146 matches
-
putere în brațe si adormea cu gândul la el... Pentru Eugen era mult mai ușor. Nu avea timp să se gândească la asemenea "copilării", cum le numea el mai în glumă ori mai în serios. Pleca obosit de la lucru, mai peticea și prin cartier câte ceva și noaptea îl găsea deja obosit în pat. Se mai întâlnea și cu câțiva prieteni care trecuseră, ca și el, prin momente de groază la baricada de la Inter. Nu povestea nimănui despre "îngerul lui protector", cum
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
risc și lumea-ntreagă nu mă vrea când de la mare pân-la mic joacă ping-pong cu steaua mea Și lumea-ntreagă nu mă vrea eu însă o iubesc de-al dracu o fi având plăceri și ea cu răni de-mi peticește sacul Eu însă o iubesc de-al dracu când de la mare pân-la mic bogat rămâne doar săracul să fii român totuși e-un risc Când lumea-ntreagă nu te vrea îndrăgostit să fii de ea Costel Zăgan, CEZEISME II Referință
ȚINTA TUTUROR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340255_a_341584]
-
practică. Nu se pune problema că sunt tineri sau bătrâni, că lucrează la stat sau la privat, că sunt militari sau civili. Cei mai mulți își fac treaba cum trebuie. Și la fel și-o vor face și militarii. Armata României, așa „peticită-n fund”, cum le place unora să se refere la ea, chiar dacă păstrează în raniță nu doar bastonul de mareșal - ci și inevitabilul procent de uscături, impostori, oportuniști, doctori de tinichea și saltimbanci aflați în perpetua goană după funcții nemeritate
Ultimii Cavaleri ai României încă mai există. Şi se încăpăţânează să reziste () [Corola-blog/BlogPost/338602_a_339931]
-
Stătea pe prispă cu mâinile atârnându-i pe genunchi și capul plecat. Palmele crăpate, peticite de bătături îl necăjeau. Degetele crispate, lipite de sudoare, modelau cu precizie forma cozii de sapă. Ochii erau obosiți de lumina zilei iar mintea-i alerga până hăt departe. Atât de departe încât curând nu mai simți nimic. Uitase de
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
la începutul anilor '90, strada oferea un spectacol uluitor. Ioan Gyuri Păscu l-a făcut însă nemuritor. Îți recomandăm Superficialitatea dinaintea morții. „Mă simt ca prins în menghina în acest sistem de sănătate pe care, oricât ai încerca să-l peticești, nu ai cum să-l repari” „Gyuri a avut un rol foarte mare în acea perioadă, pentru că a venit cu niste tipologii și niște personaje nemaivăzute la televizor și în spectacole. Niște personaje făcute doar de el, care au devenit
„Nici nu știi pe cine să fii supărat. Pe sistemul medical sau pe Divinitate” () [Corola-blog/BlogPost/338049_a_339378]
-
musulmanilor, femeilor, veteranilor, persoanelor cu dizabilități, dar și colegilor republicani cu care s-a luptat să obțină nominalizarea. Alții însă au fost încântați că cineva „spune lucrurilor pe nume” și expune limitele corectitudinii politice. Obosiți de probleme economice și financiare, peticind zilnic visul american al realizării prin muncă, și-au investit frustrările și speranțele în Trump, un actor versat în a proiecta imaginea învingătorului și a bogăției. Acesta le-a dat ceea ce aveau nevoie: iluzii, justificări și dușmani - ținte și țevi
O palmă mică, domnule Trump! Iată de ce ați pierdut () [Corola-blog/BlogPost/338121_a_339450]
-
alte modificări, nu știm. Tocmai acest „nu știm” ne roade cumplit, pentru că el trădează superficialitate și despre asta e tot articolul meu. Mă simt ca prins în menghină în acest sistem de sănătate pe care, oricât ai încerca să-l peticești, nu ai cum să-l repari și se mai rupe prin alte părți. Energia negativă e uriașă. Medicina este oricum extrem de grea, aceste neajunsuri o fac și mai grea. Am spus asta ca să fie o lecție: mai bine facem exces
Superficialitatea dinaintea morții. „Mă simt ca prins în menghină în acest sistem de sănătate pe care, oricât ai încerca să-l peticești, nu ai cum să-l repari” () [Corola-blog/BlogPost/337796_a_339125]
-
știu și că avem medici minunați și sper, în naivitatea mea absurdă, că ei vor domina medicina în anii viitori. Din nou, mă simt ca prins în menghină în acest sistem de sănătate pe care, oricât ai încerca să-l peticești, nu ai cum să-l repari și se mai rupe prin alte părți. Energia negativă e uriașă. Medicina este oricum extrem de grea, aceste neajunsuri o fac și mai grea. Dragi colegi, pentru liniștea voastră și mai ales pentru viețile pacienților
Superficialitatea dinaintea morții. „Mă simt ca prins în menghină în acest sistem de sănătate pe care, oricât ai încerca să-l peticești, nu ai cum să-l repari” () [Corola-blog/BlogPost/337796_a_339125]
-
ceva ca o oală spartă, reasablată din cioburi. Cum să fac? Mi-e teamă ca mâine, copiii mei, găsind cârpiturile din cărțile altora cu texte de la mine, să nu creadă că eu le-am luat de la ei și le-am peticit la mine. Aceasta, deoarece cărțile pe care le-am scris eu sunt mai proapete decât cele în care unii autori au îndrăznit să lipească fragmente publicate anterior de mine în presă și luate de acolo, tâlhărite mai bine zis, mai
DEZAMĂGIRI RICOŞATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373567_a_374896]
-
pe amândouă să plângă dar fetița nu si-a dat niciodată secretul. Prietenia fetiței cu câinele a salvat-o odată când era să dea mașina peste ea și câinele a lătrat puternic reușind să o facă la timp atentă ... Mama peticea mereu umbrela deoarece fetița nu mai renunța la ea nici la o vârstă destul de înaintată! ................................................................................................................................................... Timpul a trecut, părul mamei s-a înălbit mai tare, câinele creț, lățos, lent și cam leneș a rămas mereu în inima fetiței și în
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
Acasa > Poezie > Cantec > BUCURIE Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Din păcate viața mea n-a murit, din fericire mai trăiesc lângă ea; cu sănătatea peticită la infinit m-am logodit, demult, cu o stea. Încă mai stau la răscruci,grijuliu, lângă o făclie ce nu vrea să se stingă când am să mor, eu încă nu știu norocosul destin, ce vrea să învingă? Tot drumul
BUCURIE de GEORGE PENA în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371913_a_373242]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1861 din 04 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu-mi mai dă voie soarta să iubesc. Mi-a spus: „Nu mai e loc de fericire! Prea mult ai dat, nu pot să peticesc O inimă, cu-o nouă amăgire.” Uimit am stat, cuvântul să-i ascult, Din spusa ei simțeam venind mâhnirea. Știam că făr` năvalnicu-mi tumult, În piatră rece s-ar schimba simțirea. Am stat un ceas, o lună, sau toți anii
NU MAI AM VOIE SĂ IUBESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372365_a_373694]
-
și poet de marcă Prima zi este o adevărată poezie Restu-s vorbe de clacă Destin apărut din senin pe cer Taina ta ai văzut-o și-a doua oară Cred că rezistă și la următoarele reve deri O simplă pagină peticită cu versuri Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: GENEZA DE SÂMBĂTĂ / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1521, Anul V, 01 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Costel Zăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
GENEZA DE SÂMBĂTĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373015_a_374344]
-
putere în brațe si adormea cu gândul la el... Pentru Eugen era mult mai ușor. Nu avea timp să se gândească la asemenea "copilării", cum le numea el mai în glumă ori mai în serios. Pleca obosit de la lucru, mai peticea și prin cartier câte ceva și noaptea îl găsea deja obosit în pat. Se mai întâlnea și cu câțiva prieteni care trecuseră, ca și el, prin momente de groază la baricada de la Inter. Nu povestea nimănui despre "îngerul lui protector", cum
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
martie 2017 Toate Articolele Autorului Dintre vorbele toate, izbite de maluri, Osândiți călători între ștreanguri de vise Urcă-n mine un dor și din sângele-valuri, Jumătăți de cuvânt stau de suflet desprinse. Devenisem noi doi, printr-o nu-ș ce minune, Peticisem cumva tot trecutul pe cruce Și la ceas de-ntrebări și de închinăciune Mi-a răspuns Dumnezeu, că-mi va da cât pot duce. Și pe raftul de sus (cel cu versuri neroade) Am găsit doi ciorchini sub o slovă
ANOTIMPUL IUBIRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375679_a_377008]
-
lacom, mândru, ochii Asiei tartare. Împăcând cu gând de pradă ale triburilor certuri Răsărit-au dintre ele, soare roșu din deșerturi, Pe cetățile-n ruine, pe noroadele strivite, Peste frunți încoronate au trecut a lui copite, Au făcut o-mpărăție peticită din bucăți Pe trei mări domnind păgânul și trei sute de cetăți. Căci ardeau cetăți și ziduri și corăbiile-n porturi Când venea, din loc mutîndu-și tot imperiul lui [de] corturi, Ca să-nfig-asupra lumei semiluna nouăi legi Au surpat două imperii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
i se spune prin părțile Romei - era mereu, fără-ncetare, vesel: o veselie adevărată, care-i țâșnea prin priviri. Se plimba pe străzi fluierând și făcând glume. Vitalitatea lui era irezistibilă. Era îmbrăcat mult mai sărăcăcios decât acum: pantalonii erau peticiți, iar deseori cămașa nu era mai mult decât o zdreanță. Dar toate acestea făceau parte dintr-un model care în cartierul lui avea o valoare, un sens. Și el era mândru de asta. El putea să opună lumii bogaților propria
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
soci, ori desișurile minunate și inutile de salcâmi și mure. Satele din câmpiile verzi, din vârful dealurilor străvechi sau de malurile micilor râuri încă își mai păstrau forma intactă. Lumea purta haine grosolane și sărăcăcioase (nu conta că pantalonii erau peticiți, era de ajuns să fie curați și călcați)2; băiețandrii erau ținuți departe de adulți, care aproape că încercau în fața lor un sentiment de rușine din cauza nerușinatei lor virilități născânde, deși atât de pline de pudoare și de demnitate, cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu Arcodas? zic Într-un final, răsucind firul unui pliculeț de ceai. Nu poți s-o dai afară pe Amy. Evident că n-am de gînd s-o dau afară pe Amy. — Deci ce opțiuni ai? — Opțiunea numărul unu: să peticesc lucrurile, spune Luke fără să se clintească. Să-mi asum vina pentru tot, să le spun ce vor să audă și să merg mai departe. PÎnă cînd se va Întîmpla din nou, zic. — Exact, se Întoarce Luke spre mine și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
barbă și cu cizmele lungi. Celălalt era paracliserul. Se așezară la masa de lângă fereastră. Fata veni la ei. Țăranul nu dădu vreun semn c-ar fi observat-o. Își pusese mâinile pe masă. Era Îmbrăcat Într-o uniformă militară veche, peticită la coate. — Ce bei? Întrebă paracliserul. Țăranul nu-l băgă În seamă. Ce vrei să bei? — Rachiu, spuse țăranul. — Și un sfert de vin roșu, ceru paracliserul. Fata le aduse băuturile și țăranul Își bău rachiul. Se uită pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atunci de ce te iei de mine, care încerc să întrevăd prin hățișurile ascunse și perfide ale politicii, direcția în care merge societatea omenească. Eu sunt un fel de nimeni, coborât trudnic de prin codrii Curseștilor, în ițarii mei rupți și peticiți cu necazuri, adunate de veacuri, nu pot să mă pun cu domniile voastre, care v-ați născut cu Politica lui Aristotel sub pernă. Pot doar în clipele mele de liniște să silabisesc din cărțoiul antic lăsând de o parte Etica (e
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că nimic nu poate să se schimbe niciodată. Uneori asta e singura cale ca să mergi înainte. În secunda aia, Jina a înțeles secretul, cum de Zach și Pearl izbutiseră să supraviețuiască. Ei se adaptau la fiecare bătaie a inimii, își peticeau inimile în funcție de circumstanțe. Un fiu schimbă totul, a continuat Zach. Până și Pearl ar înțelege asta. Dar Zach n-a îndrăznit să se uite în ochii Jinei. Nu-i mai rămăsese decât o singură fantezie. O evadare crudă în timpul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe drumurile lui, iar fata se năcăjea singură să se îmbrace. Singură își plivea și-și prășea o grădiniță de zarzavat din dosul casei, și hrănea vreo cincisprezece găini care-i dădeau ouă. Avea o odăiță curățică, cu lăvicere de petici colorate pe jos, cu „tablouri“ pe păreți - Othello întinzând un braț spre depărtări și povestind Desdemonei isprăvile lui, Romeo sărutând pe Julieta, și altele. Haia intra și se așeza pe un scăunaș în dreptul ferestrelor deschise, pe care înfloreau flori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
stat și el în picioare. Din solidaritate. Eu: Dacă fac tetanos, Harry Fear va trebui să plătească. El: N-o să faci niciodată tetanos. A zâmbit și deodată mi-am zis, Oau! Chiar îmi place de el. Ding-dong! După ce mi-au peticit fundul (opt copci; după câte se pare, dacă javra e mistuită în flăcări, ai putea să folosești urmele de pe fundul meu ca amprente dentare pentru a-l identifica) ne-am întors la apartamentul lui Colin. Ole! Am rămas cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
care le-am făcut eu pentru tine înseamnă atât de puțin, atunci, te rog, pleacă imediat. întoarce-te la ea. Aia o să te sfâșie în bucățele mici. Acum n-o să mai rămână nimic din tine, ca să mai pot să te peticesc. Ea stă acolo și-și țese pânza, iar tu pici drept în ea. Du-te, du-te și gata, dacă simți nevoia să-ți faci rău singur. Nu te voi mai opri. Poate că ești prost. Poate că ești nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]