108 matches
-
cea dragă, Când se apleacă să-și ridice coșul. Ea bate-n gene, râde, îl împinge, Pe cale fuge, dar în urmă cată, Cerșind un alt sărut, îmbujorată De gustul crud de fruct ce o învinge. El, a-nțeles, și-aleargă pișicherul Cu drag cu mâna mijlocu-i cuprinde, O strânge și privirea li se-aprinde. De zor ce-i poartă, au vărsat panerul. *** Referință Bibliografică: De-atâta vară ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2343, Anul VII, 31 mai
DE-ATÂTA VARĂ ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374463_a_375792]
-
madam Firuța acum:Trache,Trache, Trache, micul meu mare geniu, caută soluția și ieși din rahat, nu te mai văicări atâta! --Cum, mamă? se pomeni că bocește cu voce tare. Și observă pe gardul din dreapta o căciulă cu doi ochi pișicheri care luceau lacom. Referință Bibliografică: Fragment 2- TUNARII / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1410, Anul IV, 10 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
să spună? Ar fi fost fericită dacă iubitul i-ar fi primit batista, că nu era durere mai mare la fete, decât batista refuzată. Și Govia mergea înainte. Flăcăii strigau odor după odor, în timp ce lăutarii cântau fără încetare. Iar lăutarii, pișicherii, alegeau cântecul potrivit pentru fiecare femeie, în funcție de caracterul ei. Odată-i auzeai cântând când venea vreo femeie trupeșă ca să-și ridice „odorul”: pe vale, țațo, pe vale/ c-a făcut fasolea floaree! Zi-i băă! Toți râdeau făcându-și cu
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
familionul, seara, în fața televizorului, și ne tot uităm, unchiul Costache s-așază și el, dar cu spatele la ecran, deci, cu fața la noi: dacă noi ne strîmbăm, se strîmbă și el, dacă noi rîdem, rîde și el. Ei, ce spui? 10 octombrie Mare pișicher Dali ăsta! Un fel de Păcală (nu demonstrase el că e român? că Traian, împăratul romanilor, dar și al spaniolilor, dar și împăratul românilor, se născuse spaniol, nu? și atunci el, Dali, spaniolul, care va să zică, nu era și rumân get-beget?), mare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dali ăsta! Un fel de Păcală (nu demonstrase el că e român? că Traian, împăratul romanilor, dar și al spaniolilor, dar și împăratul românilor, se născuse spaniol, nu? și atunci el, Dali, spaniolul, care va să zică, nu era și rumân get-beget?), mare pișicher! Tocmai scăpase din ghearele morții, după arsura zdravănă, suferită cînd se juca cu chibriturile, singur, acasă, la Port Lligat, în lipsa Galei, plecată la piață, deci numai ce scăpase ca prin minune doar cu vîrfurile mustăților compromise, și și dădu fir
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
el da! le răspundea Cioran, avîndu-l în vedere pe vechiul său prieten Mircea Eliade, pe el să-l serbeze lumea; Eliade e quelqu'un, nu ca mine, un pîrlit, ha, ha, ha, nu-i așa?" Ce pandant, peste vreme, cu pișicherul humuleștean din Țicău, nu? Servituțile diplomației. Fiind pe rol trudnicul tratat cu Ucraina, este pusă în balanță o dureroasă alternativă: ori blocăm tratatul și atunci ne blocăm integrarea în structurile euroatlantice, ori acceptăm concesiile (care nu sînt de ici de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Eliade, Comarnescu, spre o Românie contrafăcută. N-avea încotro: era șeful Secției de Critică a Uniunii. Nomenclatură. Îi urmăream zelul grav jovial cu care-și conducea ignarul invitat, neputîndu-l omite, în făptura aceluiași, pe calamburistul de serviciu al breslei, doctul pișicher și ironist. Dublul rol. Nemeritatul. În sfîrșit. La un moment dat, în liniștea de stup zumzăitor a sălii, un răcnet ca de moarte... Hiperdelicatul pictor septuagenar Catul Bogdan, împărțind politețuri interbelice în jur, nimerise, cu țigara aprinsă, în corsajul unei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în NATO a Rusiei și a României n-ar mai fi doar glumiță, ci sadea cinism răsăritean. Apropo, numai glumă galantă nu e fuguța acestuia peste podul de flori la Kișiniov, unde camarazii de epoleți științifici (humoris causa, ar zice pișicherii) l-au și pus în capul mesei. N-a mers liderul nostru pe firul roșu chiar pînă la Kremlin (ar fi fost nu știu cum în tevatura telefonică de-acum), dar pînă la frații intermediari n-a stricat. Singura stricăciune au produs
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
alt candidat. Vă doresc succes! Și tot așa, pînă la pauză, încă vreo trei-patru prezentări din astea, adresate pictorului, probabil, îmi zic, în vederea unor eventuale portrete. De-abia la bufet realizez că oficiile... cu viitorul primar fuseseră făcute de același pișicher personaj. Antrenorul oaspeților e, de regulă, mai agitat, mai agresiv (cu elevii lui de pe gazon). Acum două săptămîni, unul din aceștia, un piticuț tuciuriu, se zbătea cumplit ca-ntr-o lesă (tot de el ținută). Încă puțin și arbitrul l-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tîrziu, în Pantheon). Ce-or fi sporovăind în deambularea lor negrăbită? Eminescu, spiritul doct-ordonat, acrib scotocitor de rafturi tipărite, Creangă, întruchiparea oralității informe. Eminescu, efebul grav și tragic (nu fără pusee de zicere lumească, groasă), Creangă, pusul pe șagă, rotofeiul pișicher. Ce? Reciproca valorizare a genialității latente, iată ce, probabil, îi ținea ore întregi în preajma carafei pîntecoase. Dar Eliade-Cioran-Ionescu? (Surescitați fiind noi acum și de zarva iscată recent în jurul cărții unei franțuzoaice dubioase prin așezarea tendențioasă a celor trei în poziție
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
intrat firesc în dialog avizat cu la fel de avizatul invitat. Genul acesta de investigație la nivelul trotuarului lasă impresia unor nedorite nostalgii după defuncta cultură de masă, irelevantă din unghiul valorii. Irelevantă și nocivă. Evident, Răpirea din serai, tabloul de pe peretele pișicherului de vîrsta a treia, nu e egalul atentatului cu bombă la cingătoare, dar nu e mai puțin periculos în planul frumuseții. Spre deosebire de primul, el trebuie doar ignorat. Atît. 19 octombrie În zilele cînd era acut sindromul Bîstroe (între timp chestiunea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și el, student al magistrului, mare calamburgiu de locantă, intra în convulsivă transă comică, arunci cînd profesorul începea să-și dezvolte sobra intervenție publică. Numai tusea lui cronică îi întrerupea dezmățul hilar. Și tare nu cred că nu dibuise, el, pișicherul, sub ștaiful magistrului, bruma de... autoșagă. Cum, la fel, nu aș risca în cazul celuilalt academcian ieșean, Alexandru Zub, fost coleg de promoție universitară și autorul unei doct măgulitoare prefețe la albumul meu Uși celebre, Uși umile. Vrînd să-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe care-l reprezenta (SUA) și nu împotriva numitului candidat la președinție Constantinos Nachmitagos, al șaisprezecelea urmaș pe linie directă a marelui Carlos Nachmitagos, cel ce a acostat pe coasta de est în după-amiaza zilei de 23 octombrie 1378. Mare pișicher: mutarea aceasta s-a dovedit câștigătoare! A urmat cuvântul maestrului Ludovic L. (cu o înfățișare de nerecunoscut!). Bineînțeles că și maestrul Ludovic L. a ținut o adevărată lecție de drept internațional, arătând în mod erudit cum se raportează cazul în
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
spus tu că orice patron își are patronul lui?! Groparul: Vezi, ăsta-i discipolul... Te stoarce de vorbe, le ține minte ca pe niște legi și după aceea le întoarce împotriva ta. Fără milă. Octav: Adevărul este că ești un pișicher simpatic... ești valoros, ce mai...! Și util. Groparul: Na-ți-o frîntă că ți-am dres-o! Eu credeam că, într-adevăr, ai descoperit ceva bun la mine... Dar să-mi spui că sînt util! Octav: Păi nu ești?! Groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sînt ascunse în veșmîntul lor de carne, așa cum degetele omului sînt acoperite uneori de o mănușă. „Oricîtă indiferență ne-ar arăta uneori balena, nu se poate spune că ea nu se poartă cu mănuși față de noi“, zicea într-o zi pișicherul Stubb. Din toate aceste pricini, indiferent din ce unghi ați privi chestiunea, trebuie să conchideți că marele Leviatan este singura făptură din univers, care a fost și va rămîne nepictată. E drept că unele portrete pot fi mai fidele realității
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lecția de țambal. Poc, poc! AHAB vorbește singur Ă Ce spectacol! Ce zgomot! Ciocănitoarea căruntă ciocănind în copacul găunos! Orbii și muții, sunt de pizmuit acum. Ia te uită! obiectul acela e așezat pe două coșuri pline eu saule. Mare pișicher e omul ăsta! Tic, tac - parcă ar fi clipele vieții unui om! O, cît de imateriale sînt toate lucrurile materiale! Există oare ceva real, în afara gîndurilor imponderabile? Iată însuși simbolul temut al morții îngrozitoare, devenit - printr-o pură întîmplare - un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
românul demn și curat care a fost Ceaușescu. Dumnezeu să-l ierte! Și cu asta ce-am făcut? Scriam ieri că am pus mână de la mână și l-am împușcat pe Ceaușescu. De undeva dintr-un colț plin de lumină, pișicher ne face cu ochiul nemuritorul Costantin Tănase care ne întreabă: „Și cu asta ce-ați făcut?”. Văzând că în privința unui răspuns clar, o cam dăm pe după chersic (vorba moldoveanului), tot el ne-a scos din încurcătură și ne-a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mi-ai spus adevărul. — V-am spus că nu-l cunosc! SÎnt obligat să rețin pe toată lumea? Își lovi nervos genunchii cu revista. Văzîndu-l serios, mi-am zis că poate nu m-a mințit, deși fratele Îl socotea un mare pișicher. — Ia Încă două sute de yeni. În total, o mie de yeni, o sumă frumușică, sper. Și hai să ne Încheiem conversația! I-am urmărit privirea speriată ce o evita pe a mea. Mi-am pus cotul pe pervaz și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
amatorilor de chilipiruri, iar românul slugă și rob. Români, apărați-vă pământul, demnitatea și viitorul copiilor voștri, până nu va fi prea târziu! Reînodați firul tradiției de luptă cu al strămoșilor noștri. România e sufocată de paraziți sociali, tâlhari și pișicheri. Înlăturați parazitismul păgubitor, și reintroduceți iar datoria și virtutea muncii, poruncă Dumnezeiască. Înarmați cu aceste adevăruri, vom birui conspirația celor ce vor să ne transforme în colonie. Subsolul politic a României de azi e plin de necunoscute pentru noi românii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
trec pe lângă tine ca Dunărea la Cazane sau Bistrița la Toance”... - m-a apostrofat gândul de veghe. “Să știi că nu vreau să-mi încarc mitea cu spusele tale savante... deșteptule!” “Vrei să mă faci să cred că ești mare pișicher, dar știi prea bine că te cunosc ca pe propriile-mi buzunare, cumetre... Și... știindu-te orgolios, am să cedez. Știi doar ce spune o vorbă înțeleaptă... Cel mai deștept cedează. Ca urmare, am să-ți dau mâna și cuvântul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu orice preț. Și după aia, la vatră, a tot avansat, prin grația tovarășilor pe care îi servea. General în rezervă! Dar, dacă te uiți la Ziarul VIAȚA NOASTRĂ, nici urmă de cult pentru generalul care conduce infanteria hipoacuzică. Mare pișicher trebuie să fie mutulache ăsta, nici glasul nu și l-a pierdut, de fapt, nimic nu se pierde, totul se transformă, semne și înlocuitori și rețele invizibile. — La ce vă gândiți? se înduioșă florăreasa, horticulturnica. — Ei, așa, la câte mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe mijloc. Degeaba. Când am ieșit din lift, la parter, am dat nas în nas cu Maria și doamna Oacă. Coborâseră la recepție să aranjeze problemele legate de cazarea mea. Am surprins-o pe madam Oacă privindu-ne și zâmbind pișicher pe sub sprâncenele ei roșcate și încrețite de un permanent cu bucle mici. Asta m-a iritat teribil. Maria ne-a întrebat ce facem, cum se simțea fata ei? Mai bine? Sabina a trecut pe lângă ea de parcă n-ar fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
feste. Urca în autobuz și chitea un loc izolat tocmai la spate. Odată a încins un dialog cu un bătrân spilcuit, spre deliciul pasagerilor rebegiți: - Aș vrea să ajung pe strada Pitpalacului, puteți să-mi spuneți unde e, domnule? Sexagenarul pișicher o citise din vreme, de când văzuse că o zbughise de lângă mine. - Desigur, cu toată plăcerea domnișoară! Sau doamnă? - Puteți să-mi spuneți marchiză. - Am auzit de o stradă a Pitpalacului în Dorohoi, marchiză. - Nu, domnule, eu la ora 14 trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
însă, Fratele. Nu-i răspunseseră nici Vălică ori Boss. Nici Apostatul, care încă mai suspina, nemângâiat. Nici măcar Îngerul! Îi vorbise chiar Lucică, mortul... Din sicriu! Cel puțin, aceasta a fost percepția singulară a Avocatului. Lucică se sculase în șezut, zâmbind pișicher și-și scosese vata îndesată otova în urechi și în gură. Nu te mai zgâi și tu la mine, măi, Dinulache, că mă deranjează, zău! îl roagă el pe Avocat, care părea să fie singura persoană în stare să-l
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aveam să fiu mare. Dacă chelie era aceea, pot să spun că nu prea avea să avanseze cu anii. Inspira încredere. Probabil că de aceea avea succes în profesiunea lui de vânzător: reușea cu ușurință să-și îmbrobodească clienții. Mare pișicher! ar fi zis mama. Poate că și era. Dar eu îmi spuneam că totuși nu depășește niciodată o anumită măsură. Cu mici excepții. Adică era în stare să fie bonom și, la o adică, chiar și cordial. El și cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]