290 matches
-
toate lighioanele și ceata lui piticot ce se afla în fața chiliei sale fuseserăm aduși pe lume cu ajutorul moașei și noi, copii zănatici, am dat buzna în porțile ce stăteau gata-gata să cadă și-am început a striga, mai gros, mai pițigăiat, în cor și pe rând: - Pi - pi - cu - șa, Pi-pi-cu-șa, Pii - piii - cuuuu - șaaaaa!!! Suava Pipicușă apăru lipa-lipa, în fața noastră, cu un ciot de mătură în mână și vrând să bage spaima în noi, începu să învârtă ciotul ca roata
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
exasperate ale unui spirit genial, umilit de mediocri și silit să intre în rând de o istorie pe care, oricât i-am reproșa-o, nu a prea avut cum s-o influențeze în datele ei majore. Șarja, ca și discursul pițigăiat - pe care, spun apropiații, nu îl practica față de toată lumea -, au fost modalitățile, poate nu foarte curajoase, dar clare, prin care G. Călinescu își lua uneori distanță față de realitatea comunistă în care, de frică sau din alte considerente, se integrase (nu
Călinescu dezolat și dezolant by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3071_a_4396]
-
rolurile? Sper că da, altfel n-ar fi acceptat să joace“, mărturisește dramaturgul. „Robustă ca o locomotivă germană, puternică și violentă ca bomba de la Los Alamos, mieroasă sau minunată ca pisicile desenelor animate, frumoasă cât s-a putut, sperioasă și pițigăiată, melancolică sau tandră ca filmele indiene, dansantă și țopăitoare(....) cântând în falset ca mine sau pe bune ca Frank Sinatra, imprevizibilă ca ziua de mâine, Tamara Buciuceanu este o imensă uzină plutitoare pe oceanul artelor atât de dramatice, o minune
Agenda2005-14-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283550_a_284879]
-
săraca, că o știa pe fiică-sa destul de deșteptuță la școală și nu-nțelegea de unde a apărut așa, brusc și dintr-odată, spectrul corigenței. N-am rămas, însă o visez și-acuma, uneori, pe profa de chimie. Avea o voce pițigăiată și enervantă, ca profesoară era destul de varză (colegii care se pregăteau în particular pentru medicină și erau tobă de chimie o cam dovedeau la unele probleme) și mai și bătea tot timpul apropouri gen “Hai, că, dacă-mi cumperi un
De ce cresc prăjiturile sau puţină chimie în bucătărie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18725_a_20050]
-
Ba mă mai și speria cu exploziile lui. Atunci mă ( bosumflam ) cum zicea El și mă făceam ( urât ) cum zicea Mamy. Începeam să-l cert, să dau cu pumnișorii în pieptul lui de ( bărbat ) și mă puneam pe un plâns( pițigăiat) cu niște lacrimi cât piatra până o făceam pe Mamy să intre în panică. Din clipa aceea începea spectacolul, succesul era asgurat în totalitate. Lasă-mi băieatul în pace, te rog, sărea Ea ca o leoaică. ( cum văzusem eu că
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
nepricepute de audiență. Cu voce ridicată îi recomandă să verifice zona pieții, s-o descongestioneze de găinari! Ceilalți reintrară în atmosfera din ajun, aruncând câte alea: -Păi, nu? Ce hoții de pătrunjel nu-s tot oameni? spuse Nae cu glas pițigăiat anume. -Cum altfel? pară din zbor Mihnea. Și se prind ușor, iar dacă ești om de suflet și-i faci pierduți, nevinovați, te onorează c-o șpagă! -Iar, când ajungi acasă, duci consoartei și-un buchet de... erbacee legumicole! Și
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
de drepți, că suntem în război! Eu am nevoie de soldați pricepuți și nu de împiedicate ca tine. Baba se străduia să ia poziția de drepți spre hazul celorlalți, dar, cum era cocârjată, nu reuși. Cu ochii bulbucați și vocea pițigăiată se agita întruna: - Îi mănânc, Măria Ta ! Îi jupoi dacă mișcă vreunul! - Fii rea, afurisito! Așa să fii, că altfel te jupoi eu pe tine! Apoi Iarna îi mai zise: - Scoate de la căldurică și pe puturoasele alea de babe din
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
văzut, mă, că s-a speriat?“ Dintre noi, cel mai talentat s-a dovedit Dică, un băiețel pirpiriu, cu vocea blândă. Însă, atunci când descria scenele de groază cu oribilele personaje, când făcea eforturi să le imite cu vocea lui subțire, pițigăiată, îngroșarea vocii și schimbarea feței stârneau hohote de râs interminabile. Ne miram de unde știe Dică atâtea basme. Totuși, coana preoteasă, după o schemă pedagogică numai de ea știută, a început să ne cheme pe fiecare la catedră ca să spunem povești
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
o clădire sinistră ce adăpostea o firmă de construcții. Am apăsat pe butonul de lângă plăcuța pe care scria „Staggio Heaven“ și o voce care părea să fie a unui moșneag urâcios sau a unui copil răgușit Întrebă pe un ton pițigăiat: „Cine-i acolo?“. „Mă numesc Miyashita.“ Un sunet metalic mă avertiză că ușa de sticlă urma să fie descuiată. Se deschise automat În fața mea. Mai multe plăcuțe erau incrustate pe un perete acoperit de carouri multicolore; printre ele erau unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
simte tocmai bine ... - Vreau să vorbesc cu Darius, unde e? - Doamnă, Darius a dezvoltat o formă foarte gravă de ulcer, nu a mâncat mai mult timp! Femeia își alegea cu grijă cuvintele, dar în capul mamei, vocea ei răsuna din ce în ce mai pițigăiat. - Doamne, nu se poate, e bine? Unde e? - Din păcate, nu e bine ... l-am găsit prea târziu. Am auzit că sunteți în Grecia, pregătiți-vă bagajele. Numai dumneavostră mai puteți avea grijă de cel mic ... Darius nu mai este
UN PUMN DE FĂINĂ de RALUCA PAVEL în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364524_a_365853]
-
se tot învârtea, cântând în jurul mesei, unde era așezat grupul de copii la umbra unui copac rămuros, caloiene, iene deschide portițele... și udă fetițele și cu o cană de apă le stropea pe participantele la ritual. Bocitoarele cu glasurile lor pițigăiate, numai a bocitoare nu semănau, când se simțeau stropite cu apa rece. S-au îndopat bine cu tot ce le pregătise bunica pentru masa de pomană și au plecat pe la casele lor, urmând să se reîntâlnească peste trei zile să
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Scriitorul... Scriitorul în carne și oase... - Du-te, omule, șî nu mă futeriza pă mine la icre, că te bat de ceri apă rece cu sifon... - Pleacă, domnule, dacă ți-au spus nea Jerry să pleci - se auzi o voce pițigăiată, a bărbat castrat, din mulțimea adunată ca la circ. - Nu mai te da rotund - făcu o altă voce răgușită - Ce? Dumneata ai făcut cumva pușcărie ca să scriezi cărți? Ai suferit ca cum au suferit domnii ăia în ptenenciaruri până să
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
o înțelegere, chipurile, pe euro, ca să fie lăsat în pace. Tăcu, strâmbându-se în mod exagerat, de o durere imaginară și întorcându-și privirea mată în cu totul altă parte. - Se face că plouă, șefu... - auzi Solomon din nou, vocea pițigăiată a castratului, sfredelind aerul îmbâcsit de fumul apetisant, venit de la grătare. - Lăsa-ți-l că-i beteag... - completă vocea răgușită, pe care o auzise și la tarabă. - Beteag pe mama dracului - mârâi alt hăndrălău, cel cu un picior de lemn
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
mama dracului - mârâi alt hăndrălău, cel cu un picior de lemn, de undeva, din spatele lui Solomon, scuipând des printre dinți lunecoși, de cositor - Când se dădea mare scriitor nu îl durea nimic... - Auzi cu cine să se pune el? - reluă pițigăiatul firul - Să-l învațe el pe Șefu ce-i aia scriitor... - Tu auzi, băi ciumete? - hârâi vocea răgușitului - Cu tine vorbim! - Cu tine vorbim! - răsări o altă voce mată, ca a unui om cu nările înfundatate de muci groși. Atât
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
mese, de după prelată, să se uite la ei, ca la circ. - Lăsațî-l, că poate să căiește - mârâi într-un târziu Jery sugându-și scobitoarea de parcă atunci ar fi simțit gustul dulce-acrișor al unei bomboane Cojak. - Poate că vă împăcați... - râse pițigăiatul scărpinându-se în barba nerasă. - Depinde cum stă scriitorașul cu tăiețeii...- râse exagerat și răgușitul. - Păi numai așa...Că fără tăieței... - făcu cel cu un picior de lemn, învelit într-o șosetă de lână maro, și sprijinit în cele două
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
ora mea de somn, cere-i veveriței ajutorul. Locuiește chiar deasupra capului tău. Nici nu apucă să-și termine bine cuvintele și bursucul dispăruse în căsuța lui din scorbură. Porcușorul începu să plângă. - Ei, asta-i bună, auzi un glas pițigăiat, cine a mai văzut așa un porcușor plângăcios! - Veverițo, ajută-mă! Dacă nu am să scap cât mai curând, șarpele are să mă mănânce! - Ce îmi dai dacă te salvez? - Ce aș putea să îți dau? Sunt doar un porcușor de
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
iubit, care a ținut în brațe cele mai frumoase femei ale țării. Dintre toate, știți care a fost cea mai bună (și spunea această nemernicie în fața întregului guvern!-n.n) ? Magnolia. Soția amiralului Viñas (în fundal se aude râsul isteric, pițigăiat al uneia dintre slugile sale...). /.../ Credeți că n-ar fi trebuit să i-o trag soției lui Juan Jose ? /.../ Pupo nu știe ce să creadă, ca de obicei. Vă spun eu. N-a fost o greșeală, pentru că Juan Jose Viñas
LIDERI LATINO-AMERICANI: TRUJILLO de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368377_a_369706]
-
cuiele în trupul lui Hristos; să-și topească forță distructiva în oceanul iertării și al vindecării. - Lady, up, go faster, up, up. Cine mă strigă? Unde sunt? Pentru o clipă am adormit. - Lady, up, up. - Ok, ok Omul cu vocea pițigăiata, țipă la mine. M-am ridicat și-am amețit. M-am spijinit de perete. Unde să mă duc? De ce țipă? Cât e ceasul? M-am îndreptat spre baie. M-am privit în oglindă și-am văzut un tragic semn. Nu
FĂRĂ CRUCE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366813_a_368142]
-
se tot învârtea, cântând în jurul mesei, unde era așezat grupul de copii la umbra unui copac rămuros, caloiene, iene deschide portițele... și udă fetițele și cu o cană de apă le stropea pe participantele la ritual. Bocitoarele cu glasurile lor pițigăiate, numai a bocitoare nu semănau, când se simțeau stropite cu apa rece. S-au îndopat bine cu tot ce le pregătise bunica pentru masa de pomană și au plecat pe la casele lor, urmând să se reîntâlnească peste trei zile să
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
timp cu degetul pe mine. Copilul mă privește și răspunde fără să ezite: “Nu-l cunosc, nu l-am văzut niciodată!, răspunse cel întrebat, fără ocolișuri. “Ha-ha! V-ați înțeles amândoi carevasăzică, zise sarcastic și dregându-și într-adins vocea pițigăiată, parcă pentru a-și da importanță de o descoperire nouă care ne scăpase. O să am eu ac de cojocul vostru!”, tună amenințător. Era aproape de miezul nopții, dacă nu și trecut. “I-al și știi ce ai de făcut !” se adresă
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
este câtuși de puțin încruntat și nici măcar supărat, în vreun fel pe lector. Îl privește cu calm, așteptându-și rândul. Are voce gravă accentuată de mustața deasă dar bine îngrijită. Își permite să și-l închipuie fără mustață, cu voce pițigăiată. Redevine serios. Cât de curând îi va veni rândul să fie examinat. Cel de dinaintea lui, cel care l-a convins anterior pe decan să-i dea nota maximă, își expune subiectele. Obține nota zece. Albert este convins că va obține
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
așteptare a ceva încă nedefinit și a cărei cristalizare se va produce curând, se pot deduce nu numai din atitudinea prea libertină a expresiei vocabularului, a hainelor, a “jucăriilor” și instrumentelor cu care își ilustrează muzical “petrecerile”, tonalitatea înaltă și pițigăiată a dialogurilor, parcă cineva i-adună la un semnal numai de ei știut și începe sporovăiala ... Păsurile și gesturile și le comunică rapid printr-o uitătură peste umeri și o vorbă schimbată din aceeași poziție, nu mai există răgaz pentru
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
greu la vârsta mea să mă mai trambalez cu mârțoagele mele prin toată Ungaria...” Zorii dimineții căzuseră peste noi ca un incendiu, ceța dispăruse odată cu întunericul, undeva, departe, se-auzeau cocoșii cântând și câinii lătrând; eram atenți și la glasul pițigăiat al rușilor din care nu înțelegeam mare lucru, rupeam câteva cuvinte și începusem să mă obișnuiesc cu gândul că odată și odată voi termina și această aventură. Vedeam și eu că ei erau sătui de război, umblau alandala după palincă
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
suficientă și cei doi nu știau ce să creadă! Atunci ca un răspuns la întrebarea lui Simonică se auzi un scâncet foarte încet; - Nu da nene, suntem noi! Grăjdarul și Simonică au rămas surprinși de acel glas firav și puțin pițigăiat. Simonică mai domol a întrebat iarăși; - Cine sunteți? Două mogâldețe și-au ridicat capul deodată răspunzând în cor, ca la comandă; - Suntem noi, Tunică și Suman. La auzul răspunsului cei doi au început să râdă cu hohote, neștiind practic ce
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]
-
cu această Prințesă care căzuse colac peste noi și ne furase mințile. Toată valea Bucovului cânta ca o orgă acompaniată de scârțâitul fântânii și de glasul brotăceilor cu corul lor pe mai mute voci. -Ionițăăă!- se-auzi peste sat glasul pițigăiat al maică-sii- hai acasăăăă, pe unde dracului umbli, că nu vă mai săturați de umblat...tu nu vezi că găinile s-au culcat nemâncate? Ioniță plecă acasă supărat foc și eu îmi luai vacile și o luai pe vale spre
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]