60 matches
-
stagiară i-a făcut să viseze pe toți masculii care i-au zărit lenjeria atârnată pe sârmă la uscat: libidinoșii au salivat privind chiloțeii roz, nespus de Înguști și cu - lucru de adâncă mirare - numele zilelor săptămânii imprimate pe minusculul petecuț din față; bătrânul Cocoșopărit, În vârstă de peste o sută de ani, un om pe care necazurile l-au cam ocolit de-a lungul vieții, a avut parte de ultima fericire de pe acest pământ: a murit liniștit În somn și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le adăpa, le lăsa, la amiază, să doarmă, nu prea mult, și, nu arar, dormea și el, alături de oițe. De obicei căuta umbră. Că avea pe unde. Locurile acelea fuseseră acoperite, cândva, cu păduri. Din pădurile de altădată mai rămăseseră petecuțe, sub care creștea și iarba, mai bine, iar, când soarele ardea puternic, pe cer, Ionică al lui Fluierariu trăgea câte un somn atât de odihnitor, și de binevenit, pentru sănătatea sa, cu nimic alterată,încât, abea aștepta, ziua următoare, să
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
să culeagă aplauze ca la teatru. Intra la timp în sala IV ori IX și în fața unui număr restrâns la cursurile de filologie de studenți statornici și mai toți dornici de învățătură și inițiere își începea expunerea numai cu un petecuț de hârtie dinainte Expunere sobră, documentată, senină și gravă totodată în care nici o afirmație nu era avansată, până ce nu o întemeia pe cele mai controlate probe " - iată-l pe Ovid Densusianu profesorul văzut la cursurile sale de unii din elevii
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
supa de varză (care îi displăcea atât de mult lui Marcel Lods) nu-și mai aflau locul în locuința modernă"133. Aceasta nu mai avea nici pivniță, nici pod. Cu mare greutate reușeau acum unii locatari să smulgă câte un petecuț de pământ pentru a continua să cultive ce cultivau altădată în grădinile lor de la țară. Importanța acordată spațiului de locuit condamna și vechea aranjare a orașului de altădată. Marile ansambluri ridică blocul la rang de "monument"; blocurile eclipsează clopotnițele și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
întâi trei ani ascuns în fundul unui pian [era să transcriu «ân fundul unui computeră], fără să îl știe nimeni, ieși la suprafață și în câteva minute termină de studiat armonia și contrapunctul și absolvi cursul de pianoț”. Vicepreședintă a unui petecuț politic care se sufocă sub adorațiunea fierbinte a 0,5% dintre români, dna Petre deplânge faptul că, în afară de AP, mai toate celelalte formațiuni politice au jucat „la două capete”. Cum de uită tocmai un învățat de talia dnei Petre că
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
sub dl Ion Iliescu cucuveaua încruntată. Sub dl Emil Constantinescu - ciuvica limbută. Cum cea dintâi a dispărut în noaptea neagră de unde apăruse, cea de-a doua a hotărât să treacă la cumul de glorii. Așa a apărut ciuciuveaua. În numele unui petecuț politic lovit de „grandoare cezarică”, emite pe toate lungimile de undă care, tot prin cumul, ajung cam la 0,5% din interesul românilor. Spre a face față multiplelor responsabilități, e nevoită să cânte și sub alte nume. Deși suferă de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
-l cunoască și mai mult străbătându-l cu autobuzul, mașina ori cu pasul. Într-o după-amiază, când tocmai ne pregăteam de plimbare, Mariana îmi arată bilețelul de rămas bun la plecarea ei din București... Mi-a spus atunci că acest petecuț de hârtie a făcut ocolul Parisului, printre prietenele și cunoștințele ei. Fiecare din aceste cunoștințe și prietene spunea că la plecarea din România a întâmpinat împotrivirea cuiva: mamă, tată, frate, soră ori soț, în timp ce eu, la 75 de ani trecuți
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a fi răsplătită? Și vădanele, pruncii... cu ce i-om putea răsplăti? I-o răsplăti Dumnezeu, că noi, oricât le-om da, le rămânem veșnic îndatorați... Da' până una-alta, le mai ostoim durerea cu o danie: un petec, un petecuț, o sfoară, o sforicică de pământ, acolo, întărit cu hrisov și pecete domnească: "Să le fie ocină dreaptă slobodă de dajdie". Ce ziceți, le dăm? Boierii tac. Adâncă tăcere... Ștefan îi îndeamnă: Eu dau mai mult că am de unde. Domniile voastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Agonisiți comori în Ceruri! Acolo unde este comoara voastră, va fi și inima voastră." Boierii clipesc des, se închină, mormăie în barbă, dar tac. Ștefan izbucnește: "Bucurați-vă și veseliți-vă că răsplata voastră mare este în Ceruri!" Cu un petecuț, cu o sforicică două, vă cumpărați ditai moșie în Grădina Raiului. Un chilipir, zău așa! Haideți! Curaj, boieri dumneavoastră! Care mai dați?! Care?! Eu, strigă Tăutu. Și eu! exclamă Șendrea. Dau! ridică mâna Duma. Dăm! spun într-un glas Vlaicu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
parte de o ediție, nu monumentală, ci măcar demnă. Maiorescu alegea în edițiile lui, cu autoritatea prietenului, oarecum patron. Editorii prosteriori /sic! E joc de cuvinte, nu greșeală de tipar/ au înghesuit fără nici un discernământ și fără nici o evlavie toate petecuțele poetice sub pretextul că sunt postume. Nepioasă și condamnabilă râvnă. N-aș vrea să tulbur sărbătorirea de astăzi cu o imputare. Dar mă întreb cu nedumerire, cum nu s-a gândit nimeni, înainte de un monument în bronz, la „ediția-monument” a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]