204 matches
-
era ca de lapte. Pe marginea drumului, copacii cu vârfurile legănate de vântul răcoros, se zgribuleau, încercând să-și ascundă goliciunea. Gerul era puternic, până și fumul care ieșea pe hornurile caselor tremura de frig. Bătrânul, îmbrăcat cu o haină peticită, cu blănița de la mâneci roasă, purta pe cap o căciulă de miel, cu marginile îndoite. Pe sub haina de iarnă, purta un pulover roșu, împletit, de pe vremea când buna sa soție trăia. Ieșind din casă, fu întâmpinat de glasurile zgomotoase ale
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > RĂZBOINICUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe cer aleargă rătăciți, Vreo câțiva nori mai peticiți. Privesc în jos către pământ, Și unul scapă un cuvânt: - Acum părem puțini, firavi, Dar nu e mult și vom fi bravi. La locul nostru din tării Ne pregătim de bătălii. Arma lui albă, orice nor Va arunca de sus
RĂZBOINICUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349992_a_351321]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > MINCIUNA Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Minciuna. De politicà sàtui Am pus adevàru-n cui. Ne mințim. Incà e bine Sacul peticit, mai ține. Am pus speranțe la dos Si mințim, cà e frumos, Dar fardul gata sà cadà Aratà, cine ne pradà! Ne mințim cu ochi-nchiși Cà nu suntem prea deciși, Sà luàm plugul, sà aràm Hatul, sà-l mai curàțàm
MINCIUNA de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347725_a_349054]
-
gălbejit și scuipa când vorbea, de nimic nu se înțelegea. Alta, de-i zicea BULBUCATA, avea lațele-i căzute pe obrajii umflați, prin care se zăreau doi ochi de broscoi. Rochia vinețiu-murdară atârna pe ea ca un sac zdrențuit și peticit. Baba PUTUROASA era buhăită, cu ochii cârpiți de somn, plini de urdori, abia își târșea pașii când mergea. Îi era lene să și vorbească, spunând șoptit câteva cuvinte: “mi-e foame” sau “mi-e somn”, după care căsca și adormea
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
urdori, abia își târșea pașii când mergea. Îi era lene să și vorbească, spunând șoptit câteva cuvinte: “mi-e foame” sau “mi-e somn”, după care căsca și adormea pe unde se nimerea. Interesantă era baba ȚÂFNOASA. Într-o rochie peticită și șoldie, purta pe cap o pălărie din petice, fulgi, cuie și sârmulițe. Pudrată din gros pe fața zbârcită, cu dâre mari de ruj pe sub mustăți, cu nasul ascuțit purtat pe sus, într-un picior avea un șoșon spart, iar
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
în acest sens: “Când struguri am adus unui levit, / Și-o pâine pe altarul gol, am pus, / Flămânzii lumii nu le-au prețuit - / Dar a venit, și a mâncat - Iisus. // Și în același fagure de schit, / Când straiul ros și peticit am dus, / La goi li s-a părut că e-nvechit, / Dar a venit, și l-a-mbrăcat - Iisus. // Și am adus și apă, fericit, / Târziu, când timpul pregeta pe fus - / Dar cei setoși doar vinul au poftit - / Dar a venit, și
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
lipit perfectă. Cizma de cauciuc nu se mai rupe niciodată în locul în care a fost cîrpită, dar tot intră apa în ea, prin alte găuri, și de aici poți trage concluzia că nu mai poți face nimic cu o ciuboată peticită toată viața. Talentul este ca petecul, el crează o porțiune prin care nu mai intră apa, dar barca este ca strecurătoarea și pescarul se duce la fund cu satisfacția că barca a luat apă prin alte spărturi. Dacă scrii bine
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
greu Pentru-a moșului magie Și se împotmolea mereu În nămeți de sărăcie. Dar nuielușa nu lipsea Niciodată de la ușă, Să-mi amintească viață grea, Cănd mă-ncălzeam la cenușă. N-aveam ghete lustruite, Iar cizmulițe curate, De multe ori peticite, Pe ,,Moși" îi ținea departe. Spălăm bocanci și ciorăpei, Sperând că voi primi ceva. Dar numai frigul era-n ei, Ce-n dimineți reci m-aștepta. Scrisori peste scrisori scriam, ,,Mosul" de mine să știe. Eram cuminte și-nvățam A
SEGMENT DE AUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369890_a_371219]
-
Acasa > Poezie > Imagini > RĂZBOINICUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1798 din 03 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe cer aleargă rătăciți, Vreo câțiva nori mai peticiți. Privesc în jos către pământ, Și unul scapă un cuvânt: - Acum părem puțini, firavi, Dar nu e mult și vom fi bravi. La locul nostru din tării Ne pregătim de bătălii. Arma lui albă, orice nor Va arunca de sus
RĂZBOINICUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369914_a_371243]
-
20 februarie 2017 Toate Articolele Autorului • Treptat, Orientul Mijlociu se mută în Occidentul auriu. Când nimic nu te doare, clipa e o sărbătoare! • Ai zice că fata asta e doar poezie. Pe naiba, e și nurlie, și zurlie. Într-o viață peticită nu e bine să fii nici măcar rătăcită. • Sălbatică și domoală, femeia e frumoasă numai când e goală...! • Tristețea e un blestem, știm că e amară și totuși o bem. Răspândită în lumea toată, iubirea e un elixir care te îmbată
GÂNDURI REBELE (46) ��' AFORISME (19) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369551_a_370880]
-
și uscat ca o scândură», ce, în 1942, se întorsese «de pe front cu picioarele degerate și fără mâna stângă», ce «și vara, și iarna, purta o pălărie țuguiată, spartă-n vârf, cu borurile căzute peste urechi», având «o singură cămașă peticită și la guler, iar pantalonii abia-i ajungeau până la genunchi, fiindcă omul tăia mereu din manșete, ca să urzească dosul» și purtând «bocanci aduși de pe front» (p. 90); la revenirea de pe front în sat, casa-i «era aproape dărâmată, pământu-i încăpuse
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
și ai jertfei îmbrățișează și misiunea scrisului, zugrăvindu-le în alese scripturi, iar cei ce închină cuvintele numai lui Dumnezeu, le întrupează în sublimele Poeme ale iubirii. În raport de cui slujește sau pe cine slugărește autorul, cuvintele sunt: golașe, peticite, șifonate, îmbrăcate sau preaîmpodobite. De asemenea toate cuvintele sunt croite perfect după chipul și asemănarea autorului. În funcție de adresa Destinatarului cuvintele îmbracă o țesătură fină din brocard, spirituală: teologică, filosofică sau poetică; o țesătură din mătase, literară: epică, lirică, dramatică, istorico-documentară
VOCAŢIA SCRISULUI – POEMUL LIMBII ROMÂNE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370274_a_371603]
-
țărână, Să moară-n locul tău Isus Mesia? Din puțuri fisurate faci fântână, Trăirea-i idolatră și păgână, Dar vrei cu-ardoare raiul, veșnicia. Întoarce-te la starea ta smerită, Tu, omule, căci viața-i trecătoare, Îți schimbă haina ruptă, peticită, Cu una albă, nouă, curățită, Prin sânge sfânt, să ai eliberare. Sunt doar un om, un vis purtat de astre, Gândind incandescent la nemurire, Mai poposesc prin spațiile vaste, Dar la final, în locurile caste, Vreau să m-așez preaplin
SUNT DOAR UN OM de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352948_a_354277]
-
neuitări. Eu, licuriciul unui vis, parfum de lotus pătimaș, Răscumpărat de-un curcubeu, salvat de vânt și ger vrăjmaș, Nedivizat de stări de fapt, de legi proscrise sau furtuni, Iubind etern, adevărat, sfințit prin hâr și rugăciuni. Tu clipă veșnic peticita cu-ntârzieri fără răspuns, Un joc al sorții răvășite, fără-nțeles, de nepătruns. Strivește lacrima-ntre gene, nu suspina, fii fericit, Îngroapă culpă și dorința, descânta visul ne-mplinit! Iar stelelor ce rătăcesc, plângând în sufletul pustiu, Promite-le că mă
ANOTIMP CU PLOI DE MACI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353812_a_355141]
-
mâna cu bâta lăsându-le la casa lor ... A fost cam greu la început, dar odăița părăsită ce-i era culcuș și hrană în destul a dus grija-n uitare. După alți ani Ciubucică era om în putere deși cam peticit și cu arătul șters. Îl cunoștea-ntreg satul și de atunci e-n mintea mea un sărman cu cioareci, cămeșă și suman, pe cap cu-o pălărie neagră-n mototol. Mereu era pus pe șotii pentru-o cinste de cârcală
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
FERMECAT Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului GREIERUL CEL FERMECAT Sub pădure, pe-o movilă, Greierul, să-i plângi de milă, Cu ițarii ferfeniță, Fără cușmă ori bundiță Și cu brâul peticit, Către seară s-a oprit. Aici, în singurătate, Din trăistuța veche scoate Un arcuș și o vioară Și, cum noaptea se strecoară, Greierul cel fermecat Se apucă de cântat. Doamne, ce frumos mai cântă! Însăși noaptea pare sfântă! Cântecele curg
GREIERUL CEL FERMECAT de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340144_a_341473]
-
credinței și ai jertfei îmbrățișează și misiunea scrisului, zugrăvindu-le în alese scripturi, iar cei ce închină cuvintele numai lui Dumnezeu, le întrupează în Poeme ale iubirii. În raport de cui slujește sau pe cine slugărește autorul, cuvintele sunt: golașe, peticite, șifonate, îmbrăcate sau preaîmpodobite. De asemenea toate cuvintele sunt croite perfect după chipul și asemănarea autorului. În funcție de adresa Destinatarului cuvintele îmbracă o țesătură fină din brocard, spirituală: teologică, filosofică sau poetică; o țesătură din mătase, literară: epică, lirică, dramatică, istorico-documentară
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CAFTANE PETICITE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Născută-n orbi, semeața îmbuibare Îneacă-n ape sumbre vrăjmășia, Culori de corbi spre trista-i desfătare, Stindard cernit, vestind vremelnicia. Nu defăimez averi
CAFTANE PETICITE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342835_a_344164]
-
Îneacă-n ape sumbre vrăjmășia, Culori de corbi spre trista-i desfătare, Stindard cernit, vestind vremelnicia. Nu defăimez averi, ci doar mormane De egoism, cu aur poleite. Să nu jurați pe cruce, cât caftane Ce le purtați în spate-s, peticite. Lăsați lumina să vă mâne-n viață, Priviți măcar spre cei plecați sub juguri! Ei doar se roagă-n prag de dimineață. Robindu-i, le schimbați tăcerea-n ruguri. Când milă dați la cei ce sunt sărmani, Cerșind de fapt
CAFTANE PETICITE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342835_a_344164]
-
-i, le schimbați tăcerea-n ruguri. Când milă dați la cei ce sunt sărmani, Cerșind de fapt, acestora, respectul De-a fi slujbași în fabrica de bani, Averile nu-s scuza, ci defectul! *** Volumul-manuscris "100 de gânduri" Referință Bibliografică: Caftane peticite / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1774, Anul V, 09 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CAFTANE PETICITE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342835_a_344164]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Adio ! Mai e puțin, dar până-ajung risipă vreau să trăiesc din plin clipă de clipă. Să nu-mi distrug definitiv pădurea și-apoi sărac să fug către aiurea. Aș vrea s-adun în tolba peticită numai ce este bun și reușită. Visez să par, să pot să fiu și-aeve un proaspăt furnicar de calde seve, Ieșind din dor spre a privi cu sete către un viitor fără regrete, Ca-n clipa când menirea-mi voi
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342874_a_344203]
-
sufletului, cu multă sensibilitate, a cărei profunzime te îmbie la cugetare. Cuvintele puse în fraze rafinate sunt un îndemn adresat tuturor acelora care, ca și autoarea, „nu știu, au uitat sau nu mai cred că au aripi mari sub samarul peticit”. Corina Chiriac nu i-a uitat nici pe cei care îi îndrăgesc muzica. Astfel ea va lansa cu acest prilej și dublul album „Hai, hai lângă mine stai” (Casa de Discuri EUROSTAR) cu melodii la care și-au adus contribuția
EVENIMENT CORINA CHIRIAC LA TÂRGUL DE CARTE GAUDEAMUS! „CĂUTÂND IUBIREA” DE CORINA CHIRIAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342860_a_344189]
-
admiratori. Vă așteptăm cu drag la evenimentul urmat de o sesiune de autografe! „Cuvintele care formează această carte sunt dedicate tuturor acelora care, exact ca mine, nu știu, au uitat, sau nu mai cred că au aripi mari sub samarul peticit. Două, patru, opt sute treizeci și trei... Să ne uităm cu atenție la aripi. Căci marginile penelor de la aripile oricărei păsări sunt alcătuite întocmai ca lamele tăioase ale unui cuțit. Chiar la aripile cărora le-a fost tăiată marginea exterioară ca să nu mai
EVENIMENT CORINA CHIRIAC LA TÂRGUL DE CARTE GAUDEAMUS! „CĂUTÂND IUBIREA” DE CORINA CHIRIAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342860_a_344189]
-
Măgarii în spinare duc Le hâra ze'iande ningăren Copiii mici; iar ceialalți, Le tsinore shiavoren; thai le kolaver Femei și fete și bărbați, Juivlia "ai sheia thai mursha, După căruți pe jos se duc Pala urdonende telal jean Toți peticiți și dezbrăcați. Savore gadența suvdine thai nange. Ce veselie! Ce cantare! Șo losh! Șo gilimos! Ce vorbe, si ce vuiet mare! Șo alava, thai șo baro bash! Răcnește ursul, câinii lătra, O rishi kikel, le jiukle bashen, Si scârție neunsă
ȚIGANII DE PUȘKIN TRADUS ÎN LIMBA ROMANI/ ROMII ÎN LIRICA LUMII/ IMN CĂTRE AGNI DIN RIG-VEDA de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344152_a_345481]
-
cu urechile ascuțite și înhămat la un car hodorogit. Pe scândura pusă în fața carului ședea un țăran cu hățurile și cu biciușca în mâini, cu o pălărie verzulie spălăcită și pleoștită cocoțată pe cap, cu o flanea soioasă de lână peticită și ponosită în spinare și cu niște ciubote rele și largi în picioare. Ajungând în dreptul meu, după ce-mi răspunse la "bună ziua" și după ce-mi cercetă bagajele, căruțașul clătină din cap apoi, trăgând de hățurile calului, strigă: - Ho! Hooo
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]