85 matches
-
Război Mondial, președintele Roosevelt vindea obligațiuni populației, organizînd pe stadioane adevărate show-uri, În care populația era Îndemnată să cumpere respectivele obligațiuni. Un alt termen pentru muzica country, folosit mai ales pînă prin anii ’50. Poponar (În idiș, În orig.). Pezevenghi (În idiș, În orig.). Una dintre cele mai mari organizații sindicale din SUA, Înființată În 1903. „Bufnița de noapte“. Cu diametrul nominal de 33 țoli (8,4 mm). Procedeu de interogare În care unul dintre ofițeri joacă rolul polițistului dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
spunea taică-su’, Cercetașul Toaibă... --Nu sunt altceva decât un biet “gând de veghe”, dar, care la o adică sare din culcuș să te întrebe: “Încotro, vere? Nu ți se pare că ai luat-o pe arătură?” --Să facem pace, pezevenghi ce ești, și legământ că ne vom întinde mâna ori de câte ori ni s-ar părea că nu călcăm pe hudița cea potrivită. --Întocmai, prietene. Tu să-ți vezi de ale tale, iar eu cu durda asta oi sta de veghe! - a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
încă nu-i momentul ca fata să iasă în lume? Sau că frumoasa nu-i de... nasul tău? Ori că ar fi bine să intri întâi în tagma călugărească și după aceea vrând-nevrând te vei liniști?... Ei? Ce variantă alegi, pezevenghi bătrân? - m-a luat în primire gândul de veghe. “Hooo! Moară stricată! Și pușchea pe limbă-ți! Știu că nu te doare niciunde și vrei să-mi răsucești cuțitul în rană. “Păi cum să mă mire faptul că nici până la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
În conul de lumină păși un bărbat înalt, între două vârste, cu o față blândă. Dar acum privirea îi era întunecată. Fermierul i-o surprinse și se pregăti să-l înfrunte. Omul ăsta lucra de mulți ani la fermă. Un pezevenghi bătrân, cum îi spunea fermierul, cu afecțiune însă; ținea la el, erau împreună doar de atâta vreme. Jumătate din an Jonas îndeplinea munci ocazionale: scotea apă pentru grădină, tăbăcea piei, cosea iarba. Dar când se apropia vremea însămânțatului, devenea un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
indignare, abia putu să articuleze, silabisind ca la lecție: ― Doamnă... nu mă cheamă Cră-că-nel! (Noi icneam de râs pe sub bănci.) Mă cheamă Octav A-na-sta-se-scu! și-apoi, repezit pe cât putea el: Crăcănel îmi spun (aci un gest teatral, îmbrățișind întreaga clasă) pezevenghii ăștia! Ce a urmat nu mai are importanță! Altă întîmplare, petrecută de astă-dată în clasa a VI-a reală. Băieții aveau teză la Botanică în ziua aceea cu Crăcănel. Obiceiul era ca, la teză, profesorul să intre în clasă imediat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
măi copii, nu-s eu omul care să um ble după trufandale. Glumă, neglumă, conu Iancu intra în joc discuția continuând cu apropouri, cu discreții nediscrete și tot felul de chestii care-i cam plăceau. `vă-n mama voastră de pezevenghi. Nu poate omul să facă un pas, să strângă și el o ființă în brațe că hop, ăștia te și descoperă. Nici cei de la Siguranța Statului nu v-ar întrece în descoperiri. Hai ici, la "Monte Carlo" să bem și
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
se Învârtă odată cu el. Ajunsă la disperare, femeia făcu petiții peste petiții, trimițând mii de misive și la administrație, și la ziare, și la organele abilitate să țină ordinea publică sub control. Fără nici un rezultat. Dușmanul ei de moarte, un pezevenghi, aflând de slăbiciunea sa, vrând cu tot dinadinsul s-o bage În pământ, mai aduse din bazar un număr impresionant de gramofoane, pe care le punea În funcțiune stând comod În fotoliul său. Femeia-pâlnie Olanda intra În transă, tremurând, gata-gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răsturnat În Prut...” și, tremurând din Încheieturi, bătrânelul Își arătă palmele pline de bătături purulente... PAGINĂ NOUĂ VIII. Vals Noimann râse, deși nu-i ardea de râs. Nu cumva bătrânelul nu fusese altcineva decât Papil Mazuru? Oare pe unde hălăduia pezevenghiul? Cum de nu se gândise Noimann să-l ia cu el la cimitir? Papil ar fi fost numai potrivit pentru o astfel de agapă... Satanovski Însă preferase să nu aibă concurent. Probabil, la vârsta lui, Papil mai mult ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
întreabă: Priceput-ai ce strigă zarzavagiul aista? Nu am prea înțeles ce polojănii spune el acolo... El șăguiește, dar își strigă marfa pe care o are de vânzare...Adicătelea: o ridiche și o sfeclă, pătrunjel și mărar...ardei gras. Hâtru pezevenghiul. Îmi închipui că gospodinele nu dau rând la a cumpăra zarzavaturi de la mehenghi. Mai încape vorbă, fiule? - îmi răspunde bătrânul râzând de-a binelea... În toată această larmă, aparii îi îndeamnă pe târgoveți la „apî bunî șî răci!” Glasurile se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dărâme, de teama zidurilor greoaie și înalte, care se prăbușiseră peste unii dintre ei într-o zi, aruncară ancora doi anatemizați ai oficiilor forțelor de muncă. Într-un rest de parc, cu brazi argintii și exemplare valoroase de Arborele-mamut, acești pezevenghi, care nu-s capabili de nimic sau sunt capabili de orice blestemăție, opresc o fată, agățând-o de poșeta pe care i-o scotocesc cu pasiune. Pe urmă, vor să o răstoarne la sol, cu fustele-n creștet. Fata cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mare atenție fața impasibilă a profesorului, tabloul de bord cu cheile camerelor de păcătuire spre care acesta se întorcea, din când în când, ca și cum n-ar fi văzut spectaculosul obiect de pe masă. Tare ar mai fi vrut să ghicească dacă pezevenghiul pierdut în reverie meditează, de fapt, la mesajul din importantul plic decorat cu atâtea mărci și ștampile sau nici nu are habar de ceea ce, imprudent, a lăsat la vedere, în calea oricui. Reverie, strategie, somnolență, cine sa mai știe. Confuzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bărbierise de cel puțin două zile. Avea cute adânci pe fața foarte bronzată și o pereche de ochi mici și albaștri, înspăimântător de nestatornici. Se mișcau mereu, îmi urmăreau până și cele mai mici gesturi și-i dădeau înfățișarea unui pezevenghi înrăit. Dar în momentul acela era entuziast și prietenos. Era îmbrăcat într-un costum kaki destul de soios și nici mâinilor lui nu le-ar fi stricat să mai fie spălate din când în când. — L-am cunoscut bine pe Strickland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi ascuns, eram sigur ca dna Nichols, inexorabilă ca soarta și ferită de remușcări la fel ca și conștiința, avea să fie din nou alături de el. Nu putea scăpa de ea cum nu poate scăpa o cauză de efectul ei. Pezevenghiul - ca și artistul și poate chiar și gentlemanul - nu aparține nici unei clase. El nu e stânjenit de nerușinarea vagabondului și nici tulburat de eticheta prințul. Dar dna Nichols aparținea unei clase bine definite, din ce în ce mai gălăgioasă în ultima vreme pătura inferioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și a lumii interlope dintr-un port ar fi putut alcătui o carte încântătoare, și în diferitele personaje pe care le-au întâlnit, un cărturar ar fi putut ușor să găsească materie primă pentru un dicționar complet al ștrengarilor și pezevenghilor descriși în romanele picarești. Dar eu trebuie să mă mulțumesc doar cu câteva paragrafe. Am avut impresia unei vieți intense și brutale, sălbatică, multicoloră și vivace. Marsilia pe care o cunoșteam, insolită și plină de oameni care gesticulează, cu hotelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se smulgă, de la piept, năzbîtiosului poet, punga cu căcat, din care tot el, cu un nemăsurat simț al umorului, anunța, din jumătate în jumătate de oră, că, în caz de foamete, ar hrăni dintr-însa întreaga populație a României. - Mare pezevenghi! lăcrimă apreciativ Tartorul. 79 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI mobilul înfulecase cinci din cei cincisprezece kilometri cu care Otopeniul se ține departe de București. - Picantă putoare. - Arasel! Taci să-ți zic cât e de parșivă, că-ți face părul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintr-o prost înțeleasă solidaritate între marii artiști, l-a parașutat pe îndrăzneț în scaun de redactor la cea mai balneară și toropitoare revistă de cultură din Capitală... Pe revistă o chema Contemporanul, n-o poți silabisi, adoarme musca, iar pezevenghiului nostru atâta osândă i s-a pus: el să-i scrie revistei vocalele. Și vine altul din urmă, mai scăldat la dantură, da' tot băiat bun, Lavrentie Ulici, de-i adaugă revistei consoanele. Își zic unul altuia proști și se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și se zbătea să rupă lanțul pentru a-i arăta nerușinatului, care nu l-a salutat nici acum și nici la prima sa venire, cine-i șeful care are grijă de toată gospodăria lui Ghiorghi a dascălu’ și implicit de pezevenghiul care În iernile geroase ar putea fi poftit de către unul din lupii ce mai Încercau cotețele și saivanele celor din marginea satului. Va l-a privit cu frică și a rostit o Întrebare cu răspuns inclus: Vizanti, nu vrei să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
străchini, dus de subsuori. Paraschiv îi veni bătrânului în ajutor. În frunte, mergea chiuind, cu o mână la spate și una deasupra capului, Bozoncea. Juca în drumul noroios și striga: Cardește-mi, cardește-mi, Mitică, Cardește-mi, de nu mă uita... Era vesel pezevenghiul pentru că avea bani și-i era bine. Îi trimisese înainte pe Mînă-mică și pe Florea să târguiască stofă de rochii ibovnicei, c-așa avea obiceiul. Oacă gonea spre casa gagicii, să dea de veste că sosea Stăpânul în petrecere... Lume
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la pământ, icnind.): Nu mai vreau nimic... Să se termine odată! GARDIANUL: Știam eu c-o să se termine totul cu bine... ARTUR: Să vină călăul! Să se termine! GARDIANUL: Imediat, imediat... (Agitat, prin încăpere.) Numaidecât... Întotdeauna întârzie... blestematul... (Pentru sine.) Pezevenghi bătrân, era treaba terminată... (Privește în stradă.) Nu vă faceți probleme, vine, vine... (Pentru sine, pocnindu-și pumnii.) Era treaba terminată... (Dulce.) N-avem noroc, domnule! (Îl îmbrățișează.) Și nu mai strigați așa, că mi se rupe inima... ARTUR (Refăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Feroce.): Ai uitat buturuga?! CĂLĂUL (Alb.): Am uitat-o... Am uitat-o... ARTUR: Unde? CĂLĂUL: În ploaie... ARTUR: În ploaie?! CĂLĂUL: E în roabă... afară, după ușă... Din cauza dumneavoastră... M-ați luat cu vorba... M-ați lovit în inimă... ARTUR: Pezevenghi bătrân! Dai vina pe mine? CĂLĂUL (Mic de tot.): Da... ARTUR: Ai lăsat buturuga să putrezească? CĂLĂUL: E pentru ultima dată... Mai bine m-ați ajuta s-o car înăuntru. ARTUR: Eu? (Indignat.) Eu să te ajut s-o cari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
soția (au fost și colegi de cameră la Nea Laie). Locul unde se vor cununa îl vor stabili mai târziu. M-a invitat și pe mine. Drept să spun, îl invidiez. Îmi vine să-l iau la palme...". Era isteț pezevenghiul, gândi Bidaru, după ce l-am băgat în pâine mă ia la palme. Numai și numai datorită mie a cunoscut-o pe Gladiola. Ia să văd ce spune mai departe. "[...] 8 Octombrie 1962. Ziua aceasta va rămâne în amintirea mea până la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
La școală i-am mărturisit doamnei despre ploaia de premii care se abătuse asupra cartierului nostru, după spectacolul de pomină pe care-l prezentasem, sugerându-i să mă includă în programul serbării festive, la sfârșitul anului școlar, unde, ca un pezevenghi ce eram, speram să primesc măcar un premiu pentru merite artistice de excepție, căci, altfel, pentru mine era clar că alte orizonturi de felicitare nu se întrezăreau. Ca argument, am prezentat doamnei și colegilor, în variantă muzicală vocală, refrenul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
bine decât pe mine. Myatt Întoarse capul să comande prânzul și când deveni iarăși atent la ei, Janet Pardoe spunea cu Îngăduitoare și dulce maliție: — Oh, i-a fost iubită, dacă Înțelegi. Domnul Stein râse cu poftă: — Uită-te la pezevenghiul de el! Roșește. — Și să știi că l-a părăsit, spuse Janet Pardoe. — L-a părăsit? Dar de ce? A bătut-o? — Ei, dacă-l Întrebi, va Încerca să-ți spună că s-a Întâmplat o chestie misterioasă. Când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cumetre?” “Fii mai explicit, prietene”. “Aici se poate afirma cu siguranță că întâi am fost eu și apoi - hehei, tocmai când? te-ai ivit și tu, piază rea ce ești!” - am încercat să-l aduc cu picioarele pe pământ pe pezevenghi. “Da’ știi că ai început să gândești ca un om mare? Numai s-o ții așa, vere”. Nu i-am mai răspuns, fiindcă altfel mă toca ca o moară stricată cât ar fi fost ziua de lungă... Când soarele s-
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
lume ce ești?!” “S-o ai pe Zâna lângă tine!” - mi-a răspuns gândul de veghe, chicotind cu satisfacție. La acest adevăr verde, nu am mai avut ce spune. “O faci pe mortul în păpușoi. Ai?” Am tăcut chitic, fiindcă pezevenghiul avea dreptate... M-am strecurat pe ușa chiliei bătrânului fără a mai scoate vreun cuvânt. Gândurile îmi erau răvășite de cele spuse de nelipsitul mehenghi. Gândul de veghe!... Mă simțeam destul de obosit. Drept urmare, m-am retras spre chilia mea, cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]