin posibilitățile perspectivale, să tindă spre Limita trans-perspectivală a umanului. Prin accentul pus pe libertatea neculpabilizată a omului, pe creativitatea lui de la cea tehnică la cea intelectuală și spirituală , Cusanus este un foarte îndrăzneț inițiator de modernitate. Prin accentul pus pe convergența persoanei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
spre Limita trans-perspectivală a umanului. Prin accentul pus pe libertatea neculpabilizată a omului, pe creativitatea lui de la cea tehnică la cea intelectuală și spirituală , Cusanus este un foarte îndrăzneț inițiator de modernitate. Prin accentul pus pe convergența persoanei în calitate de centru perspectival spre Polul transcendent, Cusanus este inițiatorul unui alt fel de modernitate decît a noastră. într-adevăr, modernitatea noastră se definește prin faptul că suspendă/ignoră/evacuează tema convergenței umane spre Pol, fără a-i putea totuși elimina urma, înfiptă ca
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
perspectivele, dar e, în sine, dincolo de perspectivă. înaintînd în viziune, intelectul înțelege că Fața Ta adevărată e detașată de orice reducție Ea e forma absolută, fața tuturor fețelor. Ceea ce propune Cusanus intelectului este să asume coprezența în tensiune a viziunii perspectivale și a viziunii proprii divinului, care înfășoară totalitatea perspectivelor și a existentelor în Privirea infinită, trans perspectivală. Slăbiciunea apofatică a transcendenței în modernitatea tîrzie Gîndirea simbolică, cu a sa regulă a analogiei inverse, privește realul de la ambele capete, din ambele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
detașată de orice reducție Ea e forma absolută, fața tuturor fețelor. Ceea ce propune Cusanus intelectului este să asume coprezența în tensiune a viziunii perspectivale și a viziunii proprii divinului, care înfășoară totalitatea perspectivelor și a existentelor în Privirea infinită, trans perspectivală. Slăbiciunea apofatică a transcendenței în modernitatea tîrzie Gîndirea simbolică, cu a sa regulă a analogiei inverse, privește realul de la ambele capete, din ambele puncte de vedere, cel perspectival și cel trans-perspectival. Ea identifică în împrejurările cele mai banale oglindirea transcendenței
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
divinului, care înfășoară totalitatea perspectivelor și a existentelor în Privirea infinită, trans perspectivală. Slăbiciunea apofatică a transcendenței în modernitatea tîrzie Gîndirea simbolică, cu a sa regulă a analogiei inverse, privește realul de la ambele capete, din ambele puncte de vedere, cel perspectival și cel trans-perspectival. Ea identifică în împrejurările cele mai banale oglindirea transcendenței, în lucrurile umile răsfrîngerea celor supreme. De aceea, poate pregăti întrucîtva întîlnirea ochilor. Spectacolul public și mediatic, spectacolul vieții noastre curente, cu toată contingența lui prea adesea derizorie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
spate. Dar bărbatul nu este vizibil decât dacă acceptăm fuzionarea spațiului și corpului, fondului și figurii. Într-adevăr, dacă privim separat elementele desenate, vedem, acolo unde era brațul bărbatului, bustul de femeie așezat pe o suprafață geometrizată printr-o rețea perspectivală ce dispare pe un punct al orizontului. Pe de altă parte, acest punct principal al viziunii este punctul de fugă al unei falii lungi, cu o tăietură clară în sol, tăietură al cărei desen se găsește exact în spatele unei reprezentări
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
gen, studii culturale, analiză a politicilor publice. Tema În sine - sănătatea publică - este una „neinteresantă” pentru acei istorici români care cantonează evenimentele demne de a se numi „istorice” În agendele politicienilor și războinicilor. Lectura mea asupra cărții este, desigur, una perspectivală: m-au interesat mai ales aspectele de etică politică și de teorie politică aplicată. Am Învățat și am Înțeles multe citind această carte. Lumea Înțelegerii mele istorice, la rândul ei, s-a Îmbogățit substanțial. La reușita variantei românești a acestei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
pietist, care refuză total noțiunile de tradiție, angelologie sau mistagogie, în favoarea unei etici pragmatic-soteriologice (Max Weber), a simplificării liturgice și a reducerii exegezei biblice la un singur palier hermeneutic (primatul literei). În arta religioasă, Reforma renunță nu doar la tabloul perspectival consacrat mai întâi în Biserica Romano-Catolică, ci la orice formă de reprezentare vizuală a sacrului. Simbolismul naturalist și arta decorativă își fac simțită prezența. Dezrădăcinarea nu mai creează angoase. Inculturarea noului se dispensează de lecția trecutului. După Reformă, puțini europeni
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
archy) era situată mereu între două „zise”. Așa cum obișnuia să spună părintele André Scrima, adevărul „se află între două zise”. Astfel, adevărul e „chiar interzisul”. Dialogurile platonice constituie mostra perfectă a unei lumi care nu crede în percepția subiectivistă și perspectivală a ființei. Aceasta explică și inexistența conceptului de proprietate intelectuală în Antichitate. „Vânând esențele”, filozoful are conștiința propriei ex-centrări în raport cu „esențialul”; cel lipsit de disciplina gândirii temeiurilor se va crede mereu vrednic să stea în centrul scenei din marele teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
începând cu Malthus și terminând cu Haeckel. Oamenii de știință se transformă în heralzi ai apocalipsei vizând deformările succesive la care corpul social este supus, devenind în urma unor mutații degenerative un corp monstruos. „Simț enorm și văz monstruos” se înscrie perspectival în parcursul epocii, din care autorul scoate doar un reflex. Revenirea la judecata sociologică înscrie „democrația” ca pe un agent dizolvant al modernității în tabloul mendelevian al noxelor ei, o modalitate de defor- mare plebiscitară. În viziunea pe care Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la un reglaj al parametrilor, la o focalizare a obiectivului. Dezechilibrul se află în miezul acestei încercări de stabilire a proporțiilor. Telescoparea insignifiantului eveniment fără nicio conse- cință istorică, nici măcar la nivel local se bazează pe această funcționare a dispozitivului perspectival prin care suntem invitați să privim evenimentul, o deformare atent regizată. Revoluția se înscrie sub semnul excesului având ca expresie violența. Însă avem o deturnare a violenței chiar în cadrul de referință, de la joc la revoluție, de la revoluție la fiesta marcată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
asamblat acest dispozitiv critic deghizat de o serie de locuri comune, iar reglarea obiectivului a făcut parte din strategia sa de omologare a evenimentului. Remarcăm faptul că relativizarea coordonatelor spațio-temporale, în avantajul unei perspective esențialiste a rolului istoric, permite licențele perspectivale ulterioare. Deformarea ține de raportarea intenționat eronată la o scară a grandiosului istoric al cărui model exemplar îl constituie declinul mari- lor imperii. „Mărirea” și „decadența” sunt cele două axe care configurează legenda evenimentelor marcante. Augu- mentarea evenimentelor care însoțesc
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și reconstrucție, al realităților sociale (inclusiv cele de gen) și deci a posibilității de modelare, în timp, a instituțiilor naționale și internaționale și a identității lor, mai ales în sensul integrării diferențelor de gen și a unor valori ambigen. Feminismul perspectival (standpoint) este astăzi una dintre cel mai bine reprezentate linii de cercetare feministă în relațiile internaționale, axată pe evidențierea, analiza și critica asumpțiilor de gen implicite domeniului, așa cum a fost el definit și teoretizat până în acest moment. Feminismul perspectival consideră
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Feminismul perspectival (standpoint) este astăzi una dintre cel mai bine reprezentate linii de cercetare feministă în relațiile internaționale, axată pe evidențierea, analiza și critica asumpțiilor de gen implicite domeniului, așa cum a fost el definit și teoretizat până în acest moment. Feminismul perspectival consideră că identitatea istorică, socială, de gen a autorului, a teoreticianului influențează modul de teoretizare. Identitatea masculină a tuturor autorilor de relații internaționale constituie una din explicațiile faptului că atât disciplina, cât și realitatea internațională sunt înțelese și proiectate confom
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
influențează modul de teoretizare. Identitatea masculină a tuturor autorilor de relații internaționale constituie una din explicațiile faptului că atât disciplina, cât și realitatea internațională sunt înțelese și proiectate confom unei viziuni masculine asupra lumii. O observație este crucială aici: feminismul perspectival nu afirmă că realitatea internațională este proiectată conform viziunii bărbaților luați ca indivizi, ci că ea este reflecția, pe plan extern, a unor constructe teoretice consacrate în teoria politică clasică, infiltrate de caracteristicile-prototip ale masculinității și apoi prezentate ca obiective
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sau potențiale mame ale soldaților, simbolul căminului, al păcii și al tradițiilor, eroine caritabile, soțiile diplomaților sau, rareori, decidenți masculinizați într-o lume accesibilă și inteligibilă doar bărbaților excepționali, „oameni de stat” (vezi exemplul Margaret Thatcher - „doamna de fier”). Feminismul perspectival reprezintă un curent teoretic complex în care preocupările despre ceea ce există în relațiile internaționale se îmbină cu preocupările despre cum putem cunoaște ceea ce există. Alături de unele scrieri ale feminismului teoriei critice, este un alt curent care parcurge toate cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
făcută dintr-un punct de vedere și de cunoaștere asumat al femeilor și se centrează pe femei, cu valorile lor, existențele lor și modul în care ele au existat dintotdeauna întrețesute în lumea internațională, dar invizibile. Experiențele pe care feminismul perspectival construiește o cunoaștere alternativă a internaționalului, care alcătuiesc agenda sa specifică de cercetare, vizează în principal reteoretizarea independenței/dependenței, a subordonării, excluderii, a invizibilității, a puterii sau a lipsei ei, plecând de la asumarea identității feminine a teoreticienelor, a experiențelor specific
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]