100 matches
-
tip patriarhalxe "„patriarhal" și masculinitate axe "„masculinitate" impusă constituie forme de oprimare și de îngrădire a libertății și pentru bărbați. Prin urmare, ieșirea din această rețea de dominație trebuie făcută în colaborare. Teoretizările feministelor radicale își asumă însă relativismul și perspectivismul. Ele sunt elaborate relativ la o singură categorie, cea a femeilor. Chiar acest fapt este la rândul lui criticat: nici o orientare nu se poate pronunța în numele femeilor în general, ci doar în numele unui grup cu anumite experiențe și interese. Ceea ce au
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de anumite convenții, tehnici și procedee structurale și stilistice recurente, chiar dacă, luate separat, intențiile, implicațiile și rezultatele lor estetice pot fi foarte diferite". Detaliind, vom observa că un prim procedeu parodic rezultă dintr-o "nouă utilizare existențială sau ontologică a perspectivismului narativ, diferită de cea mai degrabă psihologică pe care o regăseam în modernism"341. Un dosar complet ni-l oferă scriitorul politic E.L. Doctorow 342, în modul de construcție a romanului său Cartea lui Daniel. La o primă vedere, acesta
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
un construct polilateral, cu pliuri obscure și deschideri neașteptate, și opera literară scrisă de critic cuprinde mai mult decât plonjeuri "estetice" în imaginar. Pentru Antonio Patraș, opera literară majoră se caracterizează prin rafinament estetic, dar mai ales prin reflecția morală, perspectivismul ideologic bogat, ca și prin puzderia de imponderabile ce scapă orizontului conștiinței. Complexitatea scrierii literare vine din complexul moral, psihologic și intelectual pe care aceasta dorește să îl exprime. Literatura se transformă, la scriitorii noștri moderni, într-o mărturisire mai
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
plăcerea și cu statutul ei, a căuta hedonismul de care sunt impregnate fragmentele disparate ale unor lucrări pulverizate înseamnă inevitabil a forța, a trăda, a distorsiona, a constrânge. Adevăr de moment, adevăr al unei lecturi, adevăr al unei propoziții subiective - perspectivismul și relativismul pe care le revendic existau deja la marii înțelepți ai Antichității... PARTEA Itc "PARTEA I" Înțelepciunile anticetc "Înțelepciunile antice" tc "" „Disprețul față de trup este consecința insatisfacției pe care o încercăm din cauza lui.” Nietzsche, Fragmente postume PRIMUL MOMENTTC "PRIMUL
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și imagina atomii, vidul, materia? Pentru a nu mai lăsa niciun loc divinităților și a oferi omului un spațiu măreț pentru operele sale. Cu ce scop se ocupa de tradițiile și obiceiurile populațiilor de la capătul lumii? Pentru a promova un perspectivism, pentru a pune problema universalismului, pentru a vorbi despre relativism. Fiecare domeniu abordat vizează constituirea unei viziuni globalizante și coerente asupra lumii. Cea mai mare parte a gânditorilor dinaintea lui Socrate nu-i erau inferiori cu nimic, ba poate că
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de asta. Plăcerea nu se confundă cu binele ca atare, ea se mulțumește să-i fie doar semnul, amprenta și dovada. Metoda hedonistă a lui Democrit cunoaște trei momente specifice: primul implică o teorie a cunoașterii care duce la un perspectivism sau un relativism în măsură să-i procure individului o putere de foc cardinală; al doilea pretinde o formă de ateism liniștit, sau măcar un fel de indiferență față de zei, devenită posibilă prin indiferența zeilor față de oameni; al treilea moment
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
dar ideea corespunde - unui senzualism precoce: cunoașterea pleacă de la simțuri și de la ceea ce surprind ele. Nicio esență nu bântuie lumea atomică a materialiștilor, pentru că nu există decât combinații de particule în mișcare și smulse obiectelor. Monismul, senzualismul atrag după ele perspectivismul și relativismul: ființa înseamnă mai întâi ceea ce este perceput. În speță, de un individ. În afara acestui proces simplu - un subiect, un obiect și o legătură de un tip particular prin intermediul simulacrelor - nimic nu e posibil. Al doilea moment: mașinăria antiplatoniciană
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Platon se plasează sub semnul acestei gândiri, fără de care n-ar mai fi fost același: sofiștii creează, cel puțin din câte putem aprecia, formulează cu acuratețe tezele esențiale contra cărora autorul dialogului Phaidon luptă în mod reactiv: relativismul, individualismul, perspectivismul, omul ca măsură a tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar fi filosofi
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
atât timp analizei, reflecției, gândirii și intelectului, de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate -, de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care se manifestă astăzi pentru ființa cyborgică, cea avatarică sau cea transgenică trebuie să se realizeze în limita compatibilității acestora cu natura umană, cu complexitatea paradoxală și cu incertitudinea sceptică a umanului. Dacă ontologia virtuală este una „slabă” (în direcția perspectivismului filosofiei postmoderneă, epistemologia virtuală este una hibridă, neputând fi desprinsă de fenomenologie, de antropologia tehnoculturală și de etică. În acest sens, postumanismul temperat încearcă să chestioneze atât condiția umană, cât și integrarea umanului în alte sisteme, de la cele biocibernetice la
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
al istorismului, relativismul istoric, este pus de Schnädelbach tocmai pe seama acestei relativizări a apriorismului kantian. Consecința faptului că "apriorismul cunoașterii istoriei este integrat el însuși în procesul istoric" este o intensificare extremă a tendinței istoriste, ceea ce face ca relativismul sau perspectivismul să devină de nestăvilit în absența unei "rațiuni principiale, independente de istorie"38. Trebuie să observăm totuși că atât la Droysen, cât și la Dilthey, o asemenea "stavilă" există încă. În cazul lui Droysen credem că ea apare sub forma
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vieții care se obiectivează în istorie, iar faptele acestei conștiințe par totuși să se schimbe permanent în șuvoiul vieții."38 Am înfățișat deja modul în care Dilthey înțelege să se protejeze față de acuzațiile de psihologism (vezi I, 3A). Faptul că "perspectivismul sau relativismul rămâne totuși ultimul cuvânt" al lui Dilthey, este indubitabil și-o recunoaște autorul însuși. Dar de aici și până la a susține că "filozofia lui se încurcă astfel nu numai în niște aporii istorice, ci și în psihologism"39
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
reprezentarea este redusă la izomorfism și asemănare, la imagini fidele. Întrucât rezultatele cunoașterii și formării realității, în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, nu mai corespund conceptului de reflectare, teoria reprezentării intra într-o profundă criză. Confruntarea cu perspectivismul, pluralismul și relativismul duce la o schimbare de paradigmă. Această schimbare în problema reprezentării este legată de demersul kantian, conform căruia noi nu cunoaștem lucrurile în sine, ci construim o lume în conștiința noastă. Reprezentarea, precizează Pierre Glaudes [1999, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
reacția fiind aceea a abandonării sale complete, pornind de la modelul "creației distructive", reliefată de către Nietzsche. Filosofia postmodernă se manifestă așadar prin refuzul raționamentului abstract și al oricărui proiect care încorporează emanciparea universală prin utilizarea forței tehnologiei, științei și gândirii, radicalizând perspectivismul și relativismul care s-au format într-o fază târzie a modernismului. Imposibilitatea de a mai specifica "adevărurile universale și eterne", pluralitatea limbajelor și a alternativelor, fragmentările, preocuparea pentru nuanțări, diferențe și complexitatea culturilor și intereselor sunt resimțite drept caracteristici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de soluție. Ironia modernă era profund problematică, în încercarea de a găsi substanța lucrurilor, în timp ce ironia postmodernă este generalizată, devenind ea însăși un soi de fundal incert al operelor postmoderne. După cum amintește Hassan, ironia a fost numită de către Kenneth Burke perspectivism, iar Alain Wilde consideră că specia postmodernă a ironiei este "ironia suspensivă", care impune o viziune radicală a multiplicității, contingenței și chiar a absurdului. Ironia postmodernă nu mai mediază între o realitate actuală și o esență sau un ideal ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
utilizările radicale ale noilor materiale în vederea "dematerializării" obiectului artistic. Dialogul dintre artiști și oamenii de știință a fost astfel instituit, din moment ce, de pildă, High-Tech Art folosește o tehnologie sofisticată, incluzând computere, lasere, holograme, transmisii prin satelit etc. 10. Constructivismul. Din moment ce perspectivismul a fost acceptat ca o trăsătură a postmodernismului, la fel ca și acel sentiment de "pierdere a realității", construcția obiectelor teoretice, dar și a lumilor ficționale autoreferențiale reprezintă o consecință firească. De aici rezultă și acel evantai de posibilități pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
moralei și nu morala în întregul ei"493. Lahovary dorește să elimine orice suspiciune cu privire la ideologia noii societăți, exonerând-o de spectrul internaționalismului, pe care-l aducea încărcătura peiorativă a cuvântului "internațional", care apăruse în statutul ei, explicându-l ca perspectivism larg al artei moderne, deschisă experiențelor artistice europene, deschidere pe care membrii ei intenționează s-o dea artei românești, fără legătură cu Internaționala a II-a, înființată pe 14 iulie 1889 la Paris. Noua societate a fost deja acuzată că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de laude sau acuze, ci este necesară identificarea resorturilor ideologice și culturale active în anumite perioade și în diferite conjuncturi politice. În acest sens, consider potrivită metoda ideologică în forma pe care a propus-o Karl Mannheim, a relaționismului sau perspectivismului, ce urmărește "reconstrucția fundamentului teoretico-sistematic ce se află la baza judecăților sincere ale individului". Nu este vorba, deci, doar de o respingere a antieuropenilor și de o susținere necondiționată a celor ce s-au declarat sau poziționat ca proeuropeni. După cum
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
sa importante referiri la Nietzsche ajunge numai exemplul Clarissei cu entuziasmul său declarat pentru operele filozofului scriitor și nici să elaboreze, cu modalitățile proprii romanului, motive nietzscheene precum analiza decadenței și a manifestărilor sale, critica moralei și a valorilor tradiționale, perspectivismul, estetismul, genialitatea și patologiile creativității artistice, în sfârșit depășirea nihilismului prin intermediul existenței experimentale a artistului. Încă și mai grăitor, în istoria posterității lui Nietzsche, este exemplul lui Hermann Broch. Opera sa literară, nutrită, după cum se știe, de o articulată reflecție
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în fața dezorientării și vidului cauzate de nihilism, Benn reacționează, pe urmele lui Nietzsche, cu forța creativității artistice, cu metafizica expresiei și a formei. Arta este atitudinea capabilă să corespundă impulsului forței dionisiace a vieții, să-i exprime curgerea eternă și perspectivismul inevitabil. Și acest lucru se întâmplă pentru că arta produce forma, așadar reprezentarea creativă care pătrunde realitatea devenirii mai bine decât o poate face conceptul metafizic de adevăr. Din punctul de vedere al artistului, destinul nihilismului mai mult decât "îndurat cu
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
căci le-am fost cu toții profesori), însă fiecare astfel de idee era însoțită la noi de câte un "dar pe de altă parte" sau de un "totuși" care nu exprimau nici conformism, nici lașitate, ci nevoia de complexitate și de perspectivism cultural. Nici o astfel de nuanțare nu se mai regăsește la ei. Ca în cazul gândirii tipic adolescentine, limita dintre lucruri apare în cronicile lor clară și tăioasă ca un brici, cum nu este ea, de fapt, niciodată. Nu vreau să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
180 ozon, 268 pace, 20, 26, 30, 39, 48, 57, 61, 74, 75, 76, 77, 78, 82, 104, 138, 155, 184, 241 parohialism, 268 particularism, 167, 173 particularism etic, 165 pax britannica, 170 performativitate, 198 perioada interbelică, 67, 102, 227 perspectivism, 182 piețe piața muncii, 247 piață globală, 87, 89, 238 piețe de capital, 90, 93, 94, 98 piețe financiare, 82, 88, 92, 94, 238 ploaie acidă, 176, 273 pluralism, 110, 112, 126 polaritate, 53, 54, 58, 61 polis, 156 politică
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
respingerea unicității, a configurației și a contextului propriu, pentru a prelua exterior și forțat un mesaj străin. O relație genuină nu poate fi, de aceea, decât unică, personalizată, aducând astfel darul ei lumii. V. DISCURS ȘI METODĂ: HERMENEUTICĂ CREATOARE ȘI PERSPECTIVISM Preambul Explicitare succintă a titlului V.1 Discurs și metodă îndoiala carteziană și purificarea discursului - recontextualizare. Tradiție, creativitate, organicitate. V.2 „Hermeneutică creatoare“ Mircea Eliade și viziunea cu privire la „hermeneutica creatoare“. Ilustrări. Dezvoltarea studiului religiei și reconfigurarea viziunii științifice. Precizări metodologice
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
organicitate. V.2 „Hermeneutică creatoare“ Mircea Eliade și viziunea cu privire la „hermeneutica creatoare“. Ilustrări. Dezvoltarea studiului religiei și reconfigurarea viziunii științifice. Precizări metodologice. Noua dimensiune hermene utică și „fenomenologia minții“ (Mircea Eliade). Repere pentru aplicarea noii metodologii de cercetare. V.3 „Perspectivism“ Moshe Idel și reformularea noțiunii de „perspec tivism“. Unici tate și diferență. Necesitatea dialogului, dincolo de constrângerile sistemice ale propriei viziuni. Virtutea multidisci plinarității. Cercetătorul hermeneut și capcanele minții. Preambul Cele trei formule alese pentru a compune titlulacestui capitol („discurs și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
noțiunii de „perspec tivism“. Unici tate și diferență. Necesitatea dialogului, dincolo de constrângerile sistemice ale propriei viziuni. Virtutea multidisci plinarității. Cercetătorul hermeneut și capcanele minții. Preambul Cele trei formule alese pentru a compune titlulacestui capitol („discurs și metodă“, „hermeneutică creatoare“, respectiv „perspectivism“) reprezintă, fiecare în parte, concepte cheie teoretizate pregnant ori secundar în gândirea a trei autori. Le-am alăturat aici întrucât împreună pot sugera nuanțat și sintetic premisele cadrului metodologic propus și dezvoltat în cele ce urmează. Noutatea demersului derivă, în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]