169 matches
-
în procesul de preparare. De asemenea, probarea mineralogică urmărește studierea zonelor de alterare a rocilor, relațiile agenților mineralizatori cu căile de acces, transformările suferite de zăcământ după depunerea mineralizației și eventualele zone de oxidație și de cimentare. Articolul 59 Probarea petrografică are ca scop stabilirea componenților petrografici ai substanțelor minerale utile și ai rocilor înconjurătoare, precum și variația acestora în cadrul zăcământului. Recoltarea probelor mineralogice și petrografice se face în etapele de prospecțiune și explorare preliminară din câte 1-2 lucrări de cercetare pentru
EUR-Lex () [Corola-website/Law/121712_a_123041]
-
probarea mineralogică urmărește studierea zonelor de alterare a rocilor, relațiile agenților mineralizatori cu căile de acces, transformările suferite de zăcământ după depunerea mineralizației și eventualele zone de oxidație și de cimentare. Articolul 59 Probarea petrografică are ca scop stabilirea componenților petrografici ai substanțelor minerale utile și ai rocilor înconjurătoare, precum și variația acestora în cadrul zăcământului. Recoltarea probelor mineralogice și petrografice se face în etapele de prospecțiune și explorare preliminară din câte 1-2 lucrări de cercetare pentru fiecare corp și sort de substanță
EUR-Lex () [Corola-website/Law/121712_a_123041]
-
de zăcământ după depunerea mineralizației și eventualele zone de oxidație și de cimentare. Articolul 59 Probarea petrografică are ca scop stabilirea componenților petrografici ai substanțelor minerale utile și ai rocilor înconjurătoare, precum și variația acestora în cadrul zăcământului. Recoltarea probelor mineralogice și petrografice se face în etapele de prospecțiune și explorare preliminară din câte 1-2 lucrări de cercetare pentru fiecare corp și sort de substanță minerala utila sau din mai multe, în funcție de necesități. Articolul 60 Probele petrografice se recoltează sub forma de eșantioane
EUR-Lex () [Corola-website/Law/121712_a_123041]
-
în cadrul zăcământului. Recoltarea probelor mineralogice și petrografice se face în etapele de prospecțiune și explorare preliminară din câte 1-2 lucrări de cercetare pentru fiecare corp și sort de substanță minerala utila sau din mai multe, în funcție de necesități. Articolul 60 Probele petrografice se recoltează sub forma de eșantioane. În cazul forajelor, dimensiunile eșantioanelor recoltate din proba care rămâne martor variază în funcție de diametrul carotelor extrase. Din lucrări miniere se recoltează, de regulă, eșantioane de forma paralelipipedică cu dimensiunile de 5 x 10 x
EUR-Lex () [Corola-website/Law/121712_a_123041]
-
martor variază în funcție de diametrul carotelor extrase. Din lucrări miniere se recoltează, de regulă, eșantioane de forma paralelipipedică cu dimensiunile de 5 x 10 x 10 cm. Eșantioanele se recoltează din roca proaspătă. Articolul 61 Prelucrarea și analizarea probelor mineralogice și petrografice se fac în laboratoare specializate. Articolul 62 Pe toate eșantioanele supuse analizei mineralogice se vor efectua analize și determinări chimice și fizico-mecanice, în scopul stabilirii unei corelații între compoziția chimica și proprietățile fizico-mecanice, pe de o parte, și mineralogică-petrografică, pe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/121712_a_123041]
-
sau "Formațiunea Jolmo Lungama". Ea constă din calcar paralel laminat și sedimentat, alb sau cenușiu-deschis, cu straturi de dolomit recristalizat, și cu lame argiloase și din silt. Gansser a raportat găsirea de fragmente vizivile de crinoide în aceste calcare. Analizele petrografice ale probelor din acest calcar ordovician din apropierea vârfului au arătat că acestea sunt compuse din pastile de carbonați și resturi fin fragmentate de trilobiți, crinoide, și ostracode. Alte probe fuseseră atât de puternic dezmembrate și recristalizate încât nu au putut
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
faliei, sunt puternic deformați. Grosul Everestului, între și , constă din Formațiunea Pasul Nordic, a cărei parte superioară o formează Banda Galbenă, între . Banda galbenă constă din straturi intercalate de marmură, de o culoare brună-gălbuie, precum și din filit și semișist. Analiza petrografică a marmurei colectate de la aproximativ a arătat că ea constă, în proporție de 5%, din urme de schelete de crinoide recristalizate. Cei cinci metri ai Benzii Galbene aflați lângă Falia Qomolangma sunt puternic deformați. Un strat de grosime de breccia
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
adiacentă valea Cricovului Sărat, prin care este despărțit de Dealurile Bucovelului din subunitatea externă a Subcarpaților Teleajenului a Subcarpaților Prahovei. Orientarea generală a culmii Istriței este dinspre sud-vest spre nord-est. Aceasta poate fi subîmpărțită - ținând cont cu precădere de natura petrografică a rocilor, în mai multe subunități: În zona de nord-vest se află o prelungire a culmii principale - dealul (culmea) Ciortea - prelungită până la Tătaru, iar în zona sudică centrală, la sud-vest de dealurile Năenilor, Dealu Mare propriuzis. În partea de vest
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
în bazinul mijlociu și inferior al Călmățuiului, o câmpie piemontan- prebalcanică, Câmpia Urluiului în care se încadrează și teritoriul comunei Viișoara. Ca tip de relief, sudul Câmpiei Urluiului este o câmpie tabulară (fluvio-lacustră veche) formată ca rezultat al interacțiunii alcătuirii petrografice cu condițiile climatice, hidrologice precum și intervențiilor antropice (Grigore Posea, Tipuri ale reliefului major în Câmpia Română- importanța practică, revista Terra nr. 3, 1987). Caracteristica de bază a reliefului este dată de prezența suprafețelor plane sau ușor înclinate cuprinse între lunca
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
calcare, șisturi argiloase, gresii), roci metamorfice (gnaise, micașisturi), în zone calcaroase găsindu-se diverse forme carstice: crovuri, doline, polii, avene, peșteri - Peștera Topolnița. Relieful de deal cu caracteristici specifice morfologiei Podișului Mehedinți, cu aspect de relief fragmentat, prezența peșterilor. Alcătuirea petrografică a zonei deluroase se reprezintă prin calcare, micașisturi, gnaise, amfibolite, serpentine etc. Acest tip de relief este reprezentat de altitudini medii de 500-600 m, cu vârfuri spre 800 m-Vf. Baia-799 m, Vf. Cuca Înaltă 786 m, Cornetul Babelor 771 m
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
vântul a spulberat elementele fine, rămânând în loc un platou pietros, cu întinse câmpuri de grohotiș este cunoscut sub numele de "hamada" sau "reg". Deflația contribuie și la accelerarea dezagregării și alterării selective a rocilor scoțând în evidență forme structurale și petrografice și în mod deosebit alveole și nișe de deflație. Asemenea excavații, însă de dimensiuni mai mari, întâlnite în rocile granitice, poartă în Corsica denumirea de "taffoni". Coraziunea și deflația în asociere cu dezagregarea, atacă cu precădere straturile de roci friabile
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
sub 5ș) presărate cu aluviuni, care fac trecerea între reliefurile montane înalte și depresiunile endoreice. Acestea au fost numite pedimente, glacis de eroziune sau glacis de denudație. Glacisurile ar fi dezvoltate în roci moi, situate la baza reliefurilor structurale sau petrografice, pe când pedimentele ar fi modelate într-o rocă granulară, dură și omogenă, iar abrupturile care le delimitează către amonte nu sunt de origine structurală ci de eroziune. În partea superioară aceste câmpii înclinate sunt dominate de versanți puternic înclinați. Racordarea
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
relief este caracteristică și spațiului românesc. Relieful structural este pus în evidență de abrupturi și denivelări în Carpați și Podișul Dobrogei de Nord. De asemenea, horstul dobrogean s-a constituit pe resturi hercinice în condițiile eroziunii diferențiale a peneplenei. Relieful petrografic este dezvoltat pe roci cristaline în Carpați și Podișul Dobrogei. Relieful dezvoltat pe roci solubile reprezintă peste 20 % din teritoriul țării, mai relevant fiind relieful carstic din aria carpatică. Tot în Carpați este specific și relieful dezvoltat pe gresii și
Relieful României () [Corola-website/Science/335921_a_337250]
-
altitudinea maximă a dealurilor nu depășește 400m față de nivelul mării,iar spre sud,la hotar cu comuna Amărăști,altitudinea lor scade la 150m.Luncile dintre dealuri ocupă suprafețe mici,sunt înguste și nu depășesc 800m lățime. Prin structura geologică și petrografică a reliefului din această zonă,resursele naturale ale subsolului sunt în general rare și în cantități mici.Astfel în albia Pescenei se găsesc și se exploatează nisipuri și pietrișuri folosite de localnici la lucrările de construcții.Ca material de construcție
Comuna Glăvile, Vâlcea () [Corola-website/Science/302026_a_303355]
-
membru titular din 4 noiembrie 2016. A urmat Liceul „Titu Maiorescu” (1953-1956) și Școala Tehnică de Geologie din București. Absolvent al Facultății de Geologie-Geografie, specialitatea mineralogie-petrografie a Universității din București. În 1974 și-a susținut teza Masivul granitoid Ogradena - studiu petrografic și geochimic, devenind doctor in geologie. A fost preparator (1967-1969), asistent (1969-1977), lector (1977-1990), conferențiar (1990-1993) și profesor (din 1993) la Catedra de Mineralogie a Universității din București; în perioadele 1992-1996 și 2004-2005 a fost șeful acestei catedre. Ca îndrumător
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
Munții Almajului și spre est cu Munții Mehedințului, care se desfășoară sub forma unei culmi de-a lungul Cernei, incepand în aval de Topleț în sud-vest și până la Oslea spre nord-est. În general, acești munți se caracterizează printr-o diversitate petrografica, fapt evidențiat și de relief, remarcându-se prezenta șisturilor cristaline cărora le corespunde Culmea Cernei cu înălțimi în jur de 1100 m. Creasta Ciucevelor și Geanturilor fiind formate din calcare, râurile de aici dând naștere la chei adânci și sălbatice
Comuna Topleț, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301099_a_302428]
-
1 900 m. Cea de a doua denumire este legată de înfățișarea ,gîrbovită" a munților și culmilor de la est de Prahova, care apare pregnantă drumețului, mai ales atunci când privește de pe meterezele Bucegilor. Munții Baiului se caracterizează prin uniformitate structurală și petrografică. Ei se desfășoară pe un vast anticlinoriu, numit de geologi “anticlinoriul Baiului", alcătuit precumpănitor din formațiuni de vîrstă cretacică. În componența lor se înclud marno-calcare, gresii calcaroase, cu diaclaze umplute cu calcit, marne, argile etc. În bazinul Zamorei apar local
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
formațiuni sunt cuprinse În mai multe elite secundare, orientate aproximativ NE-SV. Ele formează sectorul superior al boltei anticlinoriului. Structura este complicată printr-un sistem de falii aproape vertical, care taie anticlinoriul pe direcția predominant NV-SE. Monotonia structurală și petrografică imprimă o relativă uniformitate în aspectul reliefului și face ca aici să lipsească abrupturile, vârfurile ascuțite și crestele atît de familiare munților din imediata vecinătate (Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare, Ciucaș). Altitudinea și poziția geografică determină condiții climatice similare cu cele
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
Masivul Piatra Craiului (), adeseori , sau Piatra Craiului sau chiar Crai, este un lanț muntos calcaros aflat la sud-vestul Carpaților Orientali, dar care aparține lanțului Carpaților Meridionali, găsindu-se în nord-estul acestora. Din punct de vedere petrografic, Masivul Piatra Craiului se deosebește geologic și geomorfologic de masivele și grupele muntoase înconjurătoare, Munții Leaota, Munții Bucegi, Munții Făgăraș și Munții Iezer-Păpușa. În timp ce aceste grupe montane sunt formate aproape exclusiv din roci cristaline, „Crai”-ul, cum este adesea alintat
Munții Piatra Craiului () [Corola-website/Science/303030_a_304359]
-
Abraziunea este un proces de eroziune a țărmului de către apa mării (prin valuri, maree, curenți, sloiuri de gheață etc.). Este favorizată de existența unei alcătuiri petrografice eterogene a falezei. Denumirea vine din limba latină, de la cuvântul „abrasio” care înseamnă "roadere, tocire". Abraziunea generează nișe de abraziune, terase, faleze, insule, tunele ș.a. Materialele rezultate în urma abraziunii țărmurilor (nisip, argile) generează, sub influența valurilor, diferite forme acumulative de
Abraziune (geologie) () [Corola-website/Science/304351_a_305680]
-
vârful Bivolul, cu altitudinea maximă - 1.530 m, se află în centrul unui mare sinclinal înălțat, în alcătuirea căruia se află o masă importantă de conglomerate cretacice de Ceahlău). Pe rocile mai puțin rezistente s-au format depresiuni de facies petrografic, ca depresiunea Găinești, pe Suha Mică (pe șisturi argiloase și marne bituminoase oligocene), depresiunile Pipirig, cea de pe Ozana și de pe Hangu, pe Bistrița (pe marnocalcarele cretacic-superioare de Hangu), aceasta din urmă acoperită acum de apele lacului de acumulare Izvorul Muntelui
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
masiv de sare, înconjurat de gresii și șisturi argiloase. Prin dizolvarea sării de către apa infiltrată prin brecii au apărut goluri carstice, ceea ce în ultimă instanță a dus la prăbușirea stratului acoperitor. La nivelul arealului de la Meledic relieful este extrem de variat (petrografic, geologic, morfologic). Peștera „6S Meledic” aflată în partea nordică a platoului Meledic și Peștera cu 3 intrări sunt cele mai mari. "6S" se găsește cu intrarea în fundul unei doline, ce face parte dintr-o uvală în care au fost identificate
Platoul Meledic () [Corola-website/Science/320406_a_321735]
-
două perioade deosebite din punct de vedere cronologic, s-au individualizat subunitatea flișului cretacic (mai vechi și dispus către baza cuverturii sedimentare) și subunitatea flișului paleogen (mai tînăr și dispus în partea superioară a cuverturii sedimentare). Diferențierile privesc atît caracteristicile petrografice ale sedimentelor acumulate, cît și trăsăturile de ordin tectono-structural. În acest din urmă caz, se apreciază că flișul cretacic a fost împins (deversat) către răsărit, acoperind (șariind) flișul paleogen. Mișcările ulterioare de ridicare (epirogenice pozitive) au permis agenților denudaționali sa
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
să se constituie ceea ce, în geologia teritoriului, poartă denumirea de semifereastra tectonică Putna - Vrancea. În cadrul acesteia, poziția depozitelor cretacice este anormală, ele situîndu-se peste formațiunile paleogene. Considerate laolaltă, formațiunile cretacice și paleogene din alcătuirea Munților Vrancei se remarcă prin eterogenitate petrografică, o mare diversitate de structuri și o tectonică “vie”, actuală - elemente reflectate din plin în aspectele generale sau de detaliu ale reliefului. Substratul abundă în așa-zise faciesuri litologice, purtînd amprenta rocilor preponderente din alcătuirea depozitului geologic respectiv. Răspîndirea cea
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
transforma în calcar sub formă de travertin. Aceste calcare sunt formate prin procesele de eroziune și transport și depozitare a calcarului, sedimentele de calcar în acest caz au o structură cu o granulație mai mare care din punct de vedere petrografic sunt numite brecii, având în structură un amestec de minerale, nefiind considerate calcare. În general aspectul calcarului este caracterizat prin nuanțe de culoare deschisă, de cenușiu, cenușiu gălbui.Prin prezența în compoziția sa a unor minerale considerate străine, ca de
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]