104 matches
-
de convins cu astfel de mijloace. Mult mai abilă se dovedește a fi cealaltă femeie, care, cunoscându-l mai bine, știe să-i spulbere îndoiala cu dovezi de altă natură. Ministrul îi invită pe amândoi la masă, încercând să-l persuadeze pe Bizu și cu ajutorul Emiliei, soția sa, care-și arogă de la bun început rolul de protectoare a tinerei perechi. Agronomul rămâne totuși suspicios ("fata asta cu ochi atât de puri ascundea un suflet plin de urâciuni și întunerec", își zice
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sens de cunoaștere de fapte, date, evenimente, ci, mai degrabă, cunoașterea de tip procesual. Psihologia cognitivă din ultimii 10 ani merge (...) pe cunoașterea procedurală. (...) cunoașterea procedurală este ceea ce îți rămâne dacă ai învățat cum anume să negociezi, cum anume să persuadezi, cum anume să argumentezi. Aceste bunuri îți rămân pentru toată viața" (Crișan, Al., 2002). Așa stând lucrurile, nevoia de a lămuri termenul în accepția pe care o primește el în lucrarea de față devine imperioasă. 2. CONTEXTUL CULTURAL AL DEFINIRII
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
a unui nou op al seu. I dăm astăzi locul de onoare, recomandând cu căldură poporului suveran scrierea amicului nostru: Republica și Reacțiunea sau Venitorele și Trecutul. - Prefațiune. - «Democrațiunea romană sau mai bine zis ținta Democrațiunii romane este de a persuada pe cetățeni, că nimeni nu trebuie a mânca de la datoriile ce ne impun solemnaminte pactul nostru fundamentale, sfânta Constituțiune, și mai ales cei din masa poporului. A mânca poporul, mai ales, este o greșeală neiertată, ba putem zice chiar o
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
logic raționamentelor la care se ajunge, ele nu fac decît să aducă o nouă argumentație. Are loc o reîntoarcere la procesul discursiv și de știință. Cîtă vreme filosoful și omul de știință vor să convingă, ideologia nu caută decît să persuadeze. În mod precis, această caracteristică fundamentală permite propunerea unui criteriu operator, susceptibil de a rămîne sub influența preponderentă a unei tendințe particulare, într-o operă dată. Într-adevăr, dacă o producție savantă, întinzîndu-se pe mai multe decenii și traversînd contexte
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ca entități complet separate și distincte. La rândul său, în accepțiune obișnuită, discursul trimite la un ansamblu de cuvinte sau propoziții, verbale sau scrise; la un expozeu didactic pe marginea unui subiect; la o acțiune oratorică, cu scopul de a persuada auditoriul el este "limbaj-în-act" și vizează trei abordări posibile: discursul ca text, în abordarea lingvisticii formale; discursul ca o conversație, în abordarea sociologico-empirică; discursul ca putere/cunoaștere, în abordarea critică 252. Ca substantiv de masă, "discurs" înseamnă pur și simplu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Editura Univers, București, 1983, p. 81. 533 Dintre principalele scopuri ale retoricii, Michel Meyer, în Questions de rhétorique: langage, raison et séduction, Le Livre de Poche, Librairie Générale Française, Paris, 1993, p. 18, le enumeră pe următoarele șapte: "1) A persuada și a convinge, a crea asentimentul; 2) A plăcea, a seduce sau a manipula, a justifica (uneori cu orice preț) ideile pentru a le prezenta ca și cum ar fi adevărate, fie că ele sunt, fie că noi credem că sunt adevărate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prevăzuse [P2], ca și cum [P2] ar trimite la o altă modalitate. [P2] este un argument suplimentar. ÎNSĂ vizează chiar un text complet. De aceea, am putea parafraza sloganul sub forma următoarei entimeme (silogism trunchiat, raționament accesibil tuturor cu rolul de a persuada): (6) Toate răspunsurile se găsesc în cărți / incomplet / (or) Toate întrebările sînt [și ele] în cărți / incomplet / (deci) Toate răspunsurile și toate întrebările sînt în cărți. / complet / De fapt, este vorba de o falsă entimemă în măsura în care avem structura: Premisă: Toate
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
efortul de a convinge", adică "persuasiunea", adică o comunicare având ca obiectiv obținerea asentimentului cuiva pentru ceva. Dacă ar fi așa, ar însemna ca întregii istorii a civilizației umane îi este străină constrângerea. Iar dacă s-ar susține că a persuada înseamnă, într-un fel, a constrânge (așa cum se și întâmplă, uneori, din lipsa unor nuanțe necesare), atunci, "într-un fel", orice este egal cu orice. Ceea ce se poate spune cu certitudine este că prin RP se comunică mesaje (corespunzătoare intențiilor
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
sofisme ale concluziei irelevante (întrebarea retorică)68 sunt tot atâtea cenușărese ale argumentării strict raționale pe care polemica literară le convertește în strategii afective menite să echilibreze intenția de a proba și convinge (docere, probare, monere) cu cea de a persuada și emoționa (conciliare, delectare, movere) din retorica antică. În concluzie, ele intră din sfera raționalității cotidiene în cea a subiectivității discursului, împlinind cu precădere o funcție estetică sau, altfel spus, reprezintă una din amprentele individualității artistice în orice luptă de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să nu-ți închipui că omul poate să fie dublu, și artist și porc, și selenar și mocirlos, că poate fi spurcat în aer și divin pe hârtie"177. O asemenea apropiere echivalează, în termenii praxiologiei, cu intenția de a persuada un receptor reprezentat, prin intermediul sfatului, ca formă de intimație 178 secundă și alternativă celei imperative. În acest caz, gestul polemic este îndreptat către un destinatar non-reprezentat; ▪ înscris într-un context polemic explicit, manifestul arghezian este un discurs agonic (Marc Angenot
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
metaforei, ci mizează, aproape exclusiv, pe soliditatea raționamentului și superioritatea erudiției. Recursul la ficțiune este rar și atent dozat, pentru că aceasta nu este, la Eminescu, decât un accesoriu de care se poate dispensa oricând. Rolul ficțiunii în discurs este să persuadeze prin plasticizare și să adauge argumentației logice o încărcătură emoțională. În textul mai sus-menționat, există un pasaj în care autorul, uzând de metafora metonimică și de prozopopee, ca procedeu retoric cu efect garantat, imaginează un monolog pro domo al Partidului
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemistul execută simultan o mișcare de distanțare în raport cu adversarul perceput, în această situație, ca un terț descalificabil dintr-o dublă perspectivă. Comunicația, ca figură a dialogismului inerent oricărei polemici publicistice, în genere, accentuează, în plus, dorința polemistului de a-și persuada lectorul, etalând, față de acesta, o atitudine condescendentă și/sau protocolară. Atunci când respinge scriitura lui Iorga, pe motiv de prolixitate și inexpresivitate, prin enunțul asertiv: "proza domnului Iorga e perfect privată de el"291, Arghezi intră, concomitent, în jocul imaginar al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Pasajul, incomplet reprodus de noi aici, asupra căruia vom reveni însă în analiza strategiilor polemice, vizează, fără îndoială, un lector real (empiric), care, la momentul publicării textului, era perceput ca martor-spectator al confruntării și ca potențial partizan, odată ce a fost persuadat. Dar textul se adresează, totodată, și unui destinatar atemporal, selectiv, care se apropie de textul polemic din rațiuni, cel mai adesea, estetice și/sau documentare. Prezența lui, în text, este, astfel, activată ori de câte ori el participă în calitate de partener solidar la reconstituirea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acest nivel, i se propune, din partea polemistului-artist, o dublă lectură. Cititorul fidel este vocea care tace, urechea care ascultă mărturia și mintea care judecă probele. Lui i se confesează și i se justifică autorul, îi aduce probe, căutând să-l persuadeze și deci să-i câștige adeziunea: Am afirmat că "polemistul" Iorga nu e un polemist decât în absență. Îndată ce are în față pe adversar, arcul i se înmoaie, săgeata se sfarmă ca o macaroană, iarba nu mai ia foc și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unul apt să privească discursul cotidian ca pe un spectacol de calitate. El, lectorul profan și capricios, văzut, din unghiul teoriei lecturii, ca o entitate non-conceptualizabilă317, este beneficiarul ipso facto al prozei jurnalistice, a cărei componentă argumentativă caută să-l persuadeze și deci să-i câștige adeziunea. Pentru că, înainte de orice, discursul jurnalistic presupune manifestarea acută a funcției teleologice, iar în jurul acestui concept se circumscrie receptarea publicisticii pamfletare de către cititorul de rând, căruia îi este destinată, în mod direct. Din acest punct
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu un înalt grad de abstractizare (...)"35. "Un corp de concepte care: (1) răspunde la întrebările: Cine vor fi conducătorii? Cum vor fi selectați aceștia? Pe baza căror principii vor guverna? (2) constituie un argument; adică, sunt folosite pentru a persuada și pentru a se opune viziunilor opuse; (3) afectează integral câteva anumite valori majore ale vieții; (4) constituie un program pentru apărarea, reformarea sau abolirea unor instituții sociale importante; (5) sunt, în parte, raționalizări ale intereselor de grup dar nu
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
unul fundamentat pe premise care nu mai implică dezbateri ideologice, odată ce contradicțiile subsecvente ideologiilor secolului al XIX-lea au fost eliminate. De aici, Bell extrage concluzia că "(...) pentru intelighenția radicală, vechile ideologii și-au pierdut "adevărul" și puterea de a persuada", astfel încât "puține minți serioase mai pot crede că (...) prin "inginerie socială" se poate ajunge la o nouă utopie a armoniei sociale. În același timp, și vechii "opozanți ai credinței" [marxiste, n.m. D.Ș.] și-au pierdut forța intelectuală. Doar câțiva
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și în același timp actul de a face ceva, sau a face prin a spune. Istoric vorbind, legătura intre limbaj și acțiune a fost evidențiată încă din antichitate de către tradiția retorică, retorica studiind tehnicile discursive prin care putem acționa (convinge, persuada) cât mai eficient pe ceilalți. Peirce și Morris vor studia și ei această conexiune, iar inițiatorii teoriei actelor de limbaj vor aprofunda această relație. Austin va afirma că atunci când producem o secvență discursivă, când spunem ceva, noi realizăm, de fapt
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a ordona, a avertiza, a promite, etc., rostiri care au o anumită forță (convențională). În al treilea rând, putem de asemenea realiza acte perlocuționare, pe care le producem sau îndeplinim prin a spune ceva, cum ar fi a convinge, a persuada, a preveni, și chiar a surprinde și a înșela.” (Austin, 1975:109). Actul locuționar ar fi enunțarea sau producerea unei secvențe discursive care are un anumit sens și o referință, cu alte cuvinte care are semnificație. Actele ilocuționare ar fi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
într-unul non-literar (metaforic) unul dominând funcție de tipul de discurs sau domeniu. La extreme se situează discursul științific dominat de literalitate și discursul poetic dominat de nonliteralitate. Metafora nu este doar un „ornament estetic” ce îmbracă discursul, menit a emoționa, persuada, ci în aceeași măsură ea este o strategie discursivă, referențială, chiar dacă „slabă”, prin care locutorul poate urmări atât seducția cât mai ales îmbogățirea universului cognitiv al interlocutorului cu noi cunoștințe, „adevăruri”. Metafora este o excelentă și sugestivă modalitate sugestivă prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
promisiunea se produc în însăși verbalizarea acestora), fiind considerat “actul de a spune ce se face”, actul perlocuționar este produs prin faptul de a spune ceva, fiind “actul de a face ce se spune” și are rolul de a convinge, persuada. El constă în special, din efectele, consecințele asupra “lumii psihocomportamentale” a locutorului și prin acesta asupra lumii exterioare. Acest “prin faptul de a spune”, propriu actului perlocuționar, este evidențiat în etimologia termenului perlocuționar, care este compus din latinescul per “prin
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
argumentului, produse de autori consacrați. Astfel, pentru Perelman și Olbrechts-Tyteca, “obiectul acestei teorii este studiul tehnicilor discursive care permit provocarea sau creșterea adeziunii spiritelor la tezele care li se prezintă în vederea asentimentului lor”, argumentul fiind “un răspuns dat pentru a persuada sau pentru a convinge”. Pentru Jean-Blaise Gize, argumentarea este “un ansamblu de strategii discursive ale unui orator A, care se adresează unui auditoriu B în vederea modificării, într-un sens dat, a judecății lui B asupra unei situații S”. Oliver Reboul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
pus în slujba concluziei sau tezei a cărei asumare, de către interlocutor, are ca efecte modificarea universului psihocomportamental al acestuia și a relației lui cu lumea socială sau fizică. Argumentarea are un caracter procesual, reprezentând actul discursiv de a convinge sau persuada, și un caracter dialetic, deconstruind anumite teze și propunând altele. Tezele vehiculate argumentativ țin în general de opinabil și mai puțin de “episteme” proprie demonstrației. Acest opinabil dă seama de subiectivitatea și imprevizibilul argumentării, acestea implicând imposibilitatea stabilirii unei căi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și de iraționalitatea unei vorbiri de dragul efectului persuasiv”. (Sălăvăstru, 1996:292). Prin urmare, demersul argumentativ poate lua două forme: convingerea și persuadarea, în funcție de natura argumentelor și operațiilor sau mecanismelor predominante în secvența discursivă. 4.3.2. A convinge și a persuada Se pare că distincția convingere-persuadare ce ține, în prezent, de domeniul discursivității, își are origine în distincția anticilor între episteme (știință) și opinie (părere), care ținea de domeniul cunoașterii. Tot în sfera cunoașterii va rămâne distincția și la Kant pentru
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
lua, de cele mai multe ori, simplul joc al sensurilor ca enunț referențial, când acesta, de fapt, nu este decât un joc estetic. Urmarea este „iluzia cunoașterii”. Cele spuse mai sus, ar putea fi sintetizate astfel: metafora sau enunțul metaforic, fie poate persuada printr-o fericită combinație de semnificanți, a căror semnificație nu e decât un joc al intensiunilor ce eludează extensiunea, fie poate convinge printr-o inspirată sinteză între semn, sens și referință. Pledăm pentru un limbaj metaforic de tip peircean, ca
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]