652 matches
-
literară printre „eminescieni", deoarece specificul literaturii sale e cu totul altul, Petică rămîne cel mai eminescian dintre poeții români, ca traiectorie a vieții și ca stil al existenței. Coincidențele biografice sunt frapante: în ciuda cursurilor de filozofie și de matematici frecventate, Petică a rămas autodidact pur. Și-a dobîndit cultura, neobișnuit de vastă, nu prin școlaritate sistematică, ci prin lecturi proprii întreprinse în ritm debordant; a avut mici slujbe efemere, de funcționar subaltern, dar și-a dedicat viața exclusiv scrisului, ignorînd suveran
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
acceptat ca mijloc de subsistență doar jurnalistica - practicînd-o într-adevăr în mod susținut și în regim epuizant. Efortul jurnalistic i-a scurtat viața. Asemănările cu Eminescu sunt și mai importante dacă trecem de la biografie la regimul creativ. Ritmul în care Petică a scris poate fi calificat pe drept cuvînt drept „eminescian"; în afara scrisului zilnic, poetul n-a mai făcut literalmente nimic toată viața. Cantitatea de articole publicate, ca și numărul de pagini manuscrise rămase de pe urma lui - totul pînă la vîrsta de
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
astăzi. Precum marele romantic, și marele simbolist s-a maturizat brusc, cu precocitate stupefiantă; între elevul de liceu ce publica naive articole politice în „Munca", între jurnalistul de 19 ani care făcea militanță socialistă la revista „Lumea nouă" (1896) și Petică, cel ajuns pe culme, din anii 1899-1900, diferența pare uriașă. Iar dacă observăm că metamorfoza s-a produs într-un interval de doar trei-patru ani, între vîrsta de 19 și cea de 23 de ani, atunci putem invoca pe drept
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
pare uriașă. Iar dacă observăm că metamorfoza s-a produs într-un interval de doar trei-patru ani, între vîrsta de 19 și cea de 23 de ani, atunci putem invoca pe drept cuvînt miracolul. Cultura variată și întinsă a lui Petică i-a servit acestuia direct literatura, tot așa cum se întîmplase, două decenii mai devreme, cu Eminescu: poetul s-a dublat de un estet subtil prin cantitatea de literatură contemporană citită și asimilată, prin variatele limbi străine în care a citit
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
întîmplase, două decenii mai devreme, cu Eminescu: poetul s-a dublat de un estet subtil prin cantitatea de literatură contemporană citită și asimilată, prin variatele limbi străine în care a citit poezie. Spre deosebire de Eminescu, dar în spirit înrudit, obsesia lui Petică nu a fost filozofia, ci estetica - mai precis, disputele estetice aprinse care tulburau sfîrșitul de secol, la noi și în Europa. Urmărindu-le și comentîndu-le atent, poetul român și-a construit propria viziune asupra literaturii; este cel dintîi poet român
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
care tulburau sfîrșitul de secol, la noi și în Europa. Urmărindu-le și comentîndu-le atent, poetul român și-a construit propria viziune asupra literaturii; este cel dintîi poet român adept integral al modernismului, în deplină cunoștință de cauză. Eminescu rămîne Petică și în regimul său creator. A scris poezie, proză și teatru; chiar dacă s-a considerat el însuși mai ales poet, Petică a oferit literaturii noastre primele poeme în proză reușite și a dat, prin drama Solii păcii,cea dintîi mostră
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
viziune asupra literaturii; este cel dintîi poet român adept integral al modernismului, în deplină cunoștință de cauză. Eminescu rămîne Petică și în regimul său creator. A scris poezie, proză și teatru; chiar dacă s-a considerat el însuși mai ales poet, Petică a oferit literaturii noastre primele poeme în proză reușite și a dat, prin drama Solii păcii,cea dintîi mostră de teatru simbolist românesc de înalt nivel. Ca și Eminescu, a publicat un singur volum antum de poezii (Poeme,1902), dar
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
tot ceea ce i se părea mediocru ori nefinisat și a redactat propria sa antologie cu extremă severitate. Adept al marilor simboliști contemporani, în special francezi, frecventator al prerafaeliților englezi, la curent cu noile voci din poezia germană de la 1900, Ștefan Petică a întreprins în versul românesc o reformă perceptibilă abia astăzi: el exclude, radical și decis, din cîmpul poetic biografia, politica, socialul, anecdota, pitorescul, discursul de mari dimensiuni, adică tot ceea ce făcuse specificul romantismului și nu numai. Față de discursul poetic al
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
întreprins în versul românesc o reformă perceptibilă abia astăzi: el exclude, radical și decis, din cîmpul poetic biografia, politica, socialul, anecdota, pitorescul, discursul de mari dimensiuni, adică tot ceea ce făcuse specificul romantismului și nu numai. Față de discursul poetic al lui Petică, cel al lui Macedonski (aparent „maestrul" său!) se înfățișează eterogen, indiscret, redundant și plin de scorii nepoetice. In raport cu marile poeme macedonskiene, diluate la nesfîrșit, poezia lui Petică are concentrarea celei de a cincea esențe: este epurată, diafană, compusă
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
făcuse specificul romantismului și nu numai. Față de discursul poetic al lui Petică, cel al lui Macedonski (aparent „maestrul" său!) se înfățișează eterogen, indiscret, redundant și plin de scorii nepoetice. In raport cu marile poeme macedonskiene, diluate la nesfîrșit, poezia lui Petică are concentrarea celei de a cincea esențe: este epurată, diafană, compusă într-un limbaj ușor de recunoscut, sculptată în același bloc lingvistic-figurativ; poeziile lui Petică par scrise toate în același stil, compact, incantatoriu. Ele nu mai relatează întîmplări, nu mai
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
plin de scorii nepoetice. In raport cu marile poeme macedonskiene, diluate la nesfîrșit, poezia lui Petică are concentrarea celei de a cincea esențe: este epurată, diafană, compusă într-un limbaj ușor de recunoscut, sculptată în același bloc lingvistic-figurativ; poeziile lui Petică par scrise toate în același stil, compact, incantatoriu. Ele nu mai relatează întîmplări, nu mai întreprind demonstrații, se mărginesc la a prezenta peisaje fantastice, figuri de basm misterioase, gesturi fără sens în lumea curentă. Poetul din Bucești era obsedat de
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
nu mai relatează întîmplări, nu mai întreprind demonstrații, se mărginesc la a prezenta peisaje fantastice, figuri de basm misterioase, gesturi fără sens în lumea curentă. Poetul din Bucești era obsedat de spiritualizare și de elogiul artisocratismul. Oficiul poetic devenise pentru Petică apologia estetismului, a unei perioade medievale de fantezie. Ceea ce propuneau contemporanii săi Rainer Maria Rilke, Ștefan George și prerafaeliții englezi a fost refăcut de către Petică - pe teren românesc și pe cont propriu. Cu toate că a scris poezie încă din extrema tinerețe
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Poetul din Bucești era obsedat de spiritualizare și de elogiul artisocratismul. Oficiul poetic devenise pentru Petică apologia estetismului, a unei perioade medievale de fantezie. Ceea ce propuneau contemporanii săi Rainer Maria Rilke, Ștefan George și prerafaeliții englezi a fost refăcut de către Petică - pe teren românesc și pe cont propriu. Cu toate că a scris poezie încă din extrema tinerețe (lumea manuscriselor sale o atestă), vocea poetului capătă timbru propriu doar prin 1899-1900; publicîn-du-și primul și ultimul volum de Poeme,Petică se oprește doar la
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
a fost refăcut de către Petică - pe teren românesc și pe cont propriu. Cu toate că a scris poezie încă din extrema tinerețe (lumea manuscriselor sale o atestă), vocea poetului capătă timbru propriu doar prin 1899-1900; publicîn-du-și primul și ultimul volum de Poeme,Petică se oprește doar la poeziile sale evoluate stilistic, compuse potrivit manierei inaugurate în anii1899-1900. Cele trei cicluri ale volumului (Fecioara în alb, Cînd vioarele tăcură și Moartea visurilor), unitare sub raport stilistic, reprezintă trei etape progresive în asumarea de către poet
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
ultimul ciclu, format din zece sonete (Moartea visurilor), presentimentul sfîrșitului iminent pune stăpînire pe poet și pe textul său, transformînd versul în confesiune dictată de suferință. O stilistică proprie asigură însă unitatea întregului volum. La primul contact cu poezia lui Petică, frapează abundența unor formule și a unor sintagme repede transformate în locuri comune; poetul vorbește mereu de fecioare pale, fecioare blonde, rafaelice fecioare, pe care le asociază mereu cu trista voluptate, blîndele înduioșări, albe rugăciuni, seara parfumată, visuri înstelate etc.
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
trist și palid crin" (Fecioara în alb, xvi); „Am palida tristeță a apelor ce plîng Pe jghiabul clar și rece al albelor fîntîni, Sculptate-n întuneric de meșterele mîni" Cînd vioarele tăcură, XIV). Nu întîmplător unul dintre pseudonimele cu care Petică semna, în 1900, la „România jună" era tocmai Narcis! Dincolo de fațada decadentă, reforma lui Petică operează în adîncime: muzica devine principiul poetic de bază, valoarea supremă, atinsă prin mijloace extrem de variate, preponderent prozodice. Primele versuri din prima poezie a primului
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Pe jghiabul clar și rece al albelor fîntîni, Sculptate-n întuneric de meșterele mîni" Cînd vioarele tăcură, XIV). Nu întîmplător unul dintre pseudonimele cu care Petică semna, în 1900, la „România jună" era tocmai Narcis! Dincolo de fațada decadentă, reforma lui Petică operează în adîncime: muzica devine principiul poetic de bază, valoarea supremă, atinsă prin mijloace extrem de variate, preponderent prozodice. Primele versuri din prima poezie a primului ciclu din volum, Fecioara în alb, arată astfel: „La Sinaia-n mănăstire De sub arcul cărunțit
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
simfonia căzu întristată" (Cînd vioarele tăcură, II). Aici, extrem de rarul alexandrin clasic se compune din două emistihuri, fiecare format din doi amfibrahi cuplați, provocînd un contrast căutat între scurtimea emistihului și unitatea ritmică trisilabică. Asemenea virtuozități prozodice sunt executate de Petică fără emfază, într-o scriitură de aparențe plane, discretă la maximum. Cînd muzica însăși ajunge pretext tematic, în ciclul Cînd vioarele tăcură, muzicalitatea subliniată a versului devine metaforă a dorinței, a visului, a existenței percepute cu ochi estet: „Vioarele tăcură
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
visului, a existenței percepute cu ochi estet: „Vioarele tăcură. O, nota cea din urmă Ce plînge răzlețită pe strunele-nvechite, Și-n noaptea solitară, o, cîntul ce se curmă Pe visurile stinse din suflete-ostenite" ( Cînd vioarele tăcură, I). Limbajul lui Petică s-a compus pe baza unei atente selecții a cîmpurilor semantice: ele sunt ale „luxului", „muzicii", „aristocraticului"; li se adaugă o arie figurativă proprie, radical schimbată față de limbajul romantic ori postromantic. Cu Petică, plonjăm în ceea ce zona metaforică are mai
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
suflete-ostenite" ( Cînd vioarele tăcură, I). Limbajul lui Petică s-a compus pe baza unei atente selecții a cîmpurilor semantice: ele sunt ale „luxului", „muzicii", „aristocraticului"; li se adaugă o arie figurativă proprie, radical schimbată față de limbajul romantic ori postromantic. Cu Petică, plonjăm în ceea ce zona metaforică are mai specific, în sinestezie, pentru care poetul manifestă o predilecție nețărmurită: „Și ca să dau avînt visărei, Din flaut note argintii Se-nalță-n seara parfumată Strălucitoare și zglobii" (Fecioara în alb, XIV); „(O rugăciune
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
în cadrul său de primăvară, Se pierde-n negură vrăjită De albe sonuri de chitară" (Fecioara în alb, XX); „Ca stolurile rătăcite pe frunze se lăsară Suspine prelungite în blonde note stinse" Cînd vioarele tăcură, VII). în constelația metaforică a lui Petică, sinestezia ocupă un loc central, deoarece ea concentrează viziunea tranzitoriului permanent, a lumii formate din fluide care se transformă unele în altele. Dată fiind vocația muzicală, dominantă la Petică, sinesteziile lui au o obligatorie componentă fonică. Altădată, figuri fonetice de
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
note stinse" Cînd vioarele tăcură, VII). în constelația metaforică a lui Petică, sinestezia ocupă un loc central, deoarece ea concentrează viziunea tranzitoriului permanent, a lumii formate din fluide care se transformă unele în altele. Dată fiind vocația muzicală, dominantă la Petică, sinesteziile lui au o obligatorie componentă fonică. Altădată, figuri fonetice de genul aliterației îi iau locul (Peste-nvechita marmură rece/ Curg lacrimi clare în noaptea caldă). După ce și-a dovedit virtuozitatea prozodică, Petică adoptă, în ultimul ciclu al volumului, forma
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
altele. Dată fiind vocația muzicală, dominantă la Petică, sinesteziile lui au o obligatorie componentă fonică. Altădată, figuri fonetice de genul aliterației îi iau locul (Peste-nvechita marmură rece/ Curg lacrimi clare în noaptea caldă). După ce și-a dovedit virtuozitatea prozodică, Petică adoptă, în ultimul ciclu al volumului, forma sonetului; dacă pînă atunci poetul mizase pe capacitatea sa de aparentă improvizație muzicală, revenirea la sonet înseamnă revenirea la una dintre formele de bază ale poeziei românești. în grupul sonetelor, ne întîmpină autobiografia
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
sonetului; dacă pînă atunci poetul mizase pe capacitatea sa de aparentă improvizație muzicală, revenirea la sonet înseamnă revenirea la una dintre formele de bază ale poeziei românești. în grupul sonetelor, ne întîmpină autobiografia cu accente dramatice; presimțindu-și sfîrșitul apropiat, Petică se plînge, dar sub forma controlată a sonetului clasic. „E ceasul negru-n care se face crucea grea pe umeri slabi și vineți de Crist îndurerat, urcînd cu pași de spectru calvarul sîngrat, Pe cînd pe cerul morții încet s-aprinde-o
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
încet s-aprinde-o stea. Spre care zeu nălța-voi în umbră alba-mi față, La ce altar de raze genunchii să-mi închin în noaptea fără stele și fără dimineață?" (Moartea visurilor, I). Prin astfel de accente pre-argheziene și-a încheiat Petică prea scurtul cerc al evoluției sale poetice. Cele șase „serenade demonice" publicate ulterior, în 1903, nu aduc vreo noutate importantă. Chiar dacă n-a putut evita complet autobiografia și confesiunea lirică directă, Petică s-a specializat în tablouri inedite și stranii
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]